La 29 martie 2004, România a aderat oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice.
Până la Revoluția din 1989, NATO era considerată adversar al României. De aceea, după 1989, din cauza contextului istoric, cei care au promovat și susținut aderarea țării noastre la NATO nu au fost foarte mulți. Între ei, Regele Mihai I, Corneliu Coposu și Ion Rațiu. Odată ce Tratatul de la Varșovia nu a mai existat, România era singură într-o Europă în dinamică, după destrămarea URSS, Iugoslaviei sau Cehoslovaciei ori reunificarea Germaniei.
În regiunea Mării Negre apăruseră multe conflicte, în Transnistria, Nagorno-Karabah, Osetia de Sud și Abhazia, iar în fosta Iugoslavie, războaiele se intensificau. Intenția României de a adera la NATO a fost pusă la încercare în timpul bombardamentelor americane din Serbia, când România a fost favorabilă Alianței Nord-Atlantice. în 1999, când NATO a decis să intervină în Iugoslavia pentru a pune punct Războiului din Kosovo, România a decis să pună la dispoziţie spaţiul aerian pentru survolul avioanelor Alianței și să interzică accesul forțelor aeriene rusești.
În acest context geopolitic, România a depus o cerere oficială de aderare la NATO în anul 1993. Inițial, cererea de aderare părea doar o tentativă fără prea mari șanse de reușită, însă autoritățile de la București au demonstrat că doresc cu adevărat să se apropie de NATO un an mai târziu, atunci când România a devenit primul stat care a aderat la Parteneriatul pentru Pace propus de NATO.
De asemenea, a fost decisiv sprijinul acordat de România coaliției internaționale împotriva terorismului lansată de Statele Unite ale Americii după atentatele teroriste din 11 septembrie 2001.
A fost o aderare amânată cu cinci ani. La summitul aliat de la Madrid din 1997, Cehia, Polonia și Ungaria au fost invitate în Alianță, începând cu 1999. Invitația de accedere a României în Alianța Nord-Atlantică a fost primită la summitul de la Praga din 2002, reprezentând rezultatul unui consens politic major la nivel national, dar și implicare militară în teatre de operații. În textul comunicatului final al reuniunii de la Madrid, cele 16 state membre NATO au nominalizat România printre statele candidate care au realizat progrese semnificative în îndeplinirea celor cinci criterii de aderare: sistem democratic, progres în direcția unei economii de piață, control civil asupra structurilor militare, relații de bună vecinătate cu state vecine și respectarea suveranității lor și dezvoltarea compatibilității militare cu forțele și standardele NATO.
Înainte de a deveni membru de jure al NATO, România a început să se comporte ca un aliat de facto, devenind parte a Forței Internaționale de Asistență pentru Securitate (ISAF) conduse de SUA, care s-a implicat în Războiul din Afganistan. Tot înainte de momentul formal al aderării, în 2003, România și-a început prezența militară în Irak, unde a făcut parte din Forța Multinațională condusă tot de Statele Unite în baza unei ”coaliții de voință” în contextul în care aliați precum Germania și Franța s-au opus acestei intervenții. Astfel, încă din 2001, forțele militare românești au participat la misiunile NATO în Afganistan, atingând în 2010 cel mai ridicat nivel de prezență al unui contingent militar românesc în operațiunile aliate din această țară – aproximativ 1.800 de militari. Până la retragerea militară SUA și NATO din Afganistan, România a fost al 5-lea aliat NATO ca mărime a contribuției sale cu forțe militare la operațiunea Resolute Support din Afganistan.
În cei 20 de ani de prezență în Afganistan, 29 de soldați români și-au pierdut viața ca parte a angajamentului asumat pentru ca România și cetățenii săi să fie parte integrantă a sistemului de apărare colectivă și securitate euro-atlantică. Implicarea militară română în Irak, care de asemenea a fost înainte de aderarea formală, a început în 2003 cu o prezență militară de 730 de soldați, efective sporite cu încă 130 de soldați în anul 2005. În 2008 și 2009, contingentul militar al României în Irak s-a diminuat la 501, respectiv 350 de soldați ca parte a îndeplinirii misiunii aliate. În contextul etapelor succesive de retragere a forțelor multinaționale din Irak, România și-a asumat păstrarea efectivelor militare în teritoriu până în 2011, alături de forțele britanice și americane. Cu toate acestea, ca parte a termenilor acordului de retragere dintre SUA și Irak, România a trebuit să decidă și să pună în practică retragerea trupelor în 2009, făcând parte din penultimul val de retrageri militare înainte de retragerile Marii Britanii și Statelor Unite din 2011.
