Ministrul de externe al Germaniei, Heiko Maas a propus luni ca în cadrul Uniunii Europene deciziile în problemele de politică externă să fie adoptate cu majoritate, și nu cu unanimitate, așa cum se procedează în prezent. Iniţiativa lui Maas a venit ca o reacţie la veto-ul Ungariei prin care a împiedicat adoptarea unei hotărâri care ar fi condamnat China pentru tratamentul faţă de minoritatea uigură. Acesta a fost al treilea caz în decurs de câteva săptămâni când Budapesta a blocat acţiuni diplomatice ale UE. Argumentul şefului diplomaţiei germane a fost că este inacceptabil ca o ţară membră să paralizeze mecanismul de funcţionare al comunităţii europene.
Propunerea lansată de oficialul german a generat dispute vii în mediul politic şi în presă, având în vedere că ar modifica filosofia Uniunii Europene orientată spre consens şi negocieri şi a readus în discuţie – în mod indirect – subiectul viu disputat la mijlocul deceniului trecut despre Europa cu două viteze.
Preşedintele Consiliului Uniunii Europene Charles Michel şi-a exprimat îngrijorarea faţă de eventualele consecinţe negative ale unei astfel de decizii – scrie Frankfurter Rundschau. Cu toate acestea, grupurile parlamentare mari din Parlamentul European au sprijinit iniţiativa germană. Liderul grupului parlamentar al Partidului Popular European (PPE), Manfred Weber a explicat că dacă UE – conform solicitării cetăţenilor europeni – vrea să dețină o influenţă asupra fenomenelor globale, atunci trebuie să devină o instituţie mai eficientă şi pentru aceasta este indispensabilă introducerea principiului majorității în luarea de decizii în probleme de politică externă. În replică, Charles Michel consideră că UE atunci poate să exercite o influenţă puternică în lume, dacă ţările membre sunt unite şi adoptă decizii susţinute de toate statele. A sugerat ca înainte de a renunţa la principiul consensului în favoarea principiului majorității este nevoie de o reflecţie profundă asupra consecinţelor unei astfel de hotărâri. Ziarul german a reamintit ca înainte ca Maas să facă această propunere, Ungaria a blocat nu doar condamnarea Chinei, dar şi adoptarea unei decizii privind conflictul dintre Hamas şi Israel. În cercurile UE se consideră că motivul real al veto-urilor ungureşti este că guvernul de la Budapesta vrea să evite conflictele cu China şi cu Israel, având în vedere că echipa premierului Orbán Viktor are relaţii strânse cu ambele ţări. În favoarea deciziilor consensuale, Michel a mai adus un argument şi anume că hotărârea luată în unanimitate potrivit căreia se dorește ca Uniunea Europenă până în anul 2050 să devină neutră din punct de vedere climatic, a fost un semnal puternic pentru cetăţeni, pentru întreprinderi europene şi pentru lumea întreagă. Datorită faptului că aceasta a fost o decizie comună, UE a putut să influenţeze şi alte state. Charles Michel a subliniat însă că părerea sa nu este încă definitivă şi că despre eficienţa instituţiilor UE se va discuta la conferinţa care se va organiza despre viitorul Europei. Manfred Weber a criticat tăios poziţia adoptată de Michel. „Tocmai preşedintele Consiliului Uniunii Europene nu ar trebui să sprijine neputinţa, ci dimpotrivă, capacitatea de funcţionare, având în vedere că politica externă comună este şi va fi şi în viitor unul dintre domeniile cele mai importante pentru UE” – a spus liderul grupului parlamentar al PPE.
Ziarul francez de orientare liberală Liberation consideră că trecerea la principiul majorității în mecanismul decizional din domeniul politicii externe este imposibilă. În primul rând pentru că ar evidenţia şi mai mult contradicţiile existente în probleme de geopolitică. Motivele acestei dispute au fost acele veto-uri pe care Orbán Viktor le-a folosit în cazul Chinei şi Israelului, însă ca astfel de lucruri să nu se mai întâmple în viitor, ar trebui modificat tratatul de bază al UE. Este aproape cert că Budapesta şi statele membre estice nu ar fi de acord cu acest lucru. S-ar putea ca după modelul Schengen să se creeze o cooperare într-un cerc restrâns, însă atunci nu am mai putea să vorbim despre aceeaşi Uniune Europeană pe care instituţia vrea s-o prezinte pe plan internaţional. În altă ordine de idei, nu este sigur că foarte multe state s-ar alătura acestei idei. Desigur ar fi pe placul Germaniei, însă nu ar conveni Franţei şi pe bună dreptate. După plecarea Marii Britanii, Franţa a rămas singura ţară care are o imagine globală, vrea să-și apere interesele în lume şi poate să prezinte o armată care merită această denumire. De aceea, nu i-ar conveni dacă în probleme de politică externă ar fi învinsă la vot, şi după aceea să susţină decizii cu care nu este de acord, inclusiv cele care ar avea şi consecinţe militare. Pentru francezi o soluţie optimă ar fi dacă şi în cadrul UE s-ar crea un fel de Consiliu de Securitate după modelul ONU – scrie Liberation.
Székely Ervin, RADOR
