„Ostași, vă ordon treceți Prutul!” – acesta a fost ordinul pe care generalul Ion Antonescu l-a dat Armatei Române acum 80 de ani. Pe 22 iunie 1941, Armata Română a început operațiunile militare pentru recuperarea teritoriilor românești anexate de URSS cu un an înainte (Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța). Ordinul a fost primit cu entuziasm, în special de către tineri, care s-au înrolat pentru eliberarea “moșiei pierdute astă vară”.
Dar acest entuziasm s-a potolit atunci când Armata Română a trecut Nistrul și a continuat operațiunile militare antisovietice alături de Germania nazistă. A fost o greșeală militară – pentru că Armata Română a luptat inutil alături de Germania, cu mari pierderi pe fronturi îndepărtate pentru o cauză care nu era a noastră. A fost o greșeală politică pentru că România s-a aflat în tabăra care a luptat împotriva Franței și a Angliei – aliatele noastre tradiționale. Tot greșeală politică a fost pentru că din cauza participării noatre la Campania din Est, la sfârșitul războiului, țările occidentale victorioase (Anglia și SUA) ne-au lăsat pe mâna rușilor care și-au impus condițiile, au ocupat militar România și au comunizat țara.
Cum s-a ajuns ca România să se alieze în 1941 cu Germania nazistă? La sfârșiul Primului Război Mondial, în condițiile înfrângerii și destrămării imperiilor țarist și austro-ungar, provinciile în care românii erau majoritari – Basarabia, Bucovina, Transilvania – au dat proclamații prin care au cerut unirea cu Țara. Cu toate că Tratatul de la Versailles a recunoscut aceste proclamații de unire, URSS și Ungaria au fost nemulțumite de pierderea acestor provincii și toată perioada interbelică au acționat în direcția izolării și a destrămării României Mari.
În 1940, profitând de o înțelegere cu Germania și exercitând presiuni diplomatice și amenințări militare, URSS a ocupat Basarabia, dar și Bucovina de Nord și Ținutul Herța, care nu au fost niciodată sub stăpânire rusească. Tot în 1940, având sprijinul Germaniei, Ungaria a reușit să smulgă o parte din Transilvania. Aceste pierderi teritoriale au avut un puternic impact asupra moralului populației, care l-a considerat pe regele Carol II principalul vinovat de aceste înfrângeri.
Abdicarea regelui Carol II și venirea la putere a generalului Ion Antonescu (6 septembrie 1940) a însemnat o schimbare majoră în politca externă a României. În situația în care Franța fusese înfrântă și Anglia lupta pentru supraviețuire, România s-a aliat cu Germania victoriosă în acel moment și a intrat în război contra URSS cu scopul de a recupera Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța (22 iunie 1941). Cu toate că populația se aștepta ca după eliberarea acestor teritorii Armata Română să se oprescă din înaintare la Nistru, generalul Ion Antonescu a hotărât să continue lupta împotriva URSS, spunând că luptă contra bolșevismului și că dușmanul trebuie urmărit până la anihilare. Astfel, unități militare române au cucerit orașul Odesa (1941), au participat alături de trupele germane la luptele din Caucaz și la atacul pentru cucerirea orașului Stalingrad (1942).
Necorespunzător echipate (haine de vară în condiții de iarnă), prost aprovizionate cu muniție, fără susținere de blindate, acoperând un front prea lung, diviziile române de infanterie și cavalerie au fost ușor încercuite și apoi înfrânte de blindatele rușești la Stalingrad. Au fost lupte grele, cu pierderi mari. A fost cea mai mare înfrângere pe care a suferit-o Armata Română. Mii de soldați români au fost capturați. Și din prizonierat puțini s-au întors acasă. După victoria de la Stalingrad, Armata Sovietică a continuat înaintarea spre vest ajungând în august 1944 la granița cu România. Pentru a evita un dezastru – lupte pe teritoriul României și ocuparea țării de sovietici – Regele Mihai l-a arestat pe mareșalul Ion Antonescu și Armata Română a întors armele împotiva Germaniei. Așa s-a încheiat participarea Armatei Române la luptele duse pe Frontul de Est (22 iunie 1941 – 23 august 1944). Pierderile suferite au fost enorme: peste 310 000 militari români morți, răniți și dispăruți.
Începând cu data de 11 iunie Agenția de presî RADOR vă propune, la rubrica de istorie orală, un serial (31 episoade) cu mărturiile unor veterani care au participat la luptele duse pentru eliberarea Ținutului Herța, a Basarabiei și a Bucovinei de Nord, pentru cucerirea orașului Odesa, la luptele de la Stalingrad, din Stepa Kalmucă și din Crimeea.