Aderare și obiective
La 29 martie 2004, România a aderat oficial la NATO prin depunerea instrumentelor de ratificare la Departamentul de Stat al SUA, stat depozitar al Tratatului Alianţei Nord-Atlantice. Depunerea instrumentelor de ratificare a fost urmată, la 2 aprilie 2004, de ceremonia arborării oficiale a drapelului român la sediul NATO. Pe baza unei propuneri legislative, începând cu anul 2005, “Ziua NATO în România” se celebrează în prima duminică a lunii aprilie. În perioada 2-4 aprilie 2008, România a intrat pe harta internațională a evenimentelor importante, pentru că a găzduit Summit-ul NATO de la Bucureşti. A fost cel mai mare eveniment de politică externă organizat de România, dar şi summit-ul de cele mai mari dimensiuni din istoria NATO. La summit au participat 26 de state membre, 23 de state partenere, înalţi reprezentanţi ai organizaţiilor internaţionale şi ai statelor contributoare la operaţiunile NATO în Afganistan, la nivel de preşedinte (23 de state), prim-ministru (22 de state), ministru al afacerilor externe (7 state), ministru al apărării (Kazahstan) şi director politic (Irlanda).
Summit-ul a fost un eveniment unic nu doar pentru România ci şi pentru NATO. A fost cel mai mare summit al Alianţei, atât ca număr de participanţi (peste 6500), cât şi ca formate. Pentru prima dată în istoria Alianţei, pe lângă reuniunile consacrate (Consilul Nord-Atlantic, Consiliul Parteneriatului Euro-Atlantic, Comisia NATO-Ucraina şi Consiliul NATO-Rusia) s-a desfăşurat o reuniune în format extins a statelor şi organizaţiilor participante la operaţiunea Alianţei în Afganistan, la care au fost prezenţi Secretarul General al ONU, Preşedintele Comisiei Europene, Secretarul General al Consilului UE, directorul Băncii Mondiale, alături de preşedintele afgan Hamid Karzai şi înalţi oficiali din statele de contact (Australia, Japonia, Noua Zeelandă, Iordania).
Delegaţia Permanentă a României la NATO asigură reprezentarea ţării noastre în cadrul Alianţei Nord Atlantice. România are reprezentanți la cel mai înalt nivel în boardul NATO: Mircea Geoană este secretar general adjunct al alianței din anul 2019.
Obiectivele României în cadrul NATO
România are în vedere consolidarea profilului de aliat responsabil și de încredere, în cadrul NATO, prin participarea activă la dezvoltarea politicilor NATO, precum și prin contribuții la misiunile și operațiunile Alianței. Întreaga noastră participare la activitatea Alianței urmărește asigurarea securității și apărării României și a regiunii din care face parte, precum și întărirea NATO ca alianță de apărare colectivă . Rolul României, dar și al NATO, s-au intesificat și au fost și mai vizibile începând din februarie 2022, odată cu invazia Ucrainei de către Rusia. Deși nici NATO și nici România nu sunt implicate în conflictul care durează și acum, țara noastră este granița estică a NATO cu Rusia și vecină cu Ucraina.
Participarea la măsurile de consolidare a prezenței aliate avansate pe flancul estic
Începând cu 2014, ca răspuns la schimbările majore produse în mediul de securitate şi deteriorarea situaţiei din vecinătatea imediată a Alianţei, NATO a început un proces amplu de adaptare a posturii sale defensive, În cadrul acestor măsuri, a fost înființată o prezenţă înaintată a NATO pe flancul estic, cu caracter adaptat pentru regiunea Mării Negre (tailored Forward Presence – tFP). România a avut un rol esențial în dezvoltarea acestei prezențe, oferind forțe și structuri de comandament proprii, care au devenit structuri multinaționale NATO, dedicate apărării țării noastre și a regiunii de sud-est a flancului estic. Aceste structuri creează cadrul prin care aliații pot contribui la eforturile de apărare ale țării noastre, prin trimiterea de forțe și ofițeri în structurile de comandament.
