Context
Pe 16 februarie 1959, în urma unor înfruntări violente dintre gruparea condusă de Fidel Castro și forțele comandate de fostul președintele Fulgencio Batista, regimul autoritar al lui Batista a fost înlăturat, iar în Cuba a avut loc revoluție care a instaurat comunismul ca regim de guvernare. Pe 16 februarie, Castro a preluat funcția de premier, cu o agendă mare de probleme de rezolvat, printre care sărăcia, analfabetismul și implicarea străină în economia cubaneză. Cuba este și actualmente un regim comunist, care se confruntă cu probleme similare perioadei când a existat dictatura lui Batista.
Pregătirea revoluției
Cuba s-a confruntat în perioada dintre cele două războaie mondiale cu o instabilitate guvernamentală, sărăcie, dictatură și probleme economice generate de implicarea unor actori străini în desfășurarea politicii. După 1910, Cuba a investit masiv în producția de zahăr, care constituit un boom internațional după Primul Război Mondial, întrucât existase o criză a zahărului până în 1920. În anii 20, prețurile s-au prăbușit. Cuba aproape a intrat în colaps economic. În momentul în care Gerardo Machado a fost ales în funcția de președinte al Republicii Cuba, între 1925-1933, Cuba a reușit să iasă din criza economică, prin investițiile în turism, jocuri de noroc și viața de noapte din Havana. Concomitent, Cuba a și permis investitorilor străini să se implice în economia cubaneză, devenind astfel dependentă de investițiile străine, ceea ce face economia să nu se poată dezvolta fără ajutor
Cuba a trecut printr-o criză economică acută în perioada marii depresiuni 1929-1933, iar în 1933 a avut loc răscoala sergenților, oprimată cu brutalitate de către regimul de conducere. În urma acestei răscoale, Ramon Grau San Martin a fost desemnat pentru funcția de premier, rezistând 100 de zile la conducerea țării. În 1934 , Grau a demisionat, după ce Batista a început să capete influență în mediul politic.
Între 1934 și 1937 luptele politice au continuat, în detrimentul populației, care avea lipsuri foarte mari, coroborate cu neîncrederea în mediul politic. În 1940 a fost emisă o nouă Constituție, care a reglementat dreptul la asigurare medicală și independența justiției. Constituția din 1940 a fost suspendată ulterior de Batista, care a fost ales președinte între 1940 și1944 și a controlat politica prin intermediul unui guvern construit de formă. În realitate, Batista era cel care deținut conducerea țării. În 1944, Batista a fugit în Florida, în timp ce în Cuba au început mișcările sociale.
Fidel Castro și Batista
În 1950, Fidel Castro a finalizat studiile în Drept și a început să activeze în politică, în partidul Ortodoxos (Partidul reformist cubanez). Batista s-a întors din exilul auto-impus în Florida, în 1952, pentru a cadida pentru un nou mandat. Alegerile generale au fost stabilite pentru luna iunie a anului 1952, însă în luna martie, Batista a reușit să provoace demisia guvernului Carlos Prío Socarrás și să acceadă din nou la putere. A scos în ilegalitate Partidul Comunist cubanez, a dizolvat Parlamentul și a anulat alegerile din 1952, începând să domine politica prin intermediul unei dictaturi. Batista s-a bazat pe sprijinul marilor proprietari funciari din Cuba, cărora le-a promis beneficii. Pentru a atrage și sprijinul altor actori, a renegociat contractele comerciale ale Cuba, căpătând astfel sprijin extern pentru regimul său.
Rămas fără opțiuni, Fidel Castro a pregătit o lovitură de stat în 1953, alături de 160 de persoane, lovitură care a avut loc pe 26 iulie. Această mișcare a fost stopată de armata cubaneză, iar Fidel Castro a fost arestat și condamnat, alături de alte persoane, la 15 ani de închisoare. În 1955 a fost eliberat, alături de fratele lui, Raul, în urma unei amnistii politice. Cei doi au plecat în exil cu alți susținători, de unde au început să pregătească revoluția. Între 1956 și 1958, Batista de deținut controlul total al Cubei, pregătindu-și încă un mandat de președinte. În 1958, în timpul campaniei prezidențiale, Fidel Castro a lansat un atac surpriză prin care a dat jos regimul Batista. Acesta a fugit la 1 ianuarie 1959 în Republica Dominicană, de unde și-a început exilul departe de Cuba.
