Actriţa de teatru şi film Silvia Popovici s-a născut la 7 mai 1933, la Fundata, în jud. Brașov.
În copilărie s-a îmbolnăvit și a fost nevoită să stea imobilizată într-un cărucior. Acest fapt o va marca fizic și psihic, devenind mai târziu o persoană fragilă și plină de sensibilitate.
Visa să devină medic, psiholog, sau profesoară de limba română, dar viaţa a vrut altfel. Talentul pentru actorie şi l-a descoperit la Şcoala Centrală din Bucureşti, cu ajutorul colegilor care o botezaseră „artista”, deoarece recita frumos poezii.
În 1954, debutează ca actriță în filmul „La mere”, realizat de studenți.
În 1956, a absolvit Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică București, la clasa profesorului Vlad Mugur. Apoi, însoţiţi de profesorul lor, absolvenții acelei generații au ajuns la Teatrul Național din Craiova. Silvia Popovici, împreună cu George Cozorici, Amza Pellea, Constantin Rauţchi, Victor Rebengiuc, Dumitru Rucăreanu şi Sanda Toma au constituit generația de aur a acestui teatru.
Va deveni celebră datorită rolului titular din pelicula de succes Darclee (1960), în regia lui Mihai Iacob, unde Silvia Popovici conturează o excepțională imagine a celebrei soprane de origine română Haricleea Darclee, ajutată fiind în ariile interpretate în film de vocea Artei Florescu.
Au urmat roluri în Omul de lângă tine (1961) și O dragoste lungă de-o seară (1963), ambele în regia lui Horea Popescu.
Consacrarea definitivă în cinematograful românesc a venit odată cu debutul regizoarei Malvina Urșianu, care în 1967 o alege să interpreteze rolul titular din filmul Gioconda fără surîs (1968).
Silvia Popovici a rămas multă vreme fidelă regizoarei, jucând în filmele Serata (1971), Trecătoarele iubiri (1974) și Întoarcerea lui Vodă Lăpușneanu (1980).
A mai jucat în filme precum „Ancheta”, regia Constantin Vaeni, 1980, „Enigmele se explică în zori”, regia Aurel Miheles, 1987 şi „Stâlpii societății”, regia Dan Necșulea, 1988.
O popularitate deosebită în rândul românilor a obținut cu rolul Oana din serialul TV Mușatinii (1972), în regia Soranei Coroamă-Stanca (13 episoade).
Silvia Popovici s-a dedicat, însă, în principal scenei, ea făcând parte, aşa cum aminteam, din „Promoția de Aur” a teatrului românesc (1956), interpretând nenumărate roluri, de o mare complexitate și valoare, pe scenele teatrelor naționale din Craiova (1959–1963), Cluj (1963–1966) și București (1967–1993).
La Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova, Silvia Popovici a jucat rolurile Gwendolen – „Bunbury – Ce inseamnă să fii onest” de Oscar Wilde, regia Vlad Mugur, 1956, Maria – „Ultima generație” de Florin Vasiliu, regia Radu Penciulescu, 1957, Olga – „Ani de pribegie” de Aleksei Nicolaevici Arbuzov, regia Lidia Ionescu, 1957, Mioara Damian – „Mormolocul” de Vasile Nițulescu, Constantin Sincu, regia Vlad Mugur, 1957, Bikova Vladimirovna – „O chestiune personală” de Alexandr Stein, regia Tiberiu Penția, 1957, Lucietta – „Gâlcevile din Chioggia” de Carlo Goldoni, regia Dinu Cernescu, 1958, Ofelia – „Hamlet” de William Shakespeare, regia Vlad Mugur, Ecaterina Teodoroiu – „Ecaterina Teodoroiu” de Nicolae Tăutu, regia Valentina Balogh, 1958 sau Magda – „Arcul de Triumf” de Aurel Baranga, regia Vlad Mugur, 1958.
Din 1963, a jucat la Cluj, la Teatrul Naţional Lucian Blaga, unde Vlad Mugur era numit director şi a fost Hilde Wangel – „Constructorul Solness” de Henrik Ibsen, regia Vlad Mugur, 1964, Larisa Dimitrievna – „Fata fără zestre” de Alexandr Ostrovski, regia Otto Rappaport, 1964, Tuzza, fiica mătușii Croce – „Liola” de Luigi Pirandello, regia Sorana Coroamă – Stanca, 1965, Livia – „Nimic nu se pierde” de Ionel Hristea, regia Vlad Mugur, 1965 sau Ifigenia – „Ifigenia în Aulis” de Euripide, regia Vlad Mugur, 1966.
Din 1967 până în 1993 a jucat pe scena Teatrului Naţional din Capitală, în roluri şi spectacole ca Mariana – „Tartuffe” de J.B.P. Molière, regia Ion Finteșteanu, 1960, Sora – „Când scapătă luna” de Horia Stancu, regia Vlad Mugur, 1960, Carol Cutrere – „Orfeu în infern” de Tennessee Williams, regia Moni Ghelerter, 1962, Margot – „Mașina de scris” de Jean Cocteau, regia Alexandru Finți, 1962, Grusa Vahnadze – „Cercul de cretă caucazian” de Bertold Brecht, regia Lucian Giurchescu, 1962, Doica – „Romeo și Julieta” de William Shakespeare, regia Val Mugur, 1967, Andromaca – „Troienele” de Jean-Paul Sartre, regia Miron Nicolescu, 1968, Luluța – „Coana Chirița” de Tudor Mușatescu, regia Horea Popescu, 1969, Goneril – „Regele Lear” de William Shakespeare, regia Radu Penciulescu, 1970, Angelique – „Trei gemeni venețieni” de Antonio Collalto – Mattiuzzi, regia David Esrig, 1973, Anca – „Năpasta; Conu Leonida față cu reacțiunea” de I.L. Caragiale , regia Ion Cojar, 1974, Margaret – „Richard al III-lea” de William Shakespeare, regia Horea Popescu, 1976.
