Context
Într-o zi de 26 septembrie se năștea Niculae Nedeff, cel care avea să ajungă unul dintre cei mai titrați antrenori de handbal din lume. Fostul mare antrenor român are în palmares 7 titluri de campion mondial. În revista World Handball nr. 2 din 2002 a fost publicat un clasament al celor mai mari antrenori de handbal la nivel mondial. În acest clasament, Niculae Nedeff se află pe primul loc, devansându-i pe rușii Igor Turcin și Vladimir Maximov (care au în palmares doar câte 4 titluri mondiale)
Niculae Nedeff, un sportiv complet
A fost elev la Colegiul „Principele Carol” din București, unde a jucat baschet, fotbal, rugby, volei și handbal. În anul 1949, după ce a devenit student al Institutului de Cultură Fizică din București, a fost legitimat ca baschetbalist la Clubul Central al Armatei (CCA), actualul club Steaua București. După finalizarea stagiului militar (1951), a fost angajat la secția de handbal a CCA, cu care a câștigat mai multe campionate naționale, sub îndrumarea profesorului Ioan Kunst-Ghermănescu. În 1956 este numit antrenor federal al loturilor naționale masculin și feminin de handbal. În 1961 a primit titlul de antrenor emerit. A antrenat lotul național feminin de handbal până în 1965. În perioada în care a antrenat lotul, a câștigat trei titluri mondiale la Campionatele Mondiale din Germania – 1956, Olanda – 1960 (ambele obținute în formula cu 11 jucătoare) și România – 1962 (cu echipă de 7 jucătoare).
În paralel a fost și antrenor al lotului național masculin de handbal până în 1989. Și acolo a câștigat, ca antrenor, patru titluri mondiale la Campionatele Mondiale din Germania – 1961, Cehoslovacia – 1964, Franța – 1970 și RDG – 1974, o medalie de argint la Mondialul masculin din Austria – 1959 și o medalie de bronz la Mondialul masculin din Suedia – 1967, plus patru medalii olimpice: argint la Montreal 1976 și bronz la München 1972, Moscova 1980 și Los Angeles 1984.
A ocupat mai multe funcții:
• antrenor federal al loturilor naționale masculin si feminin (1956-1965) ;
• antrenor federal al lotului național masculin (1965-1989) ;
• președinte al Colegiului Central pentru Antrenori (1977-1982 și 1999-2005) ;
• membru în Biroul Federal al Federației Române de Handbal (FRH);
• secretar general al FRH (1992) ;
• observator internațional al Federației Internaționale de Handbal;
• membru în Comitetul Executiv al Comitetului Olimpic Român.
A fost decorat cu Ordinul Meritul Sportiv clasa I, atât de Nicolae Ceaușescu, cât și de Traian Băsescu. După 1989 a ieșit la pensie în România. Dar, în afara granițelor, a continuat să antreneze Antibes (Franța) și Eisenach (Germania). (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie:
Federația Română de Handbal
Wikipedia
Pro Sport
Jurnalul Național
