Dacă victimele fascismului au dreptul la aceleași compensații ca și victimele comunismului – o dispută scoțând la suprafață niște sentimente antievreiești care nu au dispărut din România
BALKAN INSIGHT (Serbia), 20 aprilie 2021 – Excluderea foștilor fasciști de la compensații din partea statului pentru persecuțiile la care au fost supuși sub regimul comunist a fost o decizie care a indignat mulți naționaliști din România, care acum îi condamnă din nou pe evrei pentru ocupația sovietică și pentru teroarea care a urmat.
Pe data de 5 noiembrie, o versiune modificată a unei legi din 1990, prin care se acordă compensații financiare victimelor comunismului și urmașilor acestora, a intrat în vigoare după publicarea ei în Monitorul Oficial din România.
Parlamentul a adoptat noua lege în urma propunerilor făcute de trei parlamentari din partea minorităților naționale, printre ei numărându-se și Silviu Vexler, reprezentant al comunității evreiești.
Potrivit uneia dintre prevederi, din lege sunt excluși cei care au fost “condamnați pentru crime împotriva umanității” sau care au avut “o activitate fascistă sau legionară în cadrul organizațiilor de acest fel”. Excluderea se aplică și copiilor fasciștilor căzuți victime represiunii comuniste. (Legiunea Arhanghelului Mihail a fost o organizație antisemită și ultranaționalistă de tip fascist).
Aceste amendamente nu le-au căzut bine tuturor celor implicați în promovarea memoriei rezistenței anticomuniste.
Asociația Foștilor Deținuți Politici s-a plâns că nu a fost consultată în privința amendamentelor aduse legii în cauză. Organizația i-a acuzat totodată pe promotorii legii că scuză șirul de procese staliniste, în care noii guvernanți comuniști din România apelau la acuzațiile de fascism ca scuză a întemnițării sau chiar a execuției disidenților.
“Vreți ca noi să fim amintiți la fel ca primii șefi ai Securității (poliția secretă comunistă)?… Cine s-a aflat în avangarda regimului comunist sovietic de ocupație și ce origine aveau (oamenii aceia)?“, întreabă asociația în declarație.
Era vorba despre o referire clară la importanța căpătată de evreii români în primele zile ale mișcării comuniste și într-o primă fază a regimului comunist din România. Declarații și acuzații similare au apărut pe diverse portaluri și în diverse publicații naționaliste.
Deși legea este încă în vigoare, prevederile în dispută au fost contestate prin niște amendamente propuse de doi parlamentari din partea Partidului Național Liberal, de guvernământ.
La rândul lor, amendamentele au fost contestate de Vexler, parlamentarul din partea comunității evreiești. “Într-un stat democratic, este inacceptabil ca niște oameni care au comis, au coordonat sau au ordonat niște crime împotriva concentățenilor lor, să primească niște ‘compensații’“, scria Vexler pe Facebook, pe data de 18 februarie. “Faptul că unii dintre ei au luptat împotriva dictaturii comuniste nu scuză și faptul că au aparținut unui alt regim dictatorial“, adăuga el.
Pe data de 8 martie, în momentul când problema a început să fie dezbătută în parlament, Sorin Lavric, un parlamentar din partea Alianței pentru Unitatea Românilor, AUR, un partid populist de dreapta, și-a exprimat “venerația” față de “martirii” și “eroii” persecutați pe vremea comunismului, elogiind niște personalități precum Mircea Vulcănescu și Grigore Gafencu.
Vulcănescu, care a murit într-o închisoare comunistă în 1952, a fost vicesecretar de stat în guvernul pronazist al mareșalului Ion Antonescu, a cărui dictatură extrem de antisemită a dus la moartea a cel puțin 280000 de evrei români și ucraineni.
Gafencu a fost ministrul de externe al României în perioada 1939 – 1940, el fiind un membru activ al Mișcării Legionare, o organizație antisemită.
