Virginia Woolf, între geniu literar și tristețe

Context

La 25 ianuarie 1882 se năștea scriitoarea Adelina Virginia Stephen, cunoscută ca Virginia Woolf. Este inclusă în literatura mondială pentru scrierile sale inovative, prin care a prezentat o nouă perspectivă de narare a evenimentelor. Rândurile sale surprind schimbarea rapidă dintre cele două războaie mondiale, de la o societate primitoare și caldă, la apariția consumului, dar a și nesiguranței. Opera sa a fost influențată de Marcel Proust și Igor Stravinsky, alături de curentul postimpresionismului.
A scris romanele faimoase „Mrs Dalloway” (1925), „To the Lighthouse” (1927, „Spre Far”), „Orlando” (1928) şi „The Waves” (1931, „Valurile”), fiecare dintre ele aducând o notă de noutate în literatură. Printre temele abordate se numără: feminismul, relaţiile familiale complexe, tranziția de gen şi efectele războiului asupra psihicului uman.

Primii ani

Virginia Woolf a fost copilul unui cuplu tipic perioadei victoriene. Tatăl ei, Leslie Stephen, era un scriitor și editor de ziar cunoscut în epocă. I se cunoaște contribuția la “Dictionary of National Biography”. Mama ei, Julia Jackson, de o frumusețe rară, era cunoscută datorită conexiunilor artistice, printre care Julia Margaret Cameron, matușa Virginiei și unul dintre cei talentați fotografi de portret din epocă. Julia Jackson Duckworth și  Leslie Stephen s-au căsătorit în 1878 și, în scurtă vreme, au avut 4 copii: Vanessa (1879), Thoby (1880), Virginia (1882) și Adrian (1883). Virginia era cumva geloasă pe fratele ei, Adrian, deoarece era preferatul mamei, dar era însă constant și în competiție cu Vanessa, care a excelat în domeniul picturii, excelență pe care Virginia a dovedit-o în privința scrisului.

Familia Virginei Woolf călătorea în fiecare vară din Londra, orașul de suflet al scriitoarei, la casa din grădinile Kensington, în apropiere de Westmister. De asemenea, familia ei avea o casă  în St. Ives, unde a locuit scriitoarea în perioada maturității. Fericirea lor a fost scurtă, fiind întreruptă de o serie de evenimente triste, care o vor marca pe Virginia. În 1895, mama Virginiei moare la vârsta de 49 de ani, iar Virginia, care avea 13 ani, este șocată și cuprinsă de o tristețe cumplită. La un an diferență, Stella Duckworth, fata din prima căsătorie a mamei Virginiei Woolf, moare la vârsta de 28 de ani. Pentru Virginia, Stella era o persoană cu care s-a înțeles dincolo de barierele familiale, deși cele două proveneau din două căsătorii distincte. În 1904, când Virginia avea 22 de ani, îşi pierde şi tatăl. Astfel, anii săi de tinereţe au fost afectaţi de aceste pierderi familiale, care au contribuit la izbucnirea unei căderi nervoase și apoi a unui lung şir de probleme de natură psihică.

După moartea tatălui, în 1904, familia s-a mutat în cartierul Bloomsbury din Londra. Thoby, unul dintre fraţii Virginiei, începe să îşi invite prietenii de la Trinity College acasă în serile de joi şi să inițieze discuţii pe teme controversate, cum ar fi sexualitatea, femeile în artă, drepturile homosexualilor etc. Virginia şi sora sa, Vanessa, participau şi ele activ la aceste discuţii alături de Leonard Woolf (viitorul soţ al Virginiei), John Maynard Keynes (viitorul mare economist), E. M. Forster (scriitor) şi mulţi alţii. Era un mediu propice pentru creaţie şi lansarea noilor idei, distonant în opoziţie cu rigiditatea societăţii victoriene.

Vanessa, sora Virginiei Woolf se căsătorește cu  Clive Bell în 1907, un critic literar, ceea ce îi aduce un nou motiv de tristețe Virginiei, care se afundă în creație, pentru a trece peste.

