După victoria lui Nehammer la Bruxelles, blocada Schengen ar putea cădea. Bucureştiul demarează o ofensivă diplomatică.
Cancelarul federal Karl Nehammer poate fi mândru de succesul său internaţional? Oricum, se vor elibera în orice caz fonduri UE pentru a consolida situaţia privind protecţia frontierelor. Poate că astfel se va naşte chiar şi o politică comună în UE privind politica migraţiei. Cancelarul austriac şi premierul olandez, Mark Rutte, au cerut împreună deja în decembrie organizarea unui summit privind migraţia, cerere care le-a şi fost îndeplinită. Europa nu este o fortăreaţă, cu toate acestea s-a discutat despre noţiuni clare privind infrastructura, supravegherea aeriană, echipamente, conform dorinţei tuturor şefilor de stat şi de guvern la acest moment. Deci, a meritat veto-ul lui Nehammer împotriva cooptării României şi Bulgariei la spaţiul Schengen?
În privinţa îndeplinirii îndatoririlor sale faţă de partidul său, liderul a demonstrat o responsabilitate personală.
Totuşi, pentru acest lucru era într-adevăr necesar veto-ul de la Schengen care era binevenit şi pentru Austria? Oare nu s-au făcut prea multe fără rost? Întrebarea rămâne deschisă şi pe mai departe. De asemenea şi problema dacă o importantă parte a populaţiei ţării îl susţine astăzi pe cancelarul „Schengen, Vă rog, nu”. Modul său privind modalitatea sa de a proceda ar putea fi verificat doar prin întrebări concrete, la obiect. Însă un politician cu o atitudine deschisă faţă de lume nu ar trebui să recurgă la temeri care stau, pe deasupra, pe un fundament nesigur.
Victoria a la Pirus a lui Nehammer constituie un succes scump obţinut de UE. Astăzi mulţi români se întreabă: „De cine avem noi nevoie, cine are nevoie de noi?” Clivajul societăţii române este evident. Deoarece mulţi cred că această decizie a ţării „model” Austria, dar în special a întregii UE a fost una nevrednică. Prietenia dintre cele două popoare era cât pe-aci să se destrame. Austria, ca o frână în calea parcursului Bucureştiului spre UE, piaţa comună făra frontiere? Situaţie de pe urma căreia firmele austriece pot profita la rândul lor serios în România în aceeaşi măsură în care şi îngrijitoarele pentru 24 de ore din România care lucrează în Austria.
Între timp Bucureştiul a uitat apelurile privind boicotarea şi acţionează mai departe pe cale diplomatică. Ambasadorul Emil Hurezeanu a fost retrimis înapoi la Viena. Iar peste câteva zile va veni în Austria o delegaţie parlamentară română pentru a o confrunta. Se va discuta la acelaşi nivel despre veto-ul faţă de Schengen şi consecinţele acestuia, despre o privire completă către viitorul comun – şi despre bunele relaţii economice.
Potrivit datelor statistice, la 1 ianuarie 2022 România se afla în Austria pe locul secund în privinţa numărului de cetăţeni străini – 138.408 persoane. În ultimii 10 ani s-a înregistrat cea mai mare creştere cu 91.000 de cetăţeni în jur de 31,1 ani care s-au stabilit în Austria.
România depune în continuare eforturile necesare pentru asigurarea unei protecţii bune a frontierelor UE, iar cancelarului austriac îi vor lipsi de acum, după „victoria” sa de la Bruxelles, argumentele de care se crampona în privinţa blocadei Schengen. După dezastrul partidului său, Nehammer ar putea fi mai mărinimos nu doar cu Bulgaria, dar şi faţă de România. Mai ales că România nu are nevoie de gard. Probabil că şi cancelarul austriac cunoaşte cuvintele de neuitat rostite de regele Pirus: „Încă aşa o victorie, şi suntem pierduţi!”
(Autor: Alex Todericiu)
https://www.diepresse.com/6250988/schengen-ein-pyrrhussieg?from=rss
Traducerea: Imola Stănescu
DIE PRESSE (Austria), 13 februarie 2023
