În urmă cu 163 de ani (1859) era publicată „Originea Speciilor”. Lucrarea naturalistului britanic Charles Robert Darwin avea să producă o serie de controverse care au înconjurat planeta.
Context
Charles Darwin s-a născut pe data de 12 februarie 1809 și a murit pe 19 aprilie 1882, în orașul Kent. Într-o societate bazată pe rigori comportamentale fixate de secole, Darwin creează o teorie ca a devenit un element cheie în studiile moderne referitoare la selecția naturală și lumea animală. Teoria sa nu doar că a revoluționat știința, dar a și produs un șoc foarte mare în rândul conservatorilor religioși, care nu au putut să admită că omul și animalele au strămoși comuni. Darwin a fost agnostic, în ceea ce privește latura spirituală, însă acest lucru nu a contat în momentul în care rămășițele sale au fost depuse la Westmister Abbey, în Londra. Teoria sa a fost creată după întoarcerea dintr-un voiaj pe nava HMS Beagle.
Primii ani
Charles Darwin a fost cel de-al doilea fiu al doctorului Robert Waring Darwin și al lui Susannah Wedgwood, fiica lui Josiah Wedgwood, un industriaș unitarian. Bunicul lui Darwin a fost Erasmus Darwin, un fizician și poet cunoscut înainte de Revoluția franceză. Mama lui Charles a murit când el avea 8 ani și a fost crescut ulterior de cele trei surori mai mari ale sale. Munca medicală a tatălui său l-a inspirat pe tânărul Darwin, în special referitor la psihologia umană. Charles nu a simpatizat studiul teoriilor clasice la școala anglicană Shrewsbury, unde a studiat între 1818 și 1825. Știința era un domeniu detestat în școlile britanice, iar chimia a fost chiar interzisă în școala lui Darwin.
În 1825, tatăl său îl trimite să studieze medicina la Universtitatea Edinburgh. În mediul academic, Darwin s-a concentrat mai mult pe anatomie decât pe medicină, lucru care i-a atras atenția tatălui său, care l-a trimis pe Darwin spre o vocație sacerdotală, la Crist`s College în Cambridge, în 1828. Darwin a căpătat o educație anglicană care i-a temperat viciile, precum băutura și vânătoarea. În 1831, călătorește în Scoția, într-o expediție geologică.
Calătoria lui Darwin (27 decembrie 1831 – 2 octombrie 1836)
Charles Darwin nu a călătorit pe vas în calitate de cercetător, cu instrumentele științfiice pregătite, ci ca un simplu călător, alături de prietenul său Robert Fitzroy, care era și căpitanul vasului HMS Beagle. Planul de călătorie să ajungă în Patagonia, de unde să aducă trei animale feroce în Anglia. Darwin și-a luat arme și provizii, dar și multe cărți.
În cei cinci ani ai expediției Beagle (1831-1836), Charles Darwin a petrecut două treimi din timp pe mal. A făcut multe observații geologice, a strâns organisme vii sau fosile și a făcut o colecție impresionantă de exemplare. De câteva ori în timpul călătoriei, a trimis exemplare la Cambridge, însoțite de scrisori despre descoperirile sale. Acest lucru va ajuta la stabilirea reputației sale de naturalist. Notele sale lungi și detaliate arată capacitatea sa de a teoretiza și formează baza lucrării sale ulterioare. Jurnalul pe care l-a ținut atunci, destinat inițial familiei sale, a fost publicat sub titlul „Călătoria lui Beagle”. Apar acolo informații sociale, politice și antropologice despre un număr mare de oameni pe care îi întâlnește, coloniali și nativi .
Vasul a plecat din Anglia pe data de 27 decembrie 1831, însă primele probleme apar imediat, Charles suferind de rău de mare și amețeli. Pe măsură ce Beagle explorează coastele Americii de Sud, Darwin începe să teoretizeze despre minunile naturii din jurul său.
În America de Sud, Darwin descoperă fosile de mamifere gigantice dispărute încorporate în straturi de scoici marine recente, ceea ce sugera o dispariție recentă fără a dezvălui urme de catastrofă sau schimbări climatice. Deși identifică corect una dintre aceste fosile ca fiind un Megatherium și recunoaște fragmente locale de scoici de armadillo, el crede că acestea rămân legate de specii africane sau europene.
Pe lângă insulele Capului Verde, în ianuarie 1832, navigatorii observă multe stridii, care se deplasau, cu ajutorul apei, printre roci, ceea ce a sugerat faptul că exista o migrație constantă în acele locuri. În Salvador și Brazilia, aspectul pădurilor i-a rămas întipărit lui Darwin. Având permisiunea să părăsească nava când dorește, pentru a face cercetări proprii, Darwin a urcat 1.200 de metri pe Anzi. În 1835, au plecat din Peru pentru a merge acasă și, în septembrie 1835 au ajuns în insulele Galapagos, care au fost insule vulcanice, pline de țestoase gigantice și iguana. Darwin și echipajul au luat țestoasele gigantice ca animale de companie. Contrar legendei, insula aceasta nu a fost momentul decisiv pentru Darwin. El a notat inclusiv diferitele specii de păsări, multe necunoscute. Nava înaintează prin Noua Zeelandă și Australia, iar în aprilie 1836, ajunge în insulele Keeling din Oceanul Indian.
Obiectivul a fost de a observa recifurile de coral, iar Darwin avut deja formată o opinie referitoare la evoluția recifurilor de coral. Darwin a considerat că aceste creaturi, coralii, cresc pe vârfurile munților scufundați în apă. În ultima parte a voiajului săi, Darwin a terminat pagina 770 din jurnalul lui, 1750 de pagini de notițe și 12 cataloage cu 5436 de mostre de piele, oase și carcase.
Apariția teoriei
Cu un venit de 400 de lire pe an, transmis de tatăl său, Darwin a început să lucreze la teoria sa. Problema principală a venit însă din felul în care el își va prezenta teoria. Curentul radical din Anglia denunțase public implicarea bisericii anglicane în politică. Pe acest fundal Teoria lui Darwin a scandalizat opinia publică și biserica anglicană, întrucât a contrazis teoria implicării Divinității în creația omului și a naturii.
Darwin și-a continuat cercetările până în septembrie 1837, când a plecat în Scoția, din pricina unor probleme cu stomacul și inima. El și-a continuat în 1838 studiile, însă problemele au revenit, alături un curent de cenzură împotriva materialelor sale. În Edinburgh materialele sale au fost asupru criticate, dar aceste critici vor dispărea la mijlocul secolului victorian, întrucât societea britanică avansa foarte mult în tehnologie și studii. În 1856, Darwin s-a apucat să scrie volumele specializate pe selecția naturală. Munca lui a fost finalizată în 18 iunie 1858. Aceste volume s-au concretizat în teoria sa referitoare la originea speciilor.
În cartea „Originea speciilor”, în 1859, Darwin demonstrează într-un mod convingător că animalele și plantele existente nu au apărut separat, ci s-au dezvoltat treptat, din strămoși comuni. Mecanismul care duce la o asemenea transformare, susținea Darwin, este selecția naturală – ideea care a dat pentru prima dată un curs logic evoluției ca fenomen.
”Originea speciilor” nu numai ca a lansat știința biologiei moderne, ci a influențat practic întreaga gândire literară, filosofică și religioasă. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/Charles-Darwin/The-private-man-and-the-public-debate
https://education.nationalgeographic.org/resource/charles-darwin
https://www.biography.com/scientist/charles-darwin
RADOR – 24 noiembrie
