Ion Vova: “Ora Veselă a fost una din cele mai vechi emisiuni difuzate la Radio.”
Una dintre cele mai vechi și apreciate emisiuni difuzare de Radio încă de la începuturile sale a fost “Ora veselă”. Datorită textelor scrise de autori cu talent și participarea celor mai buni actori de comedie ai epocii, emisiunea “Ora veselă” s-a bucurat de o bine meriată audiență în rândul ascultătorilor. De-a lungul anilor “Ora veselă” a cunoscut unele transformări: dacă la început conținea cronici rimate, în 1932 cunoscuții Stroe și Vasilache au introdus cuplete muzicale. În același timp, în această emisiune și-au făcut lansarea la Radio și interpreți de muzică ușoară. În spatele actorilor, la succesul acesei emisiuni au stat regizorii. Cel mai cunoscut regizor, care între 1952 – 1969 a semnat emisiunile “Ora veselă” și apoi “Unda veselă,” a fost maestrul IonVova, care într-o înregistrare de istorie orală își amintea de emisiunea la care a colaborat cu atâta dăruire:
„Pe lângă emisiunile de copii şi Teatru Radiofonic, în paralel am făcut şi „Ora veselă”. Am făcut această emisiune datorită faptului că aveam înclinarea spre comedie. „Ora veselă” este însă o emisiune foarte veche a postului de radio. Adică ea a fost de la începuturile postului de radio. Debutul ei a fost în 1929. Cel care a avut ideea acestei emisiuni numită „Ora veselă” a fost actorul Ion Manu, de la Teatrul Naţional. Tot el i-a dat și numele. Ion Manu avea talentul de a scrie umor în versuri, făcea un fel de cronici rimate în legătură cu problemele sociale, cu ce se întîmpă în lumea aritstică, în teatre. Politic a făcut mai puţin. Deci, el a fost deschizatorul drumului la „Ora veselă”. A durat un timp, ca la 2 ani aşa şi ceva… În 1932, Stroe şi Vasilache au fost şi ei atraşi de această emisiune şi au venit şi ei să participe. La început [emisiunea] fost difuzată la prânz. Noutatea pentru Radio a fost că Stroe și Vasilache au făcut această emisiune şi muzicală. La Manu era numai vorbită. Și faptul că era şi muzicală a plăcut mai mult [ascultătorilor]. A căpătat un aspect mai… radiofonic. Prin muzică. Cu timpul au apărut şi alţi autori, alţi scenarişti… Nu ştiu pe cine să enumăr mai întâi:… Florin Iordăchescu, Mircea Pavelescu. Pe urmă a venit Aurel Felea, George Mihalache şi mulţi alţii. Și compozitori au fost care au colaborat la această emisiune, la partea muzicală: [Gherase] Dendrino, [Florentin] Delmar, [Henry] Mălineanu, Mişu Iancu…. Că la un moment dat emisiunea avea şi acest caracter de a lansa melodii, în premieră chiar. La „Ora veselă” au fost debuturi chiar de interpreţi: de exemplu a fost Margareta Pâslaru. Debutul ei la Radio aici l-a făcut, la „Ora veselă”. Aurelian Andreescu, era militar, mi-aduc aminte şi venea îmbrăcat militar şi cânta. Și actori au cântat: îmi aduc aminte de Ion Dichiseanu… Și toată seria asta de cântăreţi cunoscuţi: Ioana Radu, Maria Tănase… „Trio Grigoriu”, Luigi Ionescu… pot să citez câteva titluri de melodii în premieră: „Eu nu rup margarete” – de [Aurel] Giroveanu; „Mă plimb la mine în Giuleşti” – nu mi-aduc aminte cine e compozitorul; „Romanţa dragostei”; „Sănioară” – George Bunea, „Trio…” – de Gelu Solomonescu; „Să nu-mi spui că-i şi mâine o zi”- Ilinca Cerbacef. „Extemporal muzical” – Margareta Pîslaru; bucata ei de debut a fost „Nu ştiu” – de [Nicolae] Kirculescu; „La oglindă” – Dorina Drăghici; „Ce drăguţă erai” – Luigi Ionescu. „Nu eşti de vină tu, de vină e primăvara!” – cu Ion Dichiseanu. Unele din ele au devenit şlagăre. Au fost multe, îmi pare rău că nu-mi aduc aminte!
Pe urmă, la „Ora veselă” mai exista şi altceva. S-au făcut spectacole cu public. Pe urmă a fost transformarea emisiunii „Ora veselă” în „Unda veselă”. Ce se întîmplă?! „Ora veselă” nu putea să dureze o oră. Stroe şi Vasilache când anunţata „Ora veselă”, emisiunea nu dura o oră! „Ora veselă” era ca simbol Nu era o durata. Și la un moment dat, în vremea asta „fericită” a noastră, şefii… că de ce e „Ora veselă” şi nu durează o oră? Și-atunci, ca să împace opinia ascultătorilor, s-a hotărât că atunci când emisiunea e mai scurtă de o oră să fie „Unda veselă” şi numai când durează o oră să se spună „Ora veselă”. De fapt, după mine, ăsta e titlul: „Ora veselă”. Poa’ să fie şi zece minute şi o oră, da’ tot „Ora veselă” este. Asta nu înseamnă că atunci când spunem „Ora veselă” obligatoriu să fie o oră! Aici este greşeala. Despre spectacolele cu public: da, a fost o perioadă când s-au făcut foarte multe spectacole. S-au făcut nu numai în Bucureşti. S-au făcut în diverse locuri: la Sala ziariştilor şi la o casă de cultură a studenţilor, în Sala de concerte a Radioului. Cu distribuţii atractive, cu cei mai buni actori de comedie care erau în vremea respectivă… era Horia Șerbănescu, Radu Zaharescu, Mircea Crişan, [Vasile] Tomazian… mai încoace Dem Rădulescu, Tamara Buciuceanu, Stela Popescu, Cristina Stamate, Alexandru Arşinel etc. Spectacole cu public au fost și în deplasare în afară de Bucureşti. La un moment dat au fost la Sinaia, la Teatrul „Fantasio” din Constanţa, la Mangalia. La Teatrul din Deva a fost echipa lor, actori din Deva. Pe urmă a mai fost şi la Băileşti, la Calafat de pe unde era Amza Pellea… La Craiova, la Iaşi… Eu însoţeam echipa. Eu foloseam tehnica pe care o găseam prin diverse locuri… De exemplu, de la Craiova am luat [tehnica] şi m-am dus la Băileşti. La Iaşi la fel. Nu peste tot mergeam cu echipa noastră de la Radiodifuziune. Spectacolul nu se transmitea în direct. Se înregistra. Se înregistra cu atmosfera de spectacol, cu public, cu aplauze. Veneam la Bucureşti şi o transmiteam. Mai prelucram puţin banda, pentru că mai trebuiau aşa scoase anumite bucăți… locuri care nu erau bine înregistrate sau aveau defecţiuni şi atunci se corecta numai din punct de vedere tehnic dacă nu era ceva bine realizat.
La „Unda veselă” s-a mai întîmplat un lucru: ea a participat la un moment dat la concursul internaţional organizat de Radio Monte Carlo care s-a numit „Trio variete”. Asta s-a întâmplat prin anii ’68, până în ’72. La acest concurs noi am participat cu emisiuni absolut special făcute şi cu anumite pasaje, nu în totalitate, vorbite în franceză. Prima dată când am luat premiul I a fost „Nuntă în Carpaţi”. În alți ani am luat locul II, locul IV.
Unda veselă … cam asta a fost”.
[Interviu realizat de Virginia Călin, 1998]
