Motto: „Sandule, cred că mâine am să te aud cântând Vino, mamă, să mă vezi cum lucrez la spaţii verzi.” (Alexandru Melian -”Polemici implicite”)
Context
Cu 34 de ani în urmă, într-o zi de 27 decembrie 1989, presa publica Decretul-lege nr. 2 privind constituirea, organizarea şi funcţionarea Consiliului Frontului Salvării Naţionale (CFSN) şi a consiliilor teritoriale ale FSN, ca organe ale puterii de stat. A fost ales Biroul Executiv al CFSN (condus de Ion Iliescu – preşedinte şi Dumitru Mazilu – vicepreşedinte).
Numele ”Frontul Salvării Naționale” fusese cunoscut de public din vara lui 1989
La 34 de ani de la evenimentele din iarna luii 1989, istorii fascinante încă înconjoară acele momente. Una dintre ele este despre cel care a creat și folosit pentru prima oară denumirea ”Frontul Salvării Naționale”. Alexandru Melian, un erou singuratic, lector la facultatea de Litere a Universității București, semna cu ”Frontul Salvării Naționale” demersurile sale clandestine dinantea căderii regimului Ceaușescu. De fapt, ”Clandestinul” fusese prima sa semnătură a scrisorilor pe care le trimitea către organe centrale, redacții ale unor ziare și reviste si unor reprezentanțe diplomatice acreditate la București. Unele dintre ele fuseseră distribuite, tot clandestin, publicului bucureștean, sub formă de fluturaș.
Securitatea îl căuta de ceva vreme, dar a reușit să îl identifice abia în 4 octombrie 1989, deoarece acționa de unul singur și nu spusese nimănui planurile sale. Ultima sa scrisoare semnată Frontul Salvării Naționale fusese trimisă și apoi difuzată la Radio Europa Liberă pe 8 noiembrie 1989, cu doar o zi înainte de căderea istorică a Zidului Berlinului. La București era fierbere mare, se pregătea al XIV-lea și ultimul Congres al PCR și măsurile de siguranță erau stricte. Scrisoarea lui Melian se intitula” CÂTEVA ÎNTREBĂRI ADRESATE LUI N. CEAUŞESCU ŞI MAI ALES CELOR CARE-L AJUTĂ SĂ-ŞI PĂSTREZE PUTEREA DICTATORIALĂ” este și ea reprodusă în ”Efemeride întru neuitare”. Erau 14 întrebări adresate prin intermediul undelor de radio lui Nicolae Ceaușescu:
”1) Cum se explică discrepanţa flagrantă între ,,Epocalele succese” pe care le trâmbiţaţi pe toate căile, între statisticile triumfaliste, şi nivelul de viaţă mizer al majorităţii poporului? Cartelizarea bunurilor de primă necesitate (nici acelea asigurate). Nesiguranţa căldurii normale în apartamente şi la locurile de muncă. Neasigurarea medicamentelor, a asistenţei medicale, şi a concediilor de boală. Dispariţia de pe piaţă a celor mai elementare bunuri (pastă de dinţi şi de ras, lame, piese de schimb pentru autoturisme şi alte obiecte de uz personal) şi lista poate continua mult, foarte mult…
2) Care este după părerea d-voastră unitatea de măsură a bunăstării unui popor? Un mare scriitor Albert Camus spunea că ,,slujeşti cu adevărat viitorul numai dând totul prezentului”.
3) Cum se potriveşte democraţia proclamată mereu, în gura mare şi pretutindeni, cu pedepsirea necruţătoare a oricărei opinii care nu coincide cu a d-voastră sau cu a soţiei d-voastră, cu refuzul oricărei dialog şi cu eliminarea din circuitul puterii a oricărui om cu demnitatea opiniei? Până şi pe cei care v-au ajutat să ajungeţi la putere i-aţi eliminat când au încercat să facă şi altceva decât să vă aprobe şi să vă execute ordinele fără a crâcni. Numele lui Chivu Stoica, Gh. Apostol, Virgil Trofin, Petru Enache, Cornel Burtică, Ion Iliescu (şi numele ar putea continua) sunt reprezentative pentru ,,democraţia” dumneavoastră. În cazul celor dispăruţi, care este contribuţia d-voastră, la dispariţia lor.
4) Cum concordă învăţătura marxistă cu degustătorul cult al personalităţii pe care-l întreţineţi în jurul persoanei dvoastră şi al soţiei d-voastră, cu familiarismul fără ruşine şi privilegiile fără limită? Răspunsul dat într-un interviu este cu totul nesatisfăcător, fals şi megaloman.
5) Aţi calculat vreodată pierderile economice şi morale ale cultului personalităţii, în raport cu ceilalţi conducători ai ţării şi mai ales în raport cu poporul?
6) Aţi calculat vreodată pierderile economice şi morale ale cozilor interminabile la orice?
7) Cum se potriveşte pacifismul pe care-l afişaţi cu fiecare prilej, cu vânzările clandestine de arme, şi cu declaraţiile belicoase?
