Autor: Alexandru Balaci
Pe 1 mai 1960, avionul în care se afla pilotul Francis Gary Powers a fost doborât deasupra Uniunii Sovietice. Acest incident a produs o stare de tensiune între Uniunea Sovietică și Statele Unite, care a dus inclusiv la suspendarea negocierilor privind viitorul Germaniei. Ulterior, conferința privind viitorul Germaniei, dintre Marea Britanie, Franța, Statele Unite și Uniunea Sovietică a fost amânată .
Acțiunile de spionaj în care a fost implicat Power au dus la un scandal internațional care a angajat Statele Unite și Uniunea Sovietică în negocieri privind eliberarea lui Power. O imagine de ansamblu a fost reprodusă de regizorul Steven Spielberg, în filmul „Bridge of Spies”.
Necesitatea spionajului industrial
În anul 1955, comunitatea internațională considera că al Treilea Război Mondial se apropie, fiind nevoie de negocieri solide între cele două superputeri, în vederea armamentului balistic. Din punct de vedere strategic, Uniunea Sovietică nu era încă la paritatea militară cu Statele Unite iar încrederea în partenerii din Vest era în scădere. Mai mult decât atât, în 1955, Uniunea Sovietică și țările satelit creează „Tratatul de la Varșovia” ca răspuns la existența N.A.T.O.
În cadrul conferinței de la Geneva, privitoare la viitorul Germaniei, care era încă împărțită între sovietici și țările din vest, președintele Eisenhower a propus inițiativa „Open Skies” prin care sovieticii și americanii se angajau să permită survolului avioanelor de recunoaștere în spațiul aerian pentru a observa dacă existau tendințe de înarmare. Această inițiativă a fost menită să arate deschiderea Statelor Unite față de sovietici. La nivel administrației prezidențiale a Statelor Unite exista un dubiu privind sinceritatea sovieticilor, care nu accentau inspecții internaționale în privința dezvoltării nucleare. Liderul sovietic de atunci, Nikita Hrusciov a refuzat propunerea americană, motivând neîncrederea în orice organism internațional de control. De asemenea, Hrusciov a motiv ca exista un program balistic, sovietic, prin care nu se urmărea construcția armamentului de război, ci doar un armament de descurajare și apărare.
În acest sens, în Statele Unite a început să fie derulat programul U-2, prin care se produceau avioane speciale, de spionaj, echipate cu camere de fotografiat și care puteau zbura la o înălțime greu de identificat cu tehnologia acelor vremuri. Avionul U-2 putea zbura la altitudinea de 21.300 de metri. Întreaga operațiune a fost supervizată de C.I.A, care a efectuat primul test pe 4 iulie 1956, printr-un zbor deasupra Moscova și Leningrad. Din 1956 până în 1960, aceste teste au continuat. La vremea aceea, s-a spus că în afară de incidentul din 1960, când Gary Powers a fost reținut, nu au existat și alte eșecuri, însă după anul 2000, mai multe documente care indicau un alt incident în 1959, au fost desecretizate. Incidentul din 1959 a generat o investigație la Moscova, care nu a indicat implicarea Statelor Unite în trimiterea acelui avion.
Începutul operațiunii
Pe 1 mai 1960, pilotul Gary Francis Power, după un stagiu de pregătire în cadrul C.I.A a primit misiunea să efectueze un zbor deasupra unor obiective strategice din U.R.S.S, cu plecarea din Pakistan către Norvegia. Zborul a fost planificat pentru de 2,900 de mile din spațiul aerian sovietic. Avionul lui Power a fost doborât lângă orașul Sverdlovsk Oblast, de către o rachetă sol-aer. Pilotul s-a catapultat și a ajuns la sol, unde a fost reținute de agenții K.G.B. Rămășițele avionului au fost preluate și expuse public pentru a lovi în imaginea Statelor Unite. Capturarea lui Power a oferit sovieticilor dovada implicării Statelor Unite în zborurile anterioare, însă acuzațiile de spionaj au fost respinse de Statele Unite, pe motivul că acel avion derula un zbor obișnuit, dar a fost surprins de vreme iar sistemul de alimentare cu oxigen s-a defectat.
Câteva zile mai târziu, pe 7 mai, Hrusciov a susținut public că Power este în viață și nu a suferit nici un tip de leziune. În cadrul acestor declarații, Hrusciov a susținut că Uniunea Sovietică se angajează în „coexistența pașnică” și că este gata să accepte să contine discuțiile referitoare la viitorul Germaniei, dacă Statele Unite prezinte public scuze.
Președintele Eisehower a refuzat să ofere scuze către Uniunea Sovietică și s-a implicat personal în problema „Powers”. Pe 11 mai, Eisenhower a recunoscut faptul că era la curent cu programul de spionaj, pe care l-a argumentat ca un instrument menit să ofere informații Statelor Unite, în lipsa unor programe politice și inspecții pe care sovieticii le refuză.
Soluționarea operațiunii
Declarația lui Eisenhower l-a pus pe Hrusciov într-o poziție dificilă, întrucât declarația președintelui american era justă. Astfel că, dacă Hrusciov nu ar fi acțiunat, atunci ar fi admis că acțiunile de spionaj americane sunt necesare, însă planul acestuia era de a creea condițiile necesare pentru o relaxare în relațiile bilaterale cu Statele Unite.
Într-un final, Hrusciov a cerut administrației americane să prezinte scuze pentru incidentul generat, în schimbul reînceperii convorbirilor despre viitorul Germaniei. Pe 17 mai 1960, delegația sovietă a părăsit lucrările conferinței de la Paris, în momentul în care președintele Eisenhower a refuzat să prezinte scuze pentru incidentul de spionaj. Power a fost a condamnat la 10 ani de închisoare pentru spionaj, însă a făcut doar doi ani, până în 1962. În urma negocierilor purtate pe canale neoficiale, Statele Unite și Uniunea Sovietică au efectuat un schimb de prizonieri, la paritate 2 la 1, un student și Gary Power pentru spionul sovietic Rudolf Abel. În momentul în care a ajuns în Statele Unite, Francisc Gary Power a fost detestat și considerat „trădător” pentru o vreme îndelungată. A fost audiat în Senatul american și reabilitat la nivel oficial. La nivelul neoficial, presa l-a considerat trădător, până la moartea acestuia în 1977.
Cu toate acestea, Președintele Eisenhower nu a renunțat la programul U-2, însă această modalitate a fost rapid depășită de apariția sateliților, care au depășit formulele clasice de supraveghere. După trecerea anilor, Francisc Gary Powers și-a publicat memoriile referitoare la acel incident, intitulate „Operation Overflight: A Memoir of the U-2 Incident”.
Bibliografie
https://history.state.gov/milestones/1953-1960/u2-incident
https://www.britannica.com/biography/Francis-Gary-Powers
