Justin Liuba, simbol al luptei anticomuniste

Autor: Alexandru Balaci

La 13 iunie 1924 se năștea Justin Liuba, cel care avea să devină o figură proeminentă a exilului românesc, un strălucit jurnalist și influent promotor al democrației și libertății românilor, un avocat al cauzei anticomuniste în spațiul occidental. A condus postul de Radio Europa Liberă New York și s-a implicat puternic în informarea corectă a românilor din interiorul granițelor. În 1986, când s-a produs catastrofa nucleară de la Cernobîl, presa de la Bucureşti a subdimesionat realitatea, amânând, cât s-a putut, să anunțe dezastrul. Radio Europa Liberă a fost atunci unica sursă obiectivă şi credibilă de informaţii. La fel la cutremurul din 4 martie 1977, când românii au aflat, pe calea undelor, dimensiunile seismului. Şi tot la Europa Liberă se auzeau mesajele de îmbărbătare adresate naţiunii de Regele Mihai I sau informații concrete, în zilele Revoluţiei din decembrie 1989.

Biografie

Justin Pavel Liuba a văzut lumina zilei pe 13 iunie 1924 la Oraviţa, Caraş-Severin. Era fiul avocatului Dr. Pavel Liuba şi al soţiei acestuia, Juliana Liuba, născută Velcean.  A absolvit învăţământul primar şi secundar la Liceul general „Dragalina”. În 1932, la o vizită a Regelui Carol al II-lea însoțit de personalități ale vremii, a fost ales de directorul liceului pentru a oferi, alături de o colegă, un buchet de trandafiri înalţilor oaspeţi şi a rosti un mic discurs de bun venit. A fost premiat aproape în fiecare an la liceu (de două ori pe ţară, de organizaţia „Tinerimea Română”). Ultimele două clase de liceu şi bacalaureatul le-a absolvit la liceul „Constantin Diaconovici Loga” din Timişoara. La terminarea studiilor, a scris şi pus în scenă un musical închinat anilor de liceu („Suflet de Logan”), spectacol în care au jucat nu doar colegii săi, ci şi colege de la Liceul de fete „Carmen Sylva”.

Pleacă apoi în Germania, la Dresda, unde se înscrie la Facultatea de Chimie Industrială a Politehnicii locale.  Aflând de la un coleg cehoslovac că Dresda urma să fie bombardată de aliaţi, se transferă la Politehnica din Viena, unde întâlneşte un grup numeros de studenţi români şi unde se va afla la 23 august 1944, când România avea să întoarcă armele şi să devină, din ţară aliată, inamic. Nedorind să asiste la ocuparea Vienei de către sovietici, Justin Liuba şi alţi doi colegi români decid să ajungă în vestul Germaniei, pentru a putea fi eliberaţi acolo de forţele anglo-americane.

A fost admis, ca bursier, la Universitatea „Ruperto Carola” din Heidelberg. A participat, ca voluntar, la Roma, la pelerinajul de Anno Santo 1950, organizat de Monseniorul greco catolic Octavian Bârlea, distribuind, la volanul unei camionete, pachete cu alimente trimise de Vatican studenţilor de orice confesiune din zonele vestice ale Germaniei ocupate de către aliaţi. Când s-a anunţat că emigrările, sprijinite de organizaţiile internaţionale, se vor încheia în scurt timp, Justin Liuba a decis plecarea în Statele Unite, înainte de a-şi mai putea susţine teza de doctorat în Istoria Artei („Imaginea bufonului în arta occidentală”).

A ajuns cu vaporul la New York, în decembrie 1952, fiind întâmpinat de Veturia Manuilă, de la recent înfiinţata Fundaţie „Iuliu Maniu” (1951), care, împreună cu Mircea Carp, se ocupa de românii nou-veniţi. Contactul cu realitatea americană a fost dur Justin Liuba, care a găsit la New York o comunitate românească total nepregătită pentru a face faţă afluxului postbelic  de imigranţi. Românii nu emigrau în America doar ca să-şi creeze o viaţă mai bună, ci şi ca să se ralieze mişcării de eliberare a patriei lor de sub comunism, iniţiată de generalul Nicolae Rădescu. După îşi găseşte ceva de lucru la compania de carburatoare „Bendix International”, Justin Liuba dă probă și e angajat pe loc la Radio Europa Liberă de însuşi faimosul Noel Bernard, directorul Departamentului românesc din Munchen. Urma să activeze la subredacţia din New York, condusă pe atunci de Pascal Valahu. Pentru a căpăta experienţă, petrece trei ani la redacţia principală, din Munchen, a postului de radio anticomunist, unde are ocazia să viziteze bazele aeriene NATO din Europa. În 1966, s-a îmbarcat și a decolat cu o aeronavă, pentru un interviu, de la baza Izmir din Turcia, la bordul noului avion supersonic F-15.

