Ion Mihalache (1882-1963), fondatorul Partidului Ţărănesc (1918-1926), fusese mai întâi învăţător în satul natal, Topoloveni. În Primul Război Mondial luptase ca sublocotenent în Dobrogea, în Argeş şi Moldova şi apoi fusese trimis să facă propagandă unionistă în Basarabia. La câteva zile după Marea Unire, Mihalache a fondat partidul care avea să capete faimă printre cei cărora li se adresa, scopul său principal fiind să vegheze ca promisiunea regelui Ferdinand din timpul războiului – aceea de a da pământ ţăranilor – să se împlinească. Doctrina Partidului Ţărănesc se baza pe agrariarism şi poporanism, iar popularitatea sa a crescut rapid, mai ales după alegerile din 1922 unde a obţinut 40 de mandate în Parlament. În momentul unificării cu Partidul Naţional al lui Iuliu Maniu, PŢ era foarte bine organizat în ţară, în Vechiul Regat, aducând noii formaţiuni multe filiale.
Marcu Măgeanu din Câmpulung Muscel era fiul unui pălărier cu atelier propriu pe strada principală, atelier făcut celebru de scriitorul Tudor Muşatescu în Titanic Vals, o comedie cu mare succes din anii 1932-1933. Familia Măgeanu avea tradiţii vechi în Partidul Ţărănesc al lui Ion Mihalache, argeşean şi el, care vizita adesea Câmpulungul. Marcu Măgeanu s-a înscris de timpuriu în partidul care devenise între timp Naţional-Ţărănesc, iar amintirile sale redau foarte bine atmosfera politică efervescentă din micul orăşel, înainte şi după instalarea comuniştilor la putere.
„Pe domnul Ion Mihalache l-am cunoscut personal”
„În familie [la noi] e o tradiţie cu Partidul Naţional Ţărănesc. Şi părinţii mei, şi bunicii mei au fost tot ţărănişti, socrul meu a fost ţărănist, deci e o tradiţie. Pe domnul Ion Mihalache l-am cunoscut personal foarte bine, era prieten cu tata, tata era pălărier şi avea magazinul de peste drum şi eu eram în Tineretul Ţărănesc. Am stat de multe ori de vorbă cu domnul Mihalache, era un om ideal şi foarte bine… era un bun prieten, indiferent că era tineret sau erau oameni mai în vârstă, el era acelaşi om.
O amintire cu domnul Ion Mihalache: După ce au venit la putere comuniştii, aveam sediul Partidului Ţărănesc lângă Biserica Sfântul Nicolae – nu ştiu dacă se ştie lucrul ăsta. Şi într-o noapte ne-a dispărut firma. A doua zi, domnul Mihalache, în vizită la Câmpulung, mi-a reproşat că noi, cei care făceam parte din Tineretul Ţărănesc, nici cel puţin de firmă nu am avut grijă… Ei, sigur că da, ne-am mobilizat cu toţii, am prins infractorul, l-am scuturat puţintel de urechi şi am găsit şi firma şi am pus-o la loc. Venea des prin Câmpulung domnul Mihalache şi totdeauna era atent şi ne făcea vizite. În special cu tata era bun prieten.”
„Ăsta este istoricul alegerilor din ’46”
„N-am activat propriu-zis în partid, nu că nu-mi ardea, dar nu dădeam prea multă importanţă, însă cei mai în vârstă erau, sigur că da, şi mai interesaţi şi foarte activi. Foarte activi, mai ales că la un moment dat Partidul Naţional Ţărănesc depăşea cu mult Partidul Liberal, cu toată vechimea lui, a Brătienilor. Şi aveam sediu şi aveam o popularitate mare.
Şi în alegerile din… 19 noiembrie ’46 am fost delegat la Centrul numărul 1, la Primăria Câmpulung, împreună cu liderii partidului din Câmpulung, domnul Ando Casiuta, domnul profesor Vasilescu, Dodică Vasilescu, eram delegaţi din partea Biroului Partidelor Democrate. Au fost 40 de delegaţi. Din partea liberalilor era domnul Iacomini, mare, cunoscut lider liberal. Însă noi am ţinut piept celor 40. După ce s-au terminat noaptea la 12 alegerile, am făcut numărătoarea voturilor: Partidul Ţărănesc a avut 770, numai la centrul nostru, bineînţeles, Biroul Partidelor a avut 240 de voturi iar Partidul Liberal 170 de voturi. A doua zi, linişte totală, ca, a treia zi, cifrele pe care vi le-am comunicat să se inverseze.
Procesele verbale s-au semnat cu cifrele pe care mi le-aţi spus dumneavoastră?
Categoric! S-au semnat noaptea… şi s-au dus la Tribunal, iar a treia zi s-a comunicat cu surle, cu tobe, mă rog, că a ieşit Partidul Democrat. Realitatea era pe care v-am spus-o, că ţărăniştii au avut 770, Biroul Partidelor 240 şi liberalii 170. Ăsta este istoricul alegerilor din ’46.
Dumneavoastră aţi participat şi la campania electorală a PNŢ- ului în ’46?
Tot timpul! Atunci am participat… Întruniri diferite, prietenii, aşa, nu era nevoie de prea multe pentru că era foarte bine cunoscut şi apreciat Partidul Naţional Ţărănesc, toată lumea cunoştea… Veneau ţăranii in corpore şi-l votau…”
Istoricul alegerilor în Câmpulung…
„Istoricul e simpatic, că la cârciuma lui… – aci, în bulevard la noi – lui Ursache veneau ţărăniştii, iar peste drum era Mihai Carangiu… erau liberalii. Şi, după ce luau ei câte o ţuică, nu ştiu ce, ieşeau şi manifestau, se întâlneau taberele. Şi atunci natural că era o busculadă, mai serioasă de multe ori. Am asistat şi îmi făcea chiar mare plăcere! Stăteam pe zidul Primăriei şi asistam la bătălia dintre ţărănişti şi liberali. Mă rog, era destul de simpatic, fără urmări aşa grozave. Ei, deci ăsta a fost istoricul…
Mai târziu, sigur că da, sunt lucruri ştiute, când s-a instalat Partidul Comunist, când a luat puterea Petru Groza… Ei, şi ţărăniştii totuşi au rezistat. Au rezistat şi au rezistat ani mulţi, mulţi, până când au fost desfiinţaţi, băgaţi la închisoare, domnul Mihalache… lucruri care se ştiu foarte bine, nu-i nevoie să le mai repet.”
[Interviu de Mariana Conovici, 2000]
