România, ca și Polonia înaintea ei, a pus sub semnul îndoielii supremația dreptului european asupra dreptului național.
Una câte una, țările Uniunii Europene stabilesc limite față de familia europeană comună, contestând legătura cu Uniunea Europeană.
După Polonia, care are o lungă confruntare cu instituțiile europene, a venit rândul României.
Se reamintește că Polonia a acuzat Germania că „încearcă să creeze un al patrulea Reich, susținând că profită de Uniunea Europeană pentru a priva alte națiuni de suveranitate și a le forța la o formă modernă de vasalitate”.
Decizia Curții Constituționale din 7 octombrie 2021 cu privire la un posibil ”Polexit” a fost una catalizatoare. Cu o mare majoritate (12 la 2) nu numai că a decis că legislația națională – și, în special, Constituția poloneză – prevalează asupra dreptului european, chiar și asupra dreptului primar, ci a și propus Guvernului Poloniei organizarea unui fel de sistem special de control judiciar asupra reglementărilor Ordinii Juridice Europene de către Curtea Constituțională a Poloniei în ceea ce privește „concordanța” acestora cu Constituția Poloniei!
Comisia Europeană a trimis o notificare guvernului polonez, care are la dispoziție două luni pentru a răspunde. Procedura de infringement va duce la sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene și chiar la impunerea de sancțiuni financiare.
Acum vine Curtea Constituțională a României, care a hotărât că o decizie a Curții Supreme a UE nu poate fi pusă în aplicare fără modificarea în prealabil a Constituției țării.
Asta înseamnă că România, ca și Polonia înaintea ei, a pus sub semnul întrebării prevalența dreptului european asupra dreptului național.
PENTAPOSTAGMA (Grecia) – 27 decembrie 2021
Traducerea: Carolina Ciulu
