Nevoindu-se în ostenelile pustniceşti și în luptele muceniceşti, martirizată în anul 258, în timpul persecuțiilor romane, Sfânta Muceniță Eugenia este sărbătorită pe 25 decembrie în Biserica Romano-Catolică și pe 24 decembrie în Biserica Ortodoxă. Legenda Aurea, capodoperă a literaturii hagiografice medievale, aparținând dominicanului Iacob de Voragine, dă mărturie că Eugenia, născută la Roma și ajunsă la Alexandria, a studiat la început filosofia păgână, dar, luând aminte la scrierile Sfântului Pavel, într-o zi, ea și tovarășii săi de învățătură, Protus și Hyacinthus (Protan și Iachint), impresionați de o cântare înălțată Domnului de creștini, s-au convertit toți trei la creștinism. Mai apoi, Eugenia a intrat la o mănăstire, înveșmântată în straie de călugăr, întrucât femeile nu erau acceptate la acea vreme spre a-L sluji pe Dumnezeu în lăcașele sfinte, ea luând așadar numele de Eugeniu. În străduința sa de a propovădui credința creștină, Eugenia a călătorit la Roma și pe mulți i-a convertit la creștinism, pentru aceasta pătimind persecuții. A fost legată de un pietroi și aruncată în Tibru, dar, cum nu a murit, a fost închisă într-o chilie întunecată, fără mâncare, unde Hristos i s-a arătat vestindu-i că va suferi patimi mucenicești chiar în ziua nașterii Lui. În cele din urmă, a primit martiriul prin tăierea capului, de sărbătoarea Nașterii Domnului, pe 25 decembrie. O sfântă populară în arta occidentală, Sfânta Eugenia este mai rar înfățișată în Bizanț, unde este descrisă, de obicei frontal, ținând o cruce în mâna dreaptă. Includerea vieții sale în cea mai importantă antologie de secol X cuprinzând vieți ale sfinților, Menologionul Sfântului Cuvios Simeon Metafrastul, și reprezentarea ei în Menologionul lui Vasile, un manuscris de secol XI, alcătuit pentru împăratul bizantin Vasile al II-lea, aflat la Biblioteca Apostolică a Vaticanului, lasă mărturie că era deja răspândită cinstirea sa în perioada bizantină mijlocie. În Menologionul lui Vasile al II-lea, Sfânta Eugenia este prezentată în momentul tăierii capului, alături de doi însoțitori, probabil Protus și Hyacinthus. Manuscrisul iluminat de secol XI de la Mănăstirea Marea Lavră de pe Sfântul Munte Athos, care cuprinde vieți de sfinți prăznuiți în decembrie, include și el o miniatură descriind martiriul Sfintei Eugenia, care este, de asemenea, portretizată într-un medalion din pronaosul bisericii principale a mănăstirii Hosios Loukas, din Beoția, unul dintre cele mai importante lăcașuri medievale din Grecia, dedicat fondatorului său, Sfântul Luca. Cele mai vechi reprezentări occidentale ale Eugeniei pot fi văzute la Ravenna, la bazilica Sant’Apollinare Nuovo, ridicată de regele ostrogot Theodoric cel Mare, unde, într-un mozaic de secol VI, intitulat al fecioarelor-martire, Eugenia este înfățișată cu aureolă, în veșminte lungi, în tonuri de ocru și alb, cu inserții aurii, purtând în mâini o coroană, însoțită de sfintele Sabina și Cristina. Tot la Ravenna, la Capela Arhiepiscopală, în vechea capelă privată comandată de episcopul Petru al II-lea, la final de secol V și început de secol VI, pot fi admirate, într-o vădită coerență religioasă, portretele în mozaic, în medalioane încadrate pe fond de aur, a șase sfinte: Cecilia, Eufemia, Daria, Perpetua, Felicita și Eugenia, reprezentate frontal, pe fond albastru, în dalmatice bizantine ornate în jurul gâtului cu perle și alte pietre prețioase, purtând pe cap văluri cu diademe, cu excepția sfintelor Daria și Felicita, înveșmântate mai simplu. O altă reprezentare de secol VI, în medalion, se găsește la Poreč, în