Cinstit de creştini drept cel mai mare dintre sfinţi, după Fecioara Maria, şi zugrăvit alături de ea în rugăciune, în icoana Deisis, Înaintemergătorul și Botezătorul Domnului, Ioan, are mai multe zile de prăznuire, între acestea numărându-se ziua nașterii sale, 24 iunie, când au loc pelerinaje la multe dintre locașurile al căror ocrotitor a fost rânduit. În sud-vestul Ierusalimului, la Ein Karem, un loc special pentru pelerinii creștini, se află biserica franciscană a Sfântului Ioan Botezătorul, cu structuri începute în secolele IV-V, cu modificări și refaceri ulterioare în secolele XII, XVII și XX, adăpsotind cripta construită pe locul peșterii unde a venit în această lume sfântul. Interiorul învăluit în luciri de faianță în albastru și alb, dăruită de monarhii spanioli, amintește de bazilicile europene, iar pe zidul ce împrejmuiște biserica este inscripționat pe panouri rafinat decorate, în 24 de limbi, cântecul de mulțumire rostit de Zaharia, tatăl Botezătorului, la nașterea fiului său.
Cea mai veche dintre cele patru bazilici papale din Roma, sediul oficial al Papei ca episcop al Romei, Bazilica Sfântul Ioan din Lateran (Basilica di San Giovanni in Laterano sau Sacrosanta Papale Arcibasilica Maggiore del Santissimo Salvatore e dei Santi Giovanni Battista ed Evangelista in Laterano), ctitorită de Constantin cel Mare, supranumită cândva Basilica Aurea, are doi statornici ocrotitori, pe Sfântul Ioan Botezătorul şi pe Sfântul Ioan Evanghelistul. Locașul a fost jefuit, incendiat şi distrus de cutremure de-a lungul timpului și de fiecare dată reconstruit, așa încât edificiul actual reunește planurile mai multor arhitecţi, între care Francesco Borromini, care a redecorat interiorul pentru jubileul din 1650. Cu o podea pe care se întinde un mozaic de secol XV și o navă centrală străjuită de statuile celor 12 Apostoli, plasate în nişe create de Borromini, interiorul este dominat de un baldachin gotic aflat deasupra altarului, cu stele aurii pe un cer albastru, un uriaş depozitar de relicve, adăpostitor al capetelor Sfinților Petru și Pavel. În spatele altarului strălucesc mozaicuri de secol IV și altele adăugate în secolul al XIX-lea, iar în față, la câteva trepte distanță, o statuie din lemn a Sfântului Ioan Botezătorul veghează peste timp. Scara Sfântă de aici, care supravieţuiește din antichitate, a fost adusă de la Ierusalim de împărăteasa Elena, mama lui Constantin cel Mare, de la reşedinţa lui Pilat din Pont, devenind continuu loc de pelerinaj. În acest loc magnific sunt îngropaţi câţiva papi, unul dintre ei însoțit de o legendă – se spune că la monumentul dedicat Papei Silvestru al II-lea, un luminat gânditor al Evului Mediu, mare pontif la trecerea dintre secolele X și XI, se aud zgomote atunci când moartea unui papă este iminentă.
În Malta, impunătoarea Co-Catedrală a Sfântului Ioan din Valetta, unul dintre cele mai bine fortificate orașe europene, denumit după fondatorul său din secolul al XVI-lea, cel de-al 49-lea Mare Maestru al Ordinului de Malta, Jean Parisot de La Valette, a fost ridicată prin decret papal, în 1816, la statutul deținut de Catedrala Mitropolitană Sfântul Pavel din Mdina. Maiestuosul locaș dezvăluie, dincolo de exteriorul său sobru, o explozie baroc în interiorul cu nouă capele bogat decorate și cu un altar principal lucrat în marmură, bronz aurit și lapis lazuli. Grandiosul edificiu înălțat pentru cavalerii secolului al XVI-lea este înobilat cu un altar ce înfățișează scene din viața Botezătorului, iar pardoseala multicoloră alcătuită din 374 de pietre funerare cinstește memoria Cavalerilor de Malta, care odihnesc sub plăcile împodobite cu blazoanele lor. Alături de impozantele statui și de prețioasele obiectele de cult aduce un prinos de frumusețe și de valoare pictura semnată de Caravaggio care, fugind din Italia, și-a găsit refugiu pe aceste meleaguri încărcate de istorie și de mister. Precursor al barocului italian, Caravaggio, numit așa după oraşul său natal de lângă Milano, a pictat un număr mare de lucrări dedicate Sfântului Ioan, cuprinzând scene cu el în tinerețe, dar și cu execuția sa. Artistul italian a lucrat ‘Decapitarea Sfântului Ioan Botezătorul’ la început de secol XVII, la comanda Cavalerilor de Malta, pentru acest splendid edificiu închinat Sfântului și loc unde pictorul însuși a fost înnobilat cavaler. ‘Decapitarea Sfântului Ioan Botezătorul’ din Oratoriu este cea mai mare dintre operele maestrului italian al clar-obscurului, contrastele dramatice dintre lumină și umbră fiind menite a atrage atenția privitorului asupra celor mai importante două personaje din tablou – Sfântul Ioan și călăul său. Totodată, simbolistica folosită de Caravaggio sugerează o paralelă între sacrificiul lui Ioan și cel ce avea să urmeze, al lui Hristos.