8) Cum explicaţi tragicul exod al românilor pe drumurile pribegiei? Cunoscutele lozinci pe care le afişaţi de obicei sunt puerile şi profund nocive fiindcă eludează adevărul.
9) Cum se potriveşte elogiul şi solicitările adresate învăţământului şi ştiinţei cu statutul mizer al acestora, cu izolarea lor internaţională, cu dispreţul real pe care-l nutriţi pentru ele d-voastră, dar mai ales soţia d-voastră pusă să conducă domenii pentru care nu are nici o competenţă?
10) Cum se explică faptul că până când aţi devenit secretar general al partidului şi mai apoi preşedinte al ţării, aţi fost un anonim activist pentru ca apoi deodată să deveniţi ,,genial”, ,,erou între eroi” (ce acte de eroism aţi săvârşit?) cel mai iubit fiu al poporului (de fapt cel mai urât dintre conducătorii pe care i-a avut vreodată ţara asta).
11) Cum se explică faptul că soţia d-voastră până a nu deveni d-voastră conducătorul partidului şi al statului, a fost o persoană cu totul cenuşie, mai anonimă chiar şi decât d-voastră pentru ca acum, să devină, doctor, academician, iar pe deasupra şi savant de renume mondial? Aţi descoperit vreo licoare care să transforme mediocritatea, incultura, invidia, răutatea, în valori spirituale superlative? Comunicaţi reţeta întregii lumi şi poate veţi candida la Premiul Nobel (de când visaţi aşa ceva!).
12) De ce nu răspundeţi scrisorilor deschise ce vi se trimit şi de ce refuzaţi dialogul cu ţara?; dialogul autentic, nu monologul discursurilor în faţa imenselor adunări ori congrese în care d-voastră vorbiţi mereu aceleaşi platitudini agramate hrănite din trupul unor idei generoase iar ceilalţi, plătiţi pentru aceasta sau înspăimântaţi, vă aplaudă.
13) Aţi declarat într-un interviu că minciuna are picioare scurte, ceea ce este foarte adevărat. Dar credeţi că minciunile d-voastră, nenumărate şi atât de gogonate, au cumva picioare mai lungi?
14) Aţi vorbit la o Plenară a CC, PCR de pedepsirea trădătorilor poporului şi ai ţării. Cine sunt aceştia? Cine a trădat partidul care l-a pus în fruntea sa? Cine a trădat ţara şi şi-a călcat jurământul de preşedinte ruinând economia, viaţa socială, cultura şi încălcând fără jenă Constituţia?”
Creatorul ”Frontului Salvării Naționale” activa cu mulți ani înainte de 1989
Din dosarul CNSAS făcut public al lui Melian se poate observa cum acțiunile sale, foarte curajoase, aproape nebunești, datau cu mult înaintea Revoluției:
15.05.1982 – au fost reținute din circuitul poștal șapte plicuri adresate unor organe centrale, redacții ale unor ziare și reviste si unor reprezentanțe diplomatice acreditate la București. TexteIe au fost dactilografiate pe o mașină ,,Consul“, iar pe plicuri autorul a scris de mână, cursiv sau a folosit scrisul tipografic majuscul.
07.08.1982 – a aruncat, de la etaiul IV al magazinului ,,Cocor“, mai muIte fițuici (print-un geam spart). Fițuicile au fost redactate cu un scris tipografic majuscul, pe coli tip A4 (jumătăți de coli A4, multiplicate cu plumbazină).
16.02.1983 – au fost reținute din circuitul poștal trei scrisori (scris cursiv și tipografic majuscul) adresate ziarelor ,,Scînteia“, ,,Flacăra” și C.C. al P.C.R.
24.01.1984 – difuzare la intrarea principală a Casei Pionierilor din sectorul 1 (str. Pictor Verona 13): a fost găsită o fițuică (1/4 coală tip A4, dactilografiată pe aceeași mașină de scris).
25.01.1984 -.din circuitul postaI au fost reținute 14 scrisori dactilografiate, tot pe aceeași masină ,,Consul“ (pe anvelope apare un scris tipografic minuscul).”
”Clandestinul” era un reputat dascăl
Imediat după absolvire, în 1965, Alexandru Melian a lucrat la Facultatea de Limba și Literatură Română a Universității București. Până în 1990 a fost lector. CV-ul său profesional este o suită de studii excepționale despre Mihai Eminescu sau Traian Demetrescu. A publicat în reviste de specialitate, dar, în paralel, era ”Clandestinul” care punea Securitatea pe jar. Scrisorile sale către ”România Liberă”, Scânteia”, ”Flacăra”, diverse ambasade sau adresate personal lui Nicolae și Nicu Ceaușescu erau interceptate, dar el continua să scrie și să le trimită.
De ce nu a fost arestat după identificare?