Bazilica Eufrasiană, unde Eugenia are aureolă, asemenea celorlalte sfinte, și este identificată printr-o inscripție. În timp ce imaginile sale de la Basilica dei Santi XII Apostoli (Biserica Apostolilor) din Roma mărturisesc supraviețuirea și dezvoltarea modelului fecioarei-martire, în arta occidentală medievală sunt menționate și opere care o prezintă deghizată în călugăr, cum ar fi un capitel de secol XII de la mănăstirea burgundă Sainte-Madeleine din Vézelay, o fostă abație franceză situată într-un important punct de pornire în pelerinaj din Franța spre Spania, pe Drumul Sfântului Iacob de Compostela, și un panou central de la un altar catalan, cu episoade din viața sfintei și martiriul său, datând de la finele secolului XIII, atribuit artistului anonim numit maestrul de la Soriguerola, după o lucrare de la biserica Sant Miquel di Soriguerola. Aflat la Musée d’Arts Decoratifs din Paris, panoul de altar, despre care se crede că a fost comandat pentru biserica Santa Eugènia de Saga, un mic lăcaș din regiunea Cerdanya din Catalonia, istorisește povestea vieții Eugeniei și martiriul ei: în primele două scene, Eugenia evadează împreună cu tovarășii ei de studiu, înainte de a primi botezul. Este descris și procesul din Alexandria, într-o scenă care adoptă o compoziție similară celei de pe capitelul de la Vézelay, o timpurie reprezentare în arta medievală a acestei scene. Pe capitel este evocat momentul în care, când acuzatorul arată către Eugenia, plasată în centrul compoziției, ea se dezbracă pentru a dovedi că este femeie. Martiriul sfintei este descris și pe un vitraliu de la Catedrala Notre-Dame de Clignancourt, Paris, într-o dominantă cromatică de albastru și verde, cu accente de brun, ocru, galben și roșu, iar un triptic de secol XVI dedicat tot sfintei, de la biserica Saint-Pierre-ès-liens, Varzy, Franța, care păstrează din secolul al X-lea relicve ale sale, rememorează de asemenea momentul în care identitatea ei este descoperită. O biserică îi este închinată în Spania, la Astudillo, Palencia, o construcție de secol XIII, ulterior refăcută, unde se află un panou de altar policrom, de secol XV, în care este însoțită de tovarășii săi împreună cu care s-a convertit la creștinism. Existența unei bazilici și a locului în care au fost depuse relicvele sale a fost reconstituită de istorici, care au identificat-o pe Via Latina, în cimitirul lui Appronianus (Apronian), cunoscut mai târziu, în secolele VI-VII, drept cimitirul Sfânta Eugenia, ca urmare a răspândirii cultului său. Bazilica închinată Sfântei Eugenia, care a găzduit relicvele sale, se pare că a supraviețuit cel puțin până în secolul al XII-lea și a fost renovată de mai mulți papi. În prezent, cea mai mare parte a relicvelor Sfintei Eugenia se păstrează în Basilica dei Santi XII Apostoli din Roma, împărțită într-o navă principală și două nave laterale, cu șase capele. Capela dedicată Sfântului Antonie a găzduit inițial două statui de secol XVII, una a Eugeniei și alta a Claudiei, poziționate lângă altar, mai târziu acestea fiind mutate în criptă. În Franța, o capelă în stil gotic dedicată Sfintei Eugenia a fost construită în secolul al XIV-lea, la Moingt, un fost oraș balnear roman, iar în Portugalia o localitate îi poartă numele, Santa Eugenia, amintind de posibila sa trecere, potrivit legendei, prin aceste locuri, și tot aici, două biserici, una veche, cu o fațadă simplă, albă, în contrast cu un bogat decor interior, și una nouă, modernă, ce păstrează albul și simplitarea volumelor exterioare ale edificiului vechi, îi sunt închinate.
Cristina Zaharia