Prezența înaintată adaptată include: Brigada Multinațională de la Craiova ca parte centrală a acestei prezențe, precum și măsuri de creștere a prezenţei aeriene şi maritime aliate în regiune. Alături de forțele române, la Brigada Multinațională participă și o unitate militară din Polonia, iar alți aliați au afiliat forțe. Măsurile aeriene și militare se concretizează prin vizite și participări la exerciții ale navelor alíate și Grupărilor navale permanente ale NATO. A fost creată și o funcţie de coordonare a activităţilor maritime ale NATO în Marea Neagră, cu rolul de a coordona prezența navelor alíate și NATO în zona. De asemenea, au fost intensificate activitățile de poliție aeriană în regiunea Mării Negre, la care participă aliații NATO prin rotație.
În scopul susținerii măsurilor NATO de apărare a României și a regiunii de sud-est a teritoriului aliat, pe teritoriul țării noastre au fost create, în 2014, două comandamente multinaţionale, ca parte a Structurii de Forţe ale NATO – Comandamentul Multinaţional de Divizie pentru sud-est (HQ MND SE) şi Unitatea de Integrare a Forţelor Aliate (NFIU). Ambele sunt situate în Bucureşti și au rolul de a sprijini derularea eventualelor misiuni în regiunea noastră. De asemenea, în 2020 a fost înființat la Sibiu Comandamentul Corpului Multinațional Sud-Est (MNC-SE), tot ca parte a structurii de forțe a NATO, menit să întărească arhitectura de securitate din regiune. România participă la măsurile de consolidare a prezenței aliate avansate în Polonia, activând în cadrul grupului de luptă condus de SUA.
Sistemul de apărare antirachetă
Misiune-cheie şi obiectiv strategic al Alianţei Nord-Atlantice, dezvoltarea arhitecturii Aliate de apărare antirachetă transpune deciziile luate la ultimele Summit-uri NATO, având la bază principiile indivizibilităţii securităţii, solidarităţii şi apărării întregului teritoriu aliat.
La Summit-ul NATO de la Varșovia (iulie 2016) a fost declarată capacitatea inițială operațională a sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al NATO. Acesta reprezintă un pas semnificativ în direcția unei BMD a NATO care oferă o capacitate mai avansată de apărare a populațiilor, teritoriilor și forțelor aliate în fața unui potențial atac cu rachete balistice. Decizia a fost posibilă prin transferarea acțiunilor de comandă și control (C2) ale sitului Aegis Ashore de la Deveselu către NATO, facilitatea găzduită de România reprezentând o parte semnificativă din această creștere a capacităților NATO în domeniu.
Participarea la misiuni și operațiuni sub egida NATO
România a avut în mod constant contribuţii substanţiale la misiunile și operațiunile NATO, în anumite teatre de operaţiuni implicându-se încă din perioada de pre-aderare.
Angajamentele privind cheltuielile pentru apărare
Au o semnificaţie deosebită pentru demonstrarea credibilităţii, unităţii şi solidarităţii aliate, în actualul context geostrategic.
Asistență pentru parteneri
România participă la eforturile de creștere a rezilienței și de sporire a capacităților de apărare pentru partenerii din estul și sudul Alianței. Este implicată în implementarea pachetelor de asistență stabilite de către Alianță pentru Georgia, Republica Moldova și Ucraina. A îndeplinit responsabilitățile de stat-coordonator pentru Fondul NATO de Sprijin pentru Apărarea Cibernetică a Ucrainei în prima fază a proiectului, încheiată în anul 2017. Participă la eforturile internaționale de combatere a terorismului. (Autor : Alexandru Balaci)
Bibliografie
1.https://www.mae.ro/node/46982#null
2.https://www.caleaeuropeana.ro/majoratul-romaniei-in-nato-o-scurta-istorie-18-ani-de-la-aderarea-la-alianta-nord-atlantica-garant-al-securitatii-nationale-in-vremuri-de-razboi-in-europa/
3.Calendarul Rador