Scrierile sale

În 1908, Virginia Woolf a încercat să inoveze proza scurtă, prin introducerea unei abordări holistice și a unor aspecte care să surprindă și viața de zi cu zi,  pentru a se adânci în psihologia personajelor, cărora le înfățișa modul de gândire, lucru care nu era obișnuit în operele victoriene. Întrucât nu putea să folosească numele său, autoarea a realizat recenzii literare, în ziarul „Times Literary Supplement”. A publicat inclusiv nuvele scurte în interiorul acestor ziare. Un exemplu reprezintă nuvela „Melymbrosia”. Din 1910, Virginia Woolf află că sora ei, Vanessa, avea  o aventură cu  Roger Fry, un critic de pictură și organizator de expoziții.  Soțul ei, Clive Bell, avea și el, de asemenea, o aventură, dar pe Vanessa nu o deranja acest lucru. În 1911, viitorul soț al Virginiei Woolf, Leonard Woolf, s-a întors la Londra, după ce a renunțat la postul primit la biroul colonial britanic, iar în vara anului 1912 Virginia și Leonard s-au căsătorit. Ea continuă să lucreze la scrierile sale anticolonialistice, precum „The Village in the Jungle” (1913) și „The Wise Virgins” (1914). După publicarea scrierilor, Woolf a decis să se implice în subiectele politice și a devenit un susținător al păcii și justiției. Între 1910-1915, sănătatea mintală a Viginiei se degradează, dar cu toate acestea, ea reușește să își ducă la bun sfârșit scrierile pe care le-a început. Se observă că personajele sale se conturează în funcție de familie și cercul de prieteni în care Virginia a trăit.

Depresia și neîncrederea Virginiei Woolf în capacitățile sale literare și personale, precum și sentimentul că va fi părăsită de Leonard și Vanessa, au determinat-o să încerce să se sinucidă în 1913, chiar în anul în care trebuia să apară „The Voyage Out”. Apariția acestei opere a fost amânată până în 1915.  În aprilie 1915, a început să aibă  halucinații, din pricina depresiei, care i-au pus în pericol luciditatea. După acest episod, scriitoarea a reușit să-și controleze depresia, pentru o vreme, munca fiindu-i de ajutor.  În 1917, scriitoarea cumpără o presă de printat și a deschis editura Hogarth Press, redenumită Hogarth House. Familia Woolf, Leonard și Virginia, și-au publicat operele la editura lor până în vara anului 1917. Din 1910, Virginia și Vanessa avuseseră în grijă o locuință în Sussex. În 1916, Vanessa a încetat aventura sa cu pictorul și criticul Fry și s-a mutat cu pictorul Duncan Grant în  Charleston, alături de copiii ei, Julian și Quentin Bell. A treia fiică a sa, Angelica, s-a născut în 1918 și era rezultatul relației cu Duncan. La scurtă vreme după nașterea copilului, Charleston a devenit un lăcaș pentru desfrâu al artiștilor, printre care Clive Bell, primul soț al Vanessei și prieten al acesteia după ce au divorțat. Fry a apărut și el în peisaj, rămând devotat Vanessei până la moartea lui. Acest mod de viață complicat poate fi regăsit în scrierile Virginiei și tipologia personajelor sale.

În 1919 a fost cumpărată o fermă în satul Rodmell, denumită  Monk’s House, în apropierea Charleston, unde locuia Vanessa. Virginia mergea cu bicicleta la sora sa și se întorcea la Rodmell pentru a scrie. În 1921, Virginia scrie scurte nuvele pe care le-a explicat ulterior în lucrarea „On Re-Reading Novels” , argumentând că nuvela nu reprezintă pentru ea o formă de scris, ci o sumă de sentimente desfășurate pe hârtie. La începutul anului 1924, soții Woolf s-au mutat în Bloomsbury,  un district din partea de Vest a capitalei Londra, unde s-au reintegrat în problemele cotidiene din capitală. Odată cu strălucirea și revenirea surselor de inspirație pentru soții Woolf, ca pentru toți creatorii, apar și elementele toxice care se regăseau în acest climat.