În decursul aceleiași sesiuni, Vexler l-a acuzat pe Lavric că “încearcă să rescrie istoria”, calificând tentativa de reintroducere a compensațiilor de stat pentru criminalii de război pronaziști și fasciști drept “o umilire a victimelor holocaustului”.
La o săptămână după aceste dispute din parlament, premierul Florin Cîțu, din partea Partidului Național Liberal, l-a demis pe secretarul de stat adjunct Octav Bjoza, însărcinat cu identificarea celor care au luptat împotriva dictaturii comuniste din România.
Bjoza, fost deținut politic pe vremea comuniștilor, este totodată și președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici, el opunându-se recent excluderii foștilor deținuți politici cu trecut fascist de pe lista celor care ar beneficia de compensații din partea statului. El a făcut aluzie și la originea evreiască a unora dintre cei mai vajnici opresori comuniști din România.
“A acuza comunitatea evreiască de aducerea comunismului în România nu reprezintă doar o tentativă de a manipula istoria, ci și un demers periculos la adresa principiilor democratice“, a declarat premierul explicându-și decizia.
Profesoara universitară Felicia Waldman, care este specializată în studii evreiești și educație despre holocaust, a declarat pentru BIRN (Rețeaua Balcanică pentru Jurnalism de Investigație, n. red.) că, în privința argumentelor aduse de critici legii susținute de Vexler, trebuie avute în vedere două aspecte.
“Pe de-o parte, mulți români spun: ‘Ce-mi pasă mie de ce li s-a întâmplat evreilor atâta vreme cât părinții și bunicii mei au avut atât de mult de suferit?‘“, afirmă dna Waldman, referindu-se la indiferența manifestată îndeobște față de holocaust. Ea adaugă că această apatie față de o tragedie istorică de calibru mondial este deseori însoțită de admirația față de niște personalități precum Antonescu, considerat în general drept un erou care “a luptat pentru România “ și “s-a ridicat împotriva comuniștilor” în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial”.
Apologeții lui Antonescu subliniază totodată că, spre deosebire de guvernele-marionetă naziste din alte țări, cel puțin, sub jurisdicția sa, el nu i-a deportat pe evrei la Auschwitz sau în alte lagăre de concentrare, astfel încât cel puțin jumătate din populația evreiască a României a putut supraviețui.
Dar dna Waldman îi contrazice. “Istoricul Carol Iancu, un evreu francez născut în România, povestea că el a avut doi frați; unul dintre ei a supraviețuit holocaustului, iar celălalt a fost omorât de Antonescu. Și atunci, mai pot să-l consider un salvator?“
Ea mai spune că, în afara acestei indiferențe, mai există și o atitudine care depășește lipsa de simpatie față de evrei, împingând-o spre un total antisemitism – un antisemitism care condamnă întreaga comunitate evreiască pentru impunerea comunismului în România, și asta, din cauză că unii membri ai acestei comunități au fost personalități proeminente ale mișcării (comuniste).
Asta duce la o falsă generalizare, potrivit căreia toți evreii au fost comuniști și trădători, sugerându-se totodată că minoritatea evreiască nu a avut de suferit pe vremea comunismului la fel de mult precum ceilalți compatrioți ai lor.
În parte, dna Waldman consideră că forța unor asemenea idei se datorează faptului că istoria holocaustului este puțin promovată în școlile și universitățile românești. Ea spune că profesorii naționaliști, care încă mai difuzează poveștile șovine de pe vremea dictatorului comunist Nicolae Ceaușescu, predomină în facultățile de istorie, unde vechile idei stereotipe despre evrei sunt deseori mai degrabă legitimate decât demascate.
Articol de Marcel Gascon Barbera
https://balkaninsight.com/2021/04/20/reparations-debate-stirs-old-anti-semitic-prejudices-in-romania/
Traducerea: Alexandru Danga/adanga/fmatei