Pe 4 octombrie, maiorul, pe atunci, Viorel Tache din Serviciul ”S” (scrisori) al Securității știa identitatea ”Clandestinului”: lectorul universitar Alexandru Melian. Numai că nu îl arestează. Se presupune că securiștii doreau să-i identifice și să-i prindă și pe complicii săi. Care nu existau, dar, cumva, l-au salvat. Securitatea căuta complici ai profesorului, pentru că acesta își schimbase strategia. Nu mai semna scrisorile de protest ca un protestatar singuratic, ci cu un nume inventat: Frontul Salvării Naționale. Nu exista niciun Front, ci doar dorința sa de a crea senzația că opoziția față de Ceaușescu se organiza.
Scrisorile au început să ajungă la radio Europa Liberă și chiar începuseră căutările în țară după un grup de disidenți gata să preia puterea din mâinile clanului Ceaușescu.
Curaj și în sălile Universității
Până să se convingă că totul era rodul minții unui profesor, a venit Revoluția și numele, propagat prin trei scrisori deschise difuzate de Europa Liberă, avea să fie preluat de Ion Iliescu, generalul Nicolae Militaru și alții.
”Eu nu prea luam cuvântul la adunările generale. Când o făceam însă, de cele nai multe ori eram motivat de situaţii care impuneau o atitudine ca să zic aşa, neortodoxă. Riscam fără îndoială, dar o făceam din convingerea – pe care mulţi dintre colegii mei n-o împărtăşeau – că adevărurile noastre trebuie susţinute de fiecare dată, chiar dacă puterea pare a nu ţine seama de ele. Tactica dictaturii a fost mereu de a lua cele mai dezastruoase măsuri nu direct, ci prin intermediul reprezentanţilor noştri. Îmi amintesc de vizita în facultate a unuia din cei mai incompetenţi şi demolatori miniştri ai Învăţământului: Aneta Spornic Am luat cuvântul la adunarea generală a cadrelor didactice organizată cu acea ocazie rostind, cu tristeţe şi revoltă, un adevărat rechizitoriu al învăţământului filologic românesc, inclusiv al învăţământului pre-universita. Ceea ce m-a mâhnit însă cel mai mult n-a fost faptul că A. Spornic a evitat în cuvântul ei orice referire la problemele grave pe care le-am pus în discuţie, ci atitudinea decanului de atunci. Deşi în discuţiile particulare avute de mai multe ori, acesta împărtăşea aproape integral punctele ce vedere susţinute de mine în adunare – ca şi imensa majoritate a celorlalţi colegi, de altfel – atunci el, decanul, după un expozeu protocolar şi amabil încheia cu afirmaţia iresponsabilă că nu există nici un fel de probleme in învăţământul filologic românesc. Îmi amintesc că, după adunare, în timp ce unii mă felicitau, mai mult sau mai puţin discret, un coleg – ascunzându-şi poate îngrijorarea dincolo de glumă – îmi spunea: „Sandule, cred că mâine am să te aud cântând vino mamă să mă vezi cum lucrez la spaţii verzi.”
Nu ştiu cum s-a făcut că n-am ajuns la spaţii verzi. Dar nici de „cuminţit” nu m-am cuminţit. Ultimul gest riscant, de pildă, a avut loc doar cu o săptămână înainte de 21 decembrie. Cuvântul pe care l-am ţinut în adunarea generală şi în care m-am referit la condiţiile mizerabile de muncă şi de viaţă, la ilegalităţile din asistenţa medicală, la precaritatea penibilă a sindicatului care ne îndreptăţeşte să gândim organizarea unor sindicate libere la situaţia inadmisibilă pentru o facultate de filologie de a nu fi în măsură să explice studenţilor ei ce se întâmplă cu M. Dinescu şi Dan Deşliu.” (Alexandru Melian – ”Polemici implicite”). Nu a vrut nicio funcție Numele Frontul Salvării Naționale, propagat prin cele trei scrisori deschise ale lui Melian, difuzate de Europa Liberă, avea să fie preluat de Ion Iliescu, generalul Nicolae Militaru și alții.
Profesorul Melian a preferat să-și continue cariera universitară, în România și Franța, refuzând orice funcție care să-i răsplătească gesturile din trecut. Maiorul care l-a descoperit, după1989 ajunge consilierul lui Gelu Voican Voiculescu și ajută la construirea serviciului secret al Ministerului de Interne, UM 0215. A fost adjunct la această unitate în zilele tulburi ale mineriadelor. Devine apoi om de afaceri.
(Autor: Alexandru Balaci)
Bibliografie
Calendar Rador
https://romania.europalibera.org/a/oameni-destine-istorie-alexandru-melian-mircea-iorgulescu-arhiva-radio-europa-libera/31413127.html
http://www.samanatorul.ro/editura-online-2011/html/alexandru_melian.html
https://evenimentulistoric.ro/clandestinul-inventatorul-numelui-frontul-salvarii-nationale-l-a-sfidat-7-ani-pe-nicolae-ceausescu.html
