Context
S-a născut pe data de 10 mai 1760, în Lons-le-Saunier, Franța și a trecut la cele veșnice pe data de 26 iunie 1836, în Choisy-le-Roi. De Lisle a rămas cunoscut în istorie drept compozitorul imnului național al Franței „ Marseillaise”.
Viața lui De Lisle
El a avut înclinație către muzică încă de la o vârstă fragedă. A luat lecții de vioară și a compus partituri de mic, însă nu a devenit cunoscut decât după apariția „Marseillaise”. Imnul Franței a purtat inițial numele: „Chant de guerre de l’armée du Rhin”. La vârsta de 16 ani, el și-a adăugat numele bunicului „De Lisle” în numele său, pentru a putea fi admis la École du Génie (Școala de inginerie militară). La vârsta de 22 de ani, a finalizat cursurile École du Génie și a fost trimis în calitate de locotenent în Strasbourg. La rugămintea primarului Dietrich din Strasbourg, sătul să asculte aceeași muzică, De Lisle începe să lucreze la apariția unui cântec patriotic. La început, De Lisle a încercat să se eschiveze de la această sarcină, însă insistențele primarului l-au determinat să continue. Ajuns acasă, el și-a luat vioara și a început să cânte diverse partituri care au constituit baza inspirației lui. A lucrat toată noaptea la piesă și a încadrat versuri pe notele pe care le-a scris. Piesa a fost gata până în zori, iar compozitorul a mers cu partiturile la primar. Surprins de viteza cu care a lucrat De Lisle, primarul a luat partiturile și-a cântat la clavecin. Profund impresionat de compoziția lui De Lisle, primarul a chemat toți ofițerii francezi prezenți în Strasbourg pentru a le arată cântecul. După proclamarea Republicii franceze, în toamna anului 1792, De Lisle a fost arestat și ținut în detenție pentru nesupunere și critica șefilor care l-au arestat și executat pe primarul Dietrich. De Lisle a fost eliberat după decesului lui Robespierre.
După eliberarea lui, De Lisle a fost reîncadrat în armată, însă a demisionat din postul pe care l-a deținut inițial pentru a se dedica muzicii și poeziei. Vestea talentului său a ajuns inclusiv la Napoleon Bonaparte, care l-a rugat să compună o melodie care să descrie domnia sa. De această dată însă, Rouget de Lisle nu a mai reușit să compună o melodie pe gustul lui Napoleon, iar acesta a respins creația. Furios, De Lisle i-a scris o scrisoare împăratului Napoleon, în care a menționat că nu va mai servi niciodată Imperiul francez, lucru care a alimentat unele suspiciuni privind dorința sa de a trăda națiunea franceză. În 1812 a plecat să locuiască cu familia în Montaigu, de unde va pleca în 1817 la Paris. În capitală, De Lisle a publicat în 1827 o colecție de cincizeci de cântece franceze care i-au sporit faima în capitală. Pentru cariera sa, ducele de Orléans, o veche cunoștință din armată a lui De Lisle, l-a răsplătit cu trei pensii din care De Lisle și-a asigurat traiul toată viața. A primit titlul de cavaler al Legiunii de Onoare și, ulterior, la vârsta de 77 de ani, trece la cele veșnice. A fost înmormântat în cimitirul din Choisy-le-Roy, de unde a fost mutat în Domul Invalizilor, pe 14 iulie 1915.
Destinul viitorului „imn”
Întrucât „Marseillaise” reprezintă un cântec revoluționar, acesta a fost interzis de Napoleon Bonaparte în timpul imperiului, ulterior de Ludovic al XVIII-lea în timpul celei de-a Doua Restaurații (1815). A fost interzis și de Napoleon al III-lea, în tipul revoluției din iulie 1830. Abia din 1879, cântecul a fost utilizat ca imn național al Franței. (Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
https://www.britannica.com/topic/La-Marseillaise