De asemenea, pe scena Naţionalului bucureştean a fost apreciată în rolurile Margareta Aldea – „Gaițele” de Alexandru Kirițescu, regia Horea Popescu, 1977, Sandală Oniță – „Acord” de Paul Everac, regia Letiția Popa, 1977, Sfinxul – „Infernalul mecanism” de Jean Cocteau, regia Mihai Berechet, 1979, Alexandra – „Fanteziile lui Fariatiev” de Alla Sokolova, regia Anca Ovanez – Doroșenco, 1979, Cesonia – „Caligula” de Alber Camus, regia Horea Popescu, 1980, Fiica – „Tinerețea lui Moromete” de Marin Preda, regia Anca Ovanez – Doroșenco, 1981, Carmina – „Despot Vodă” de Vasile Alecsandri, regia Anca Ovanez – Doroșenco,1983, Olivia – „A douăsprezecea noapte” de William Shakespeare, regia Anca Ovanez – Doroșenco, 1984, Olga Knipper – „Domnul Cehov e îndrăgostit” de Adameck Anee Habeck, regia Anca Ovanez-Doroșenco, 1985, Ana – „Ioneștii” de Platon Pardău, regia Grigore Gonța, 1986, Eleonora D’Este – „Torquato Tasso” de J.W. Goethe , regia Anca Ovanez-Doroșenco, 1988 şi Baba – „Avram Iancu” de Lucian Blaga, regia Horea Popescu, 1991.
În plus, Silvia Popovici a jucat la Teatrul de Comedie, rolul Anna Petrovna – „Un Hamlet de provincie” de A.P. Cehov, regia Lucian Giurchescu, 1967 şi la Teatrul Toma Caragiu, Ploiești, rolul Emilia – „Timpul în doi” de Dumitru Radu Popescu, regia Alexandru Tatos, 1976.
Silvia Popovici se remarca prin calităţi excepţionale: era frumoasă, inteligentă, fermecătoare, serioasă, talentată, autentică și spontană, sensibilă, dramatică, impecabilă în tot ce realiza.
Ea a fost o colaboratoare statornică a Teatrului Naţional Radiofonic, printre spectacolele înregistrate aici aflându-se „Nud cu vioară” de Noël Peirce Coward, traducerea şi adaptarea radiofonică de Alf Adania, regia artistică: Elena Negreanu (1959), „Coriolan” de William Shakespeare, traducerea de Tudor Vianu, adaptarea radiofonică de George Teodorescu, regia artistică: George Teodorescu (1972), „De la Elisabeta la Nora” de Nicolae Haralambie Carandino, regia artistică: Dan Puican (1973), „Pericle” de William Shakespeare, adaptarea radiofonică de Grigore Gonța, regia artistică: Grigore Gonţa (1973), „Tripticul de la Tg. Jiu” de Constantin Brâncuși, scenariu radiofonic de Adrian Petringenaru (1973), Ludwig van Beethoven – „Eroica”, scenariu radiofonic de Pavel Câmpeanu, regia artistică: George Teodorescu (1973), „Trei surori” de Anton Pavlovici Cehov, adaptarea radiofonică de Dan Puican, regia artistică: Dan Puican (1981), „Fedra”, scenariu radiofonic de Luminiţa Varlam, regia artistică: Constantintin Dinischiotu (1982), „Prima aniversare” de Sorana Coroamă-Stanca, regia artistică: Cristian Munteanu (1985), „Tinerețea lui Moromete” de Marin Preda, adaptarea radiofonică de Claudiu Cristescu, regia artistică: Cristian Munteanu (1985) sau „Evul Mediu întâmplător” de Romulus Guga, adaptare radiofonică de Marina Spalas, regia artistică: Cristian Munteanu (1990).
În 1967, a fost distinsă cu Ordinul Meritul Cultural clasa a III-a „pentru merite deosebite în domeniul artei dramatice” și clasa a II-a (1971) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului, cu prilejul aniversării a 50 de ani de la constituirea Partidului Comunist Român”.
Silvia Popovici a fost căsătorită cu demnitarul comunist Maxim Berghianu – ministru al turismului în guvernul Constantin Dăscălescu (28 martie 1985 – 22 decembrie 1989) – , cei doi având o fiică, Ruxandra.
A murit la 16 septembrie 1993, la București, după o îndelungată suferinţă.
În 1996, Doina Papp, critic şi istoric de teatru, realizatoare a Radiodifuziunii Române, lansa volumul biografic dedicat marii actriţe, intitulat „Silvia Popovici. Treptele iubirii”.
În memoria actriţei, îşi desfăşoară Fundaţia culturală ce-i poartă numele.