Virginia începe să fie curtată la scurtă vreme de Vita Sackville-West, cu care are o relație sexuală agreeată de soțul ei, care se pare că îi tolera excesele, considerând că o ajutau în lupta cu boala. Legătura cu Vita a influenţat-o în scrierea romanului ”Orlando”, descris de către fiul Vitei ca fiind „cea mai lungă şi fermecătoare scrisoare de dragoste din literatură”.

De fapt, cele două corespondau destul de des și îşi trimiteau texte romantice. În 1929, marea pasiune dintre cele două se răceşte, transformându-se într-o prietenie durabilă, care a rezistat până la moartea Virginiei, în 1941.Virginia suferea de episoade maniacale şi depresive, devenise obsedată de cuvinte, de psihanaliză, de senzaţia că de multe ori cuvintele trădează, fiind incapabile de a exprima complet sentimentele trăite.   Nuvela „Mrs. Dalloway” a apărut în 1925 și a fost considerată o capodoperă încă din epocă, întrucât satiriza și prezenta viața femeilor aristocrate după Primul Război Mondial.

Lucrările maturității

Virginia Woolf a încercat să surprindă evoluția societății interbelice, creșterea discriminării împotriva femeilor și apariția fascismului. Pe parcursul anului 1930, critică bărbații care încurajau atitudini discriminatoare la adresa femeilor. În „Room of One’s Own” și „Professions for Women” a descris cu ce s-a confruntat o femeie în Londra. În 1934, moare Fry, amantul surorii sale, Vanessa, aruncând-o pe aceasta într-o tristețe adâncă. Fiul cel mai mare al Vanessei, Julian Bell moare și el în Războiul Civil Spaniol, Vanessa fiind distrusă. Virginia Woolf a ales să lucreze la opera „The Years” , care a apărut în 1937 și a devenit un best seller, dar decide apoi să ia o pauză de la scris să petreacă timp cu Vanessa.

Moartea lui Roger Fry și Julian Bell o determină pe Woolf să încerce să scrie nuvele biografice. Este cunoscut că, la începutul celui de-Al Doilea Război Mondial, Virginia Woolf îl detesta pe Adolf Hitler, mai ales pentru bombardamentele asupra Londrei, între 1940 și 1941. Ea a lucrat în acest tip la memoriile sale, denumite „Between the Acts”, o nuvelă biografică.  Fiind în imposibilitatea de a scrie, Woolf a intrat din nou în depresie, de teamă că lucrările sale nu vor avea impact la public. Pe 28 martie 1941, Virginia Woolf şi-a umplut buzunarele paltonului cu pietre şi s-a aruncat în râul Ouse din apropierea casei sale.

Ultima sa scrisoare, în care şi-a explicat gestul, a fost adresată soţului său: „Sunt sigură că îmi pierd din nou minţile. Cred că nu voi mai putea trece peste aceste moment şi că nu-mi voi mai reveni de această dată. Aşa că fac cel mai bun lucru în situaţia asta”.

Nuvela „Between Acts” a fost publicată postum, la un an de la moartea scriitoarei. (Autor: Alexandru Balaci)

Bibliografie

https://www.britannica.com/biography/Virginia-Woolf

https://www.bl.uk/20th-century-literature/articles/virginia-woolfs-london

https://www.biography.com/writer/virginia-woolf

Articole și critică

Harker, J. (2011). Misperceiving Virginia Woolf. Journal of Modern Literature, 34(2), 1–21. https://doi.org/10.2979/jmodelite.34.2.1

Loisel, Yoann, et Claire Alexandre. « La créativité aux risques de la destructivité : de quoi avait peur Virginia Woolf ? », L’information psychiatrique, vol. 97, no. 3, 2021, pp. 247-252.

Southworth, H. (2003). Correspondence in Two Cultures: The Social Ties Linking Colette and Virginia Woolf. Journal of Modern Literature, 26(2), 81–99. http://www.jstor.org/stable/3831896.

Sursa Foto : Wikipedia