În lunga sa carieră de jurnalist radio şi politolog (a obţinut şi un masterat în Ştiinţe Politice la „New School University” din New York), Justin Liuba a realizat mii de programe, reportaje şi interviuri. Între cele mai valoroase interviuri se numără cel luat la Montreal doctorului Petre Vlad, originar din Cluj, care a fost prezent la istorica întrunire de la Alba Iulia din 1918. Un alt interviu important este cel luat de Justin Liuba lui Averell Harriman, prietenul şi ambasadorul preşedintelui Franklin Delano Roosevelt, la Moscova în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în care intervievatul a menţionat elogios rolul jucat de diplomaţia română comunistă a vremii în negocierile de pace dintre SUA şi Vietnamul de Nord. Deşi Harriman îi lăudase pe comunişti, întreg interviul a fost transmis necenzurat, dovedindu-se, astfel, profesionalismul şi obiectivitatea emisiunilor Radio Europa Liberă.

În interviul luat creatoarei de modă Carolina Herrera, Justin Liuba a întrebat-o ce credea despre strădaniile liderilor sovietici din timpul Glasnostului de a face din Moscova o nouă capitală a modei, alături de Paris, Milano şi New York. La care celebra venezueleancă a izbucnit în râs, spunându-i: „Asta ne mai lipsea! Modă sovietică…”

Un alt interviu, luat de Justin Liuba trecătorilor de pe Strada 34 din Manhattan, în faţa marelui magazin „Macy’s”, cu prilejul vizitei cuplului Ceauşescu în America.  La întrebarea „Ce ştiţi despre Elena Ceauşescu?”,  care newyorkezii îi dăduseră răspunsuri care de care mai hilare: „Cred că e amanta lui Hruşciov”, „E prima balerină de la Bolșoi”, sau „E o enchiladă” (clătită mexicană). La New York, Justin Liuba a ținut legătura cu Comitetul Naţional Român, condus de Constantin Vişoianu, ultimul ministru român de Externe înaintea venirii comuniştilor la putere, care preluase conducerea Exilului Românesc în 1953, după decesul generalului Nicolae Rădescu, dar și cu comitetul „Adevărul despre România” („Truth About Romania”), condus de Brutus Coste, apoi de dr. Ştefan Issărescu. A devenit membru al Fundaţiei „Iuliu Maniu”, înfiinţată de doamna Veturia Manuilă şi alţi ţărănişti, iar apoi a devenit președintele fundației.

Justin Liuba a fost căsătorit cu Veronica Muşi, care făcea parte din cercul celebrei Cella Delavrancea, cu care a avut o fiică, Arabella – Justine, devenită, între timp, o cunoscută scriitoare de literatură pentru copii.

În luna mai 1994, Justin Liuba a primit o scrisoare de recunoştinţă de la preşedintele american la acea vreme, Bill Clinton: „În numele unei naţiuni recunoscătoare, doresc să vă mulţumesc pentru misiunea îndeplinită în cadrul posturilor Radio Europa Liberă / Radio Libertatea, care au jucat un rol crucial în dezvoltarea forţelor democratice din Europa de Est şi fosta Uniune Sovietică. Aportul Dvs. a fost unul valoros pe multiple planuri. Lumea va resimţi impactul dedicării şi loialităţii Dvs. faţă de cauza libertăţii pentru mulţi ani de-acum înainte. Vă mulţumesc pentru contribuţia Dvs. remarcabilă. Cu sinceritate, Bill Clinton.” El a murit în noaptea de 19-20 aprilie, la New York, răpus de coronavirus.

Bibliografie

 Calendar Rador

https://oac.cdlib.org/findaid/ark:/13030/kt0q2nf0pd/

https://pressroom.rferl.org/a/justin-p-liuba-former-head-of-radio-free-europe-s-office-in-new-york/30610037.html