Marina Imperială Japoneză a atacat forţele Statelor Unite la Pearl Harbor şi în alte locuri din Hawaii, în dorința de a câștiga controlul în Pacific, la 7 decembrie 1941.
Context
Anterior, relațiile dintre SUA și Japonia se degradaseră considerabil. Până la sfârșitul lui 1941, relațiile comerciale și financiare existente între cele două state au fost rupte în totalitate.
Pentru a menține neutralitatea, președintele Statelor Unite, Franklin D. Roosevelt (1933-1945), promovase o serie de măsuri de sprijin al statelor care se opuneau Axei (Germania și Italia).
Pe de altă parte, clasa politică americană era îngrijorată nu numai de succesele militare germane din Europa, dar și de politica promovată de Japonia în Asia de Sud-Est. Japonia era implicată din vara anului 1937 într-un conflict în China, iar politica intransigentă a președintelui american față de politica expansionistă niponă în această regiune a condus la reacția militarilor niponi, care au demarat planuri pentru atacarea Statelor Unite.
Un atac care a mizat pe surprinderea adversarului
Atacul de la Pearl Harbor (sau Operațiunea Hawaii, cum a fost numită de către Statul Major Imperial japonez) a fost dat prin surprindere în dimineața zilei de duminică, 7 decembrie 1941. Ca rezultat, Statele Unite ale Americii au intrat în Al Doilea Război Mondial. Peste 2.403 membri ai forţelor armate şi civili americani au murit în atac, ceea ce a determinat SUA să declare război Japoniei. Această zi a marcat o schimbare în poziţia Statelor Unite în ceea ce priveşte implicarea în cel de-Al Doilea Război Mondial. Principalul coordonator al operaţiunii a fost comandantul japonez Minoru Genda, un foarte bun pilot cunoscut ca „Nebunul Genda”. Când a fost însărcinat, la începutul anului 1941, cu planificarea atacului menit să scufunde navele de luptă, el a insistat ca atacul să fie operational asupra portavioanelor. Istoricii spun că insistența sa era să distrugă întreaga operaţiune. Planul avea elemente surpriză: 40 de bombardiere trebuiau să-şi îndeplinească sarcina în mai puţin de 90 de secunde, înainte ca sistemul de apărare al SUA să devină operational.
Dar era imposibil pentru piloţi să-şi aleagă ţintele în ordinea potrivită fără posibilitatea de a observa dinainte poziţionarea navelor în port, ceea ce nu s-a întâmplat. Ei primiseră instrucţiuni să facă în aşa fel încât navele să nu fie doar avariate, ci scufundate, astfel încât armamentul să nu fie irosit pe avarierea dotării inamicului, ci pe distrugere.
Un al doilea val al atacului trebuia lansat la o oră după primul, când 81 de bombardiere trebuiau să distrugă portavioanele. Genda a alocat de două ori mai multe bombardiere pentru portavioane decât pentru nave, deşi un portavion putea fi scufundat din mai puţine lovituri. A programat suficiente resurse pentru scufundarea portavioanelor, dar nu şi pentru distrugerea cuirasatelor.
Primul val de bombardiere a ajuns în preajma insulei Oahu puţin după ora 7.30 în dimineaţa de 7 decembrie. Era înnorat iar comandantul primei etape, Fuchida, a virat spre vest să evite norii și nu a revenit la ruta iniţială. Văzând că prezenţa lor n-a fost detectată, a lansat un semnat luminos activând planul pentru atacul surpriză. Însă când bombardierele nu şi-au ocupat poziţiile desemnate, el a presupus că piloţii n-au văzut semnalul, astfel că a mai lansat unul – fără să se gândească la faptul că piloţii vor vedea semnalul dublu ce însemna pierderea elementului surpriză şi schimbarea tacticii.