Comunismul în Cuba
După ce Castro a devenit premier, pe 16 februarie 1959, a plecat într-un turneu în America de Nord și de Sud pentru a cere ajutor pentru țara sa. În aprilie a ajuns în Statele Unite, unde a purtat convorbiri cu vicepreședintele la aceea vreme, Richard Nixon, cu care nu s-a înțeles din pricina diferențelor de viziune. Pleacă apoi în Canada, dar nici acolo nu obține sprijin. În America de Sud, Castro merge la conferinţa de la Buenos Aires, unde a propus, fără succes, emiterea unui Plan Marshall pentru America Latină, în valoare de 30 de miliarde de dolari.
În mai 1959, prima sa realizare ca premier a fost semnarea legii primei reforme agrare, stabilind 402 hectare pe cap de locuitor și interzicând străinilor să deţină proprietăţi în Cuba. De atunci, a început epoca de tristă amintire pentru Cuba, comunismul, o epocă a economiei planificate, a izolaţionismului, a dictaturii unui om asupra maselor, a egalităţii în sărăcie. Proprietarii bogaţi au fost alienaţi, în schimb muncitorii de rând fiind protejaţi şi susţinuţi să trăiască egali în sărăcie. Castro s-a numit însuşi preşedinte al Industriei Naţionale a Turismului. A încercat fără succes să facă publicitate unui “paradis tropical lipsit de rasism ” pentru a-i încuraja pe turiştii afro-americani să-i viziteze ţara. Salariile judecătorilor şi politicienilor au fost reduse. Castro a refuzat să-și descrie regimul ca fiind unul comunist și a numit persoane partizane curentului marxist în poziţii cheie, precum Che Guevara, guvernator al Băncii Centrale, Ministru al Industriei, Pedro Luis Diaz Lanz în poziţia de comandant al aviaţiei. În urmă unui conflict cu preşedintele Urrutia, 500.000 de suporteri ai lui Castro i-au înconjurat palatul prezidenţial. Urrutia a fost nevoit să demisioneze. Castro a continuat ca premier să conducă ţara cu o mâna de fier, numindu-l pe Osvaldo Dorticos ca preşedinte.
Castro și U.R.S.S
Întrucât americanii i-au întors spatele, Castro a apelat la ajutorul Uniunii Sovietice, care a fost mai mult decât bucuroasă să-și exercite influența asupra unui stat aflat în vecinătatea Statelor Unite ale Americii, marele lor rival în Războiul Rece. În 1962, după ce Statele Unite au ”plantat” rachete în Turcia, pentru a descuraja presiunea sovieticilor, aceștia din urmă au decis să înarmeze cu rachete nucleare Cuba. Această criză a fost denumită: ”Criza Rachetelor din Cuba” și a fost unul din episoadele fierbinți ale Războiului Rece, aproape de declanșa un război atomic între Statele Unite și Uniunea Sovietică. Pentru a putea opri aceste rachete, Statele Unite decid să producă o invaziei a Cubei în 1961, cunoscută ca ”Golful Porcilor”( 17 aprilie – 20 aprilie, 1961), care s-a încheiat cu înfrângerea invadatorilor de către forțele lui Castro, instruite de U.R.S.S. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://historia.ro/sectiune/calendar/calendar-16-februarie-1959-fidel-castro-a-566712.html
https://www.britannica.com/biography/Fulgencio-Batista
https://www.history.com/this-day-in-history/batista-forced-out-by-castro-led-revolution
https://www.britannica.com/biography/Fidel-Castro
https://digitalcommons.wcl.american.edu/cgi/viewcontent.cgi?article=1427&context=auilr