Nu departe de Marea Moartă, în Iordania, pe drumul străbătut de credincioși în căutarea locului de botez al lui Iisus, în Betania de dincolo de Iordan, care a făcut parte din ruta de pelerinaj din vremea creștinismului timpuriu dintre Ierusalim, râul Iordan și Muntele Nebo, călătorii află odihnă printre vestigiile unui complex arheologic ce conservă așa-numitul Deal al lui Ilie, ‘Jabal Mar Elias’, și zona locașurilor Sfântului Ioan Botezătorul. Încă din anul 333 pelerinii descriau vizitele la locul de botez al Betaniei de dincolo de Iordan, pelerinul Teodosie relatând în secolul al VI-lea despre existența unei biserici edificate acolo de împăratul bizantin Anastasius I. O mănăstire cu patru biserici s-a dezvoltat între secolele IV și VI aici, chiar deasupra izvoarelor care alimentează pârâul, una dintre acestea fiind construită în jurul unei peșteri naturale cu apă proaspătă de izvor – posibil cea pe care pelerinii bizantini o numeau a Botezătorului. Locul unde Ioan L-a botezat pe Iisus a atras construirea multor biserici de-a lungul secolelor, cea mai recentă, de secol XXI, fiind Biserica ortodoxă a Sfântului Ioan Botezătorul, cu semețe cupole aurite, cu un impresionant interior împodobit cu fresce pictate în stil bizantin, unele descriind ritualul botezului, și cu podele acoperite cu un mozaic în tehnica opus tessellatum, având în centru o reprezentare a chipului sfântului Ioan.
În Mexic, localitatea San Juan Chamula, locuită de comunitatea Tzotzil, merituoși urmași ai indienilor Maya, renumiți pentru fervoarea și independența lor religioasă, găzduiește o biserică diferită de oricare alta, inedita Iglesia de San Juan, biserica Sfântului Ioan, veche de secole, cu pereți văruiți în alb și cu o intrare marcată de arcade vopsite în verde aprins, un loc al cărui interior nu poate fi fotografiat, deoarece localnicii cred că aparatul foto le fură spiritul. În fața locașului se înalță o cruce verde pe care e scrijelit un model alb, sugerând acele de pin, o expresie de netăgăduit a unei particulare suprapuneri a crucii creștine peste crucea pre-creștină a civilizației Maya, într-o demonstrație neșovăielnică de sincretism religios, înstăpânit aici mai neîndoios ca oriunde. Aici, medicina populară și șamanii sunt luați foarte în serios, la fel este și versiunea proprie a credinței, cunoscută sub numele de catolicism de tip Chamula, o contopire unică a elementelor precolumbiene cu cele aduse de conchistadori, singurul ritual catolic păstrat în acest locaș fiind botezul. Monotonia zidurilor albe este întreruptă de un balcon verde, situat în partea de sus a intrării, cu o ușă cu arcade în nuanțe de verde și albastru, cu modele tradiționale albe, unde este descris Botezul lui Iisus, spre a vesti de departe cui îi este închinată biserica. În interior nu există strane, credincioșii se roagă în genunchi, printre șiruri de lumânări aprinse, a căror lumină creează o atmosferă specială. Din tavan atârnă spre pereții laterali perdele și candelabre, iar podeaua e acoperită de ace de pin, copac pe care populația locală îl consideră sacru. De-a lungul zidurilor navei se înșiră, apărate în casete din lemn cu geam de sticlă, statui de sfinți catolici reprezentând totodată zei Maya, în veșminte autohtone, împodobiți cu oglinzi și panglici colorate, în fața fiecăruia fiind amplasate mese din lemn, pline de candele și de ofrande aduse de credincioși. În capătul navei, altarul principal îi este dedicat Sfântului Ioan Botezătorul, la care vin, în fiecare an, pe 24 iunie, spre cinstirea nașterii sale, localnicii și cei din comunitățile apropiate, în costume ceremoniale, în spectaculoase procesiuni viu colorate.
Cristina Zaharia
