Miercuri, 25 ianuarie, se împlinesc 85 de ani de la naşterea regretatei cântăreațe americane de muzică blues, rock, soul, jazz, gospel și R&B Etta James. Începând cu melodiile clasice ale anilor ’50, continuând cu hiturile din anii ’60 – „At Last!”, „Tell Mama” şi „I’d Rather Go Blind”, care i-au celebritatea şi numeroase premii, la seria de albume extrem de apreciate de critici din anii ’70 şi ’80 şi până la albume mai recente de jazz, Etta James s-a remarcat ca una dintre cele mai influente voci ale muzicii de peste Ocean.
Jamesetta Hawkins, pe numele ei real, s-a născut la 25 ianuarie 1938, la Los Angeles, în SUA, mama sa, Dorothy Hawkins, fiind, la acel moment, o adolescentă de 14 ani, iar tatăl nu era cunoscut.
A fost dată spre adopţie, de mică, iar la vârsta de cinci ani, a început să cânte gospel la biserica locală, apoi va lua primele lecţii de canto de la profesorul James Earle Hines, directorul corului.
La vârsta de 12 ani, mama sa adoptivă a murit, de aici înainte urmând să se alăture mamei ei biologice la San Francisco.
În perioada adolescenţei va cânta în trioul – „The Creolettes”, iar mai târziu se va alătura celor de la „The Peaches”, unde melodiile vor fi remarcate de interpretul Johnny Otis. Impresionat de vocea şi abilităţile sale de compozitoare, acesta i-a propus să înregistreze la Los Angeles, cu Modern Records, melodia „The Wallflower”, care va ajunge pe locul 1 în topul R&B.
La acel moment va primi numele de scenă Etta James, iar în 1955 lansează hit-ul „Good Rockin’ Daddy” ajuns pe locul 12 în topurile R&B.
În noiembrie 1960 lansează albumul de debut, „At Last!” produs de Chess Records din Chicago, cuprinzând piese de blues, R&B, soul blues, precum: „All I Could Do Was Cry”, „My Dearest Darling”, „At Last”, „Trust in Me”.
În 1961, îi apare al doilea album, care includea piese de jazz, pop şi blues.
Va începe să adauge elemente gospel în muzica sa, urmând hituri precum „Something’s Got a Hold on Me” (1962), „In The Basement” (1966) şi „I’d Rather Go Blind” (1968).
În anul 1963, va scoate un album live, „Etta James Rocks the House”, care a fost înregistrat în Nashville, Tennessee, de către New Era Club.
În 1967, a înregistrat, la Fame Studios din Alabama, albumul „Tell Mama”, cu care notorietatea artistei căpăta noi valenţe.
Însă celebrităţii ei i se alăturau o viaţă plină de excese, vedeta aflată în atenţia presei ducând o eixstenţă distructivă. A devenit dependentă de consumul de heroină, a luptat ani la rând cu alcoolismul, a fost pândită de aventuri amoroase extravagante şi nepotrivite, a ajuns în repetate rânduri la închisoare.
În 1969, după ce va părăsi închisoarea din Anchorage din Alaska, părea că viaţa ei va lua o turnură firească după ce îl va cunoaşte pe Artis Mills, cel care avea să-i devină soţ.
Însă nu va fi aşa: în 1971, cuplul a fost arestat în San Antonio, iar Mills a luat asupra sa acuzaţia de posesie de narcotice.
Abia peste 10 ani, după eliberarea lui, cuplul se va reuni. Cei doi au avut doi băieţi, Donto şi Sametto, care au însoţit-o deseori pe mama lor, şi au devenit, totodată, şi producători ai unora dintre albumele artistei.
Până atunci, însă, în 1973, a folosit influenţe funk şi rock în noul album, „Etta James”, obţinând o nominalizare la premiile Grammy.
În 1974 va lansa albumul „Come a Little Closer”, iar următoarele albume „Deep In The Night” (1978) şi „Seven Year Itch” (1988) au fost bine primite de critică, însă nu vor mai atrage în mod deosebit publicul larg.
În anul 1994 apare un album tribut Billie Holiday, „Mystery Lady: Songs of Billie Holiday”, iar în 1995 a fost publicată autobiografia cântăreţei, intitulată „Rage to Survive”.
Au urmat albumele „Matriarch of the Blues” (2000) şi „Blue Gardenia” (2001) şi „Let’s Roll” (2003), cu care a câştigat premiul Grammy pentru cel mai bun album de blues contemporan.
Etta James va primi, în total, patru premii Grammy şi 17 Blues Music Awards. Artista a fost inclusă în The Rock & Roll Hall of Fame – 1993, The Blues Hall of Fame – 2001 şi The Grammy Hall of Fame – 1999 şi 2008, iar din anul 2013, are o stea şi pe faimosul Hollywood Walk of Fame.
Întreaga sa existenţă, fascinantă pentru publicul larg, a fost deseori ecranizată, cea mai cunoscută peliculă fiind „Cadillac Records” (2008), rolul Ettei James fiind interpretat de artista Beyonce.
În anul 2010 a fost diagnosticată cu hepatită C şi demenţă, iar în 2011, i-a fost depistată o leucemie, boală care îi va fi fatală.
Etta James a murit la 20 ianuarie 2012, în casa sa din Riverside, California, la vârsta de 73 de ani.