Greşeala lui Fuchida a făcut ca jumătate din piloţi să rămână la planul iniţial, iar cealaltă jumătate să inițieze diversiunea. Primele bombe au explodat pe Insula Ford şi au trezit echipajele americane aflate pe navele din port. Pentru că atacul a pornit din vestul portului şi nu din nord, aşa cum ar fi trebuit, bombardierele însărcinate cu distrugerea portavioanelor au început atacul cu cinci minute înainte de cele ce trebuiau să atace navele de război. Astfel, americanii au avut mai mult timp de reacţie; circa 25% din sistemul de apărare antiaerian al fiecărei nave era funcţional la momentul începerii atacului. Majoritatea avioanelor japoneze au fost lovite, iar cinci din cele şapte care au ajuns ultimele au fost doborâte.
În locul atacului surpriză de 90 de secunde, atacul, dezorganizat, a durat mai bine de 11 minute. Bombardierele, în loc să rămână în formaţie, s-au separat, permiţându-le americanilor să le doboare rând pe rând. Doar 11 lovituri de torpilă au atins ţintele corecte; încă două au atins, accidental, cuirasatele Raleigh şi Helena. Astfel, 33% din torpilele japonezilor au fost eficiente, ceea ce nu corespundea cu planul initial.
Cu puţină vreme înaintea celui de-al doilea val, piloţii au fost informaţi că portavioanele americane nu sunt în port și în loc să atace crucişătoarele, piloţii au atacat cuirasatele cu explozibil insuficient de puternic pentru a distruge navele americane.
În timp ce al doilea val de bombardiere se apropia de Oahu, Fuchida a petrecut 30 de minute zburând în jurul portului. Per total, atacul japonez nu s-a ridicat la nivelul aşteptat, din punct de vedere al japonezilor. Iar tehnicile de tip samurai, folosite ulterior, au adus mari pierderi.
De cealaltă parte, cu cinci nave scufundate şi peste 2000 de morţi, naţiunea americană a fost complet şocată.
Statele Unite ale Americii și întreaga lume comemorează această zi tragică
Amintirile zilei de 7 decembrie 1941 trezesc şi astăzi reacţii puternice în jurul americanilor. La momentul respectiv, nimeni nu putea crede că atacul chiar a avut loc. Ziua comemorării Pearl Harbor (#PearlHarborRemembranceDay) sau simplu Ziua Pearl Harbor este o zi anuală de comemorare a celor care şi-au pierdut viaţa pe 7 decembrie 1941 în atacul surpriză al Japoniei asupra celei mai importante baze militare americane din Pacific, localizată la Pearl Harbor în Hawaii. Această zi de comemorare a fost stabilită de Congresul Statelor Unite, rezoluţia comună fiind semnată de preşedinte Bill Clinton la 23 august 1994.
În celebrul său discurs ţinut în faţa Congresului Statelor Unite, preşedintele de atunci al SUA Franklin D. Roosevelt a numit ziua de 7 decembrie 1941 „unul dintre cele mai infame momente ale istoriei”. Atacul a durat o oră şi jumătate şi a fost devastator, provocând şi importante distrugeri materiale şi neutralizând cea mai mare parte a Flotei americane din Pacific.
În această zi, organizaţii din întreaga ţară omagiază victimele de la Pearl Harbor. Drapelul Statelor Unite este arborat la jumătate de catarg până la apusul soarelui în memoria celor care şi-au pierdut viaţa în slujba naţiunii la Pearl Harbor. Până la atacurile teroriste de la World Trade Center din 2001, Pearl Harbor fusese cel mai mare atac suferit de americani pe propriul lor teritoriu. El constituie una dintre cele mai mari catastrophe militare din istorie.
Autor: Alexandru Balaci
Bibliografie
https://www.britannica.com/event/Pearl-Harbor-attack
https://historia.ro/sectiune/general/mitul-pearl-harbor-atac-genial-sau-posibil-584548.html
https://historia.ro/sectiune/general/spionul-de-la-pearl-harbor-ultimul-samurai-577922.html
RADOR – 8 decembrie
