Autor: Alexandru Balaci
În septembrie 1922 avea loc marele incendiu din Smirna, cunoscut și cu numele Catastrofa din Smirna. Flăcările au distrus cea mai mare parte a orașului port Izmir (cunoscut și sub numele său antic, Smyrna). Martorii oculari au afirmat că incendiul a izbucnit pe 13 septembrie 1922 și a fost stins la 22 septembrie 1922.
Context
Important loc al civilizaţiei creştine, oraşul antic Smirna, astăzi Izmir, situate pe coasta Mării Egee, era cunoscut în întreaga regiune pentru latura sa cosmopolită, cu populații de religie musulmană, evreiască şi catolică.Smirna era o destinaţie atractivă pentru imigraţie, spre deosebire de America sau Australia, deoarece oraşul se bucura în primul rând de prosperitate economică şi acolo imigranţii din insula Kythira se simţeau mai confortabil, deoarece nu aveau nevoie să înveţe o altă limbă şi îşi puteau păstra mai uşor religia, obiceiurile şi tradiţiile. Kytherienii reprezentau grupul cel mai numeros şi distinct al populaţiei greco-ortodoxe din Smirna.
Orașul era cunoscut de turci ca „Giaour Izmir”, pe fundalul marii prezențe grecești, în timp ce grecii cosmopoliţi şi alte naţionalităţi l-a descris drept „Fleur de ‘Ionie”. Oraşul port plin de viaţă era considerat „atât Europa Orientului, cât şi Orientul Europei”, după cum menţionează George Vardas în „Paradise Lost: The Kytherians in Smyrna and the Catastrophe of 1922”.
Dezbaterile privind responsabilitatea pentru dezastrul de la Izmir ocupă un loc deosebit de sensibil în memoria popoarelor din Turcia și Grecia. Istoria oficială turcă, propagată prin manualele de istorie din licee și prin emisiunile de televiziune și radio difuzate în zilele importante ale istoriei republicane, pretinde că orașul a fost incendiat de greci și armeni într-o ultimă încercare de a distruge ceea ce lăsau în urmă. Relatările grecești plasează responsabilitatea pe seama turcilor „vicioși” și „barbari”. Până în prezent, nu s-a stabilit dacă incendiul a fost provocat de turci, greci, armeni sau a fost un accident.
După căderea Imperiului Otoman, în 1918, armistiţiul a fost semnat pe insula Lemnos şi oraşul antic Smirna a fost administrat de Grecia, cu sprijinul Regatului Unit. Focul din Smirna, pe care grecii l-au numit Catastrofa Smirnei, a fost un eveniment al războiului greco-turc (1919-1922) şi a distrus cea mai mare parte a oraşului-port Smirna. În 1922, mulţi creştini care au fost alungaţi din oraşele lor, inclusiv greci din Anatolia, şi-au găsit refugiu în Smirna. În aceeaşi perioadă, mai exact pe 9 septembrie, oraşul a fost ocupat de turci, după ce cu câteva zile mai devreme fusese părăsit de trupele greceşti (care pierduseră controlul după contraatacul turcesc din august 1922).
Flăcări violente și oameni care nu au putut fi salvați
Era miercuri, 13 septembrie 1922, spre prânz. Cel puțin șase incendii au fost raportate simultan în jurul depozitelor terminalului de marfă și al stației de pasageri a Căii Ferate Aydin. În jurul prânzului, alte cinci incendii au fost raportate în jurul spitalului armean, două la clubul american și mai multe în jurul gării Kasaba. Vântul a început să sufle dinspre sud-est și, astfel, flăcările au ajuns în cartierele Frank și Greek. Aceste incendii disparate, izbucnite în locuri diferite din această parte a orașului, s-au transformat în cele din urmă într-un dezastru.
Incendiul i-a forțat pe greci, armeni și alți locuitori europeni să iasă din casele lor și să coboare dealul. S-au adunat cu zecile, așteptând pe malul mării ajutorul bărcilor de salvare care, pentru unii, nu a mai venit niciodată. Aceasta este povestea Smirnei din punctul de vedere al grecilor. Se estimează că aproximativ 100.000 de oameni au murit în timpul Catastrofei de la Smirna, iar refugiați au fost peste 1 milion. Mii de oameni, greci şi armeni, au fost, ulterior, deportaţi în interiorul Anatoliei, unde mulţi au murit din cauza condițiilor dure, notează www.ilholocaustmuseum.org.
Se estimează că între 50.000 şi 400.000 creştini au fost nevoiţi să găsească refugiu pe litoral, timp de două săptămâni. Abia pe 24 septembrie 1922, navele din flota greacă au fost autorizate să se întoarcă în Smirna. Până la 1 octombrie 1922, aceste nave au evacuat 180.000 de oameni pentru că, pe lângă cei 50.000 de creştini din Smirna, aproape 130.000 de refugiaţi din toată Ionia (regiune a lumii greceşti antice situată în vestul Asiei Mici, pe litoralul Mării Mediterane) au fost conduşi spre coastă. Actul a fost considerat un preambul al schimbului de populaţii musulmane şi creştine care au avu loc între Turcia şi Grecia în anul următor, conform prevederilor Tratatului de la Lausanne (1923).
Tragedia a fost evocată în anii următori. Două filme au fost lansate de la Hollywood, „Strange Destiny” (1945) şi „A Man of Great Importance” (1952), pe această temă. Alte filme au mai fost lansate ulterior, precum „Smyrni mou agapimeni” în 2021. Numeroşi scriitori au acordat atenţie tragediei pentru a nu fi uitate ororile. Autorul Gilles Milton a scris o carte lansată în 2010, „Paradise Lost: Smyrna 1922 – The Destruction of Islam’s City of Tolerance”, potrivit lepetitjournal.com/. Numeroase muzee au acordat o parte din spaţiul lor pentru a face cunoscute aceste evenimente.
Bibliografie
Calendar Rador
https://alchetron.com/Great-fire-of-Smyrna#great-fire-of-smyrna-4f332e8f-c914-42a0-bf89-963572408c6-resize-750.jpeg
https://www.agerpres.ro/flux-documentare/2022/09/13/un-secol-de-istorie-marele-incendiu-din-smirna–977661
