Criza climatică, războiul din Ucraina, amenințarea Beijingului și alegerile din Israel se numără printre temele care au acaparat atenția presei internaționale în acest weekend.
În Egipt începe duminică COP 27, conferinţa ONU anuală privind clima, la care participă aproape 200 de ţări, scrie săptămânalul francez La Tribune. „ONU insistă să relanseze un proces de reducere a emisiilor cu efect de seră aflat în pană. Dar multe state au alte priorităţi pe agendă.” „Pe fondul războiului din Ucraina și al problemelor legate de creșterea costului vieții, șefii unor guverne, inclusiv din China, Japonia, India și Canada, nu vor participa. Puține țări și-au îmbunătățit planurile privind reducerea emisiilor, așa cum au promis anul trecut la Glasgow. În plus, în contextul crizei energetice, mai multe țări bogate și-au sporit dependența de cărbune”, constată și BBC. Publicația italiană Il Fatto Quotidiano subliniază că angajamentele asumate la conferința precedentă au fost doar vorbe goale, contrazise de realitatea cifrelor: „în 2021 cele mai mari 51 de economii au cheltuit aproape 700 de miliarde de dolari ca subvenții pentru combustibili fosili, dublu față de 2020. Și în cazul țărilor G20 subvențiile legate de producția și utilizarea de cărbune, petrol și gaz au crescut de la 147 de miliarde de dolari la 190 de miliarde în ultimul an”. The Guardian apreciază că aceste conferințe COP sunt „un mare joc al prefăcătoriei”, un straniu „eveniment anual pe care toți pretind că-l urăsc, dar pe care nimeni nu vrea să-l rateze”. Stranie e și organizarea ei în Egipt, „o dictatură deplină în care activiștii climatici interni au fost băgați deja după gratii”. Dar, „dacă COP n-ar fi existat, am fi fost nevoiți s-o inventăm. Ea chiar servește unui scop, numai că nu unuia atât de important pe cât s-ar crede”. IlSole24Ore crede că „riscul ca COP 27 de la Sharm el-Sheik să aibă un impact redus în lupta cu schimbarea climei e cu siguranță mare. Pentru că anul acesta lumea se mai confruntă şi cu invazia rusă din Ucraina, plus tensiunile dintre SUA și China. O situaţie complicată din care reiese cel mai toxic tablou geopolitic de la sfârșitul Războiului Rece”.
„SUA și aliații lor se angajează să apere infrastructura Ucrainei în fața atacurilor Rusiei”, titrează The New York Times. Astfel, G7 a anunțat vineri că „își va întări colaborarea pentru a reface infrastructura de primă importanță din Ucraina, distrusă de armata Rusiei, și o va apăra totodată în eventualitatea unor noi atacuri”. G7 a denunțat și recentele aluzii ale lui Putin la eventuala folosire a armei nucleare: „Retorica iresponsabilă a Rusiei pe teme nucleare este inacceptabilă. Folosirea oricărei arme chimice, biologice sau nucleare de către Rusia va avea consecințe grave”. Ministrul german de externe Annalena Baerbock, citată de Türkiye, a precizat că alte numeroase ţări vor contribui la aceste ajutoare şi l-a acuzat pe Putin pentru situaţia inumană din Ucraina, în urma atacurilor asupra infrastructurii energetice, afirmând că ţările G7 „nu vor permite ca bătrânii, copiii şi tinerii să moară de frig sau foame”. Separat, informează Euronews, SUA au decis să trimită Ucrainei ajutoare militare suplimentare în valoare de 400 de milioane de dolari, în special bani pentru sistemele de apărare antiaeriană. Și noul guvern al premierului italian Giorgia Meloni intenționează să aprobe al șaselea pachet de ajutor militar pentru Ucraina, transmite agenția ucraineană RBC. Roma a precizat că „singurul lucru pe care nu îl putem face în perioada atât de dificilă pe care o trăim acum este să pierdem contactul cu aliații noștri internaționali – UE și NATO”. „Turcia nu va ratifica aderarea la NATO a Suediei şi Finlandei decât după ce vor fi luate măsurile necesare de către cele două state”, a afirmat vineri preşedintele turc Recep Tayyip Erdogan, conform France 24. Erdogan blochează din mai intrarea Suediei şi Finlandei în NATO, acuzând cele două ţări că protejează combatanţi kurzi consideraţi terorişti de Ankara. În afară de Turcia, doar Ungaria mai trebuie să-şi dea acordul final. Reuters transmite că sâmbătă noul guvern al Suediei a declarat se va delimita de milițiile kurde YPG, încercând astfel să obțină aprobarea Turciei în vederea aderării la NATO. Suedia, împreună cu SUA și alte țări NATO au sprijinit gruparea YPG în lupta ei contra Statului Islamic. Turcia este acuzată pe de altă parte de ziarul rus Nezavisimaia Gazeta că uneltește pentru eliminarea influenței ruse din Asia Centrală, spre beneficiul „anglo-saxonilor”: „în Asia Centrală se manifestă tot mai clar tendințe alarmante pentru Rusia. Acolo sunt transferate metode și metodologia de derulare a schemelor de conflict și a atitudinilor ideologice ostile perfectate de Occidentul colectiv în Ucraina și Caucaz. Cum am fi putut să nu primim o lovitură zdrobitoare de la rivalul nostru de secole, Turcia, în ce privește unirea popoarelor slave și turcice în cadrul unui singur stat, aliat al anglo–saxonilor, al adversarilor și concurenților noștri direcți?!” Mai departe spre est, portalul european Politico semnalează o premieră la Beijing: Xi Jinping a formulat vineri cele mai dure critici directe la adresa războiului lui Putin, avertizându-l să nu recurgă la utilizarea armei nucleare și nici măcar la „amenințarea” cu utilizarea ei. El nu i-a cerut totuși lui Putin să se retragă, solicitând doar „ameliorarea situației umanitare”. Declarațiile au fost făcute cu ocazia vizitei cancelarului german Olaf Scholz.
