Ion Mihai Pacepa a murit în Statele Unite la vârsta de 92 de ani, scrie Digi 24, citând declaraţia lui Ronald Rychlak, profesor la Universitatea din Missisipi şi prieten al lui Pacepa. Despre personalitatea controversată a fostului director adjunct al fostei Direcţii de Informaţii Externe (DIE) a scris într-o postare pe Facebook europarlamentarul maghiar, Ara-Kovács Attila. Politicianul născut la Oradea a făcut parte din grupul disidenţilor regimului comunist, care a editat publicaţia samizdată „Ellenpontok” (Contrapuncte) în 1981. Publicaţia a atras atenţia Securităţii, astfel că în anul 1983 Ara-Kovács s-a mutat la Budapesta. În prezent este deputat în Parlamentul European din partea principalului partid de opoziţie din Ungaria, Demokratikus Koalíció (Coaliţie Democrată). În eseul său postat pe reţeaua socială autorul crede că fuga lui Pacepa a contribuit esenţial la izolarea lui Nicolae Ceauşescu pe plan extern şi la acest punct face o paralelă între dictatorul român şi actualul prim-ministrul maghiar, Orbán Viktor. În cele ce urmează redăm cele mai interesante pasaje ale postării.
Pacepa a fost o personalitate complexă şi controversată. Pe mine m-a inspirat în mod deosebit în deceniul care a premers schimbarea de sistem din ’89, mai ales pentru că a contribuit la căderea regimului lui Ceauşescu. În anul 1978 – în condiţii deloc sigure – s-a refugiat în Statele Unite unde a primit azil politic. Deşi nu a vorbit niciodată despre acest lucru, este aproape sigur că în calitatea sa de şef al spionajului românesc a fost racolat de CIA înainte de fuga lui.
Cartea sa apărută în 1987, „Orizonturi roşii” a demascat secretele sistemului lui Ceauşescu. În lucrarea sa Pacepa a analizat trei aspecte importante. În Occident toate trei erau considerate crime capitale; acest lucru a convins Washingtonul şi capitalele vest-europene că nu au alternativă faţă de confruntarea cu Ceauşescu.
(Atunci când în zilele noastre constat întoarcerea sentimentelor occidentale faţă de Orbán, respingerea din ce în ce mai unitară a regimului acestuia, atunci îmi vine în minte întotdeauna Pacepa şi dezvăluirile sale. Înainte de apariţia pe scenă al lui Pacepa, Ceauşescu a mai putut găsi anumite scuze în calculele occidentalilor. După apariţia cărţii sale însă nu s-a mai găsit niciuna dintre aceste scuze. Similitudinea este evidentă: înainte de anul 2021 unii mai aveau iluzii în legătură cu Orbán, după 2021 nu mai găsim astfel de exemple.)
Pacepa a formulat trei acuzaţii, pe care le-a şi demonstrat şi care erau impardonabile din punctul de vedere al intereselor occidentale.
1/ Orizonturile roşii era un nume de cod al unei operaţiuni informative în cadrul căreia Ceauşescu s-a prefăcut că doreşte să coopereze cu Occidentul, dar în realitate lucra pentru sovietici. Spionajul românesc lucra cu zel pentru a obţină secrete occidentale, care până la urmă aterizau pe masa KGB-ului şi mai ales a GRU-ului (denumirea serviciului de spionaj militar sovietic).
2/ Antisemitismul a fost un element esenţial al regimului lui Ceauşescu. Relaţia „bună” cu Israelul a avut rolul de a masca tendinţele antisemite crescânde în interiorul ţării.
3/ Asimilarea forţată şi asuprirea minorităţilor naţionale, în special a maghiarilor, având în vedere că germanii (saşii şi şvabii) practic plecaseră deja din România.
Dar Pacepa a vut şi o altă faţă. După schimbările de regim din ţările est-europene a publicat una după alta cărţile sale, care erau pline cu ştiri false, presupuneri şi fabulaţii. În mod evident nu a reuşit să rămână în lumina reflectoarelor ca expert est-european şi nu a avut cultura şi ştiinţa suficientă ca să ajungă la concluzii geopolitice juste, în primul rând pentru că nu a mai avut informaţii despre actualităţile din România şi din celelalte ţări. A avut la dispoziţie doar informaţii publice pe care a încercat să le prelucreze după reţetele vechi, dar rezultatul a fost straniu, sau chiar ridicol.
Pe de altă parte, a fost frustrat că doar puţini oameni din România au apreciat faptele sale şi rolul său în schimbarea sistemului. Când la începutul anilor ’90 am fost în Bucureşti să realizez un interviu pentru cotidianul Magyar Hírlap – care la vremea respectivă a avut o orientare liberală – cu fostul director al Serviciului Român de Informaţii, Virgil Măgureanu, atunci am pus o întrebare în legătură cu Pacepa. Răspunsul lui Măgureanu a fost cam aşa: Pacepa a fost un trădător şi asta va rămâne aprecierea lui şi în viitor. În linii mari, această afirmaţie este adevărată şi azi.
Székely Ervin, RADOR