Scholz i-a cerut lui Xi să-și folosească „influența” asupra Rusiei pentru a opri războiul din Ucraina, consemnează spaniolul El Periodico. Scholz și-a exprimat și dorința de a „continua dezvoltarea”, cooperarea economică cu China, în ciuda „punctelor de vedere diferite”. „Dependența celei mai mari economii a UE de această autocrație, în care companiile germane realizează o mare parte din profituri, este tot mai mult pusă sub semnul întrebării. «Prin călătoria sa în China, cancelarul poartă o politică externă care duce la pierderea încrederii în Germania în rândul partenerilor noștri cei mai apropiați», a declarat deputatul de opoziție Norbert Röttgen, deplângând «un demers solitar».” Le Monde sesizează că „chiar și în cadrul coaliției guvernamentale, avertismentele sunt prezente: ministrul de externe, ecologista Annalena Baerbock, a îndemnat «să nu mai depindem de o țară care nu ne împărtășește valorile», cu riscul de a deveni «vulnerabili politic la șantaj». Cu toate acestea, cu câteva zile înainte de călătorie, cancelarul german a autorizat o participație chineză la terminalul portului din Hamburg. De asemenea, Washingtonul a făcut presiuni asupra Berlinului pentru a limita cota cedată grupului Cosco”. „Scholz şi-a apărat sâmbătă călătoria controversată în China, spunând că «a meritat» din perspectiva mesajului de opoziţie dat de cele două ţări faţă de utilizarea armei nucleare în Ucraina”, reține La Libre Belgique. O analiză publicată în revista americană Foreign Policy conchide însă că argumentele economice în favoarea unei relații apropiate Germania-China sunt „surprinzător de slabe”. Berlinul ar proceda mai bine colaborând, prin intermediul UE, cu Japonia, Australia și SUA la „construcția unor lanțuri de aprovizionare alternative în sectoarele cruciale”. Și, „deși are dreptate să mențină deschise linii de comunicare cu Beijingul”, Scholz trebuie să „înceapă să separe interesele speciale de interesele naționale în abordarea Germaniei față de China”.
În Israel partidele religioase sunt „marii câștigători ai alegerilor legislative”, titrează săptămânalul francez Courrier International. Potrivit numărătorii finale anunțate, Netanyahu și aliații săi au obținut o majoritate clară la alegerile legislative de marți. Blocul condus de fostul premier controlează 64 din cele 120 de locuri din Knesset, ceea ce ar trebui să îi permită revenirea la putere. Haaretz notează că 61% dintre aleșii blocului lui Netanyahu sunt evrei ortodocși, grup care reprezintă doar 17% din populația Israelului. „Israelul va deveni o teocrație?” se întreabă cotidianul, subliniind că una dintre marile temeri „e că partidele religioase din noua coaliție vor încerca să slăbească sistemul judiciar prin adoptarea unei «clauze de salvare» care i-ar permite Knessetului să anuleze anumite hotărâri judecătorești” referitoare la drepturile femeilor, drepturile LGBT și pluralismul religios. The Jerusalem Post își intitulează un editorial: „Absența femeilor din următorul guvern nu reprezintă societatea israeliană”. „Realitatea este aceea că nu e vorba doar de o ușoară modificare a numărului femeilor din partidele viitoarei coaliții de guvernare; e vorba și de ideologie și de faptul că în Israel avem partide care refuză să aibă vreo femeie pe listele electorale pentru Knesset. Aceste partide discriminează în mod deliberat și fățiș femeile.” Cotidianul american The Washington Post dedică un editorial aceluiași subiect, remarcând că „Israelul face un viraj îngrijorător spre democrația iliberală”. „Obiectiv vorbind”, Israelul se află acum în culmea puterii sale militare și economice din istoria lui de 74 de ani. Însă israelienii au votat ca și cum lucrurile ar sta pe dos, înmânând majoritatea parlamentară dreptei care și-a axat campania pe pericolul violenței palestiniene și al Iranului. După patru ani de blocaj politic soldat cu cinci rânduri de alegeri, Netanyahu a revenit la putere „nu opunându-se tendințelor iliberale din societatea israeliană, ci manipulându-le – în parte și pentru că a calculat că politicienii de extrema dreaptă îl pot ajuta să scape de inculparea pentru corupție”. La o concluzie similară ajunge și o analiză a site-ului israelian Ynet News: „după al cincilea scrutin de la dezvăluirea acuzațiilor penale contra lui Netanyahu, e clar că el nu are o problemă în a destabiliza țara spre beneficiul propriu, dar nu e clar, în afară de auto-promovare, ce program politic are el, sau dacă are unul. A avea o persoană judecată pentru corupție politică în calitatea de premier, o poziție care influențează numirea procurorului general, a procurorului de stat, a șefului poliției și a altora, constituie un evident conflict de interese pentru oricine privește situația cu ochii deschiși”. (Andrei Suba, RADOR)/asuba/dsirbu
