Elena Farago (Paximade) s-a născut la Bârlad, la 29 martie 1878, într-o familie de greci, Francisc şi Anastasia Paximade, care va avea şase copii.
Între anii 1884-1890, a studiat la pensioanele „Varlaam” şi ” Drouhet” din Bârlad.
La vârsta de 12 ani, în 1890, când avea doar două clase primare, primeşte o grea lovitură când mama sa va trece în lumea celor drepţi, şi este nevoită să abandoneze şcoala.
Ea va deveni sprijin pentru tată în creşterea celor şase fraţi mai mici.
Cinci ani mai târziu, în 1895, primeşte o nouă lovitură: moare şi tatăl, iar fraţii au fost împrăştiaţi pe la rude, spre a fi îngrijiţi.
Elena ajunge la Brăila, la unchiul pe linie maternă, iar la 17 ani se îmbolnăveşte de „anemie avansată” şi este internată în Spitalul Colţea din Bucureşti, oraş în care era stabilit fratele mai mare, care o primeşte în casa sa în timpul convalescenţei.
După recuperare, rămâne în Bucureşti şi e nevoită să muncească pentru a se întreţine. Aşa ajunge să fie guvernanta copiilor lui I. L. Caragiale, care, după ce i-a aflat povestea de viaţă, ar fi zis: „o viaţă de roman, subiect de dramă”.
Elena Farago a debutat în 1898 cu un reportaj, pe care îl semnează Fatma.
În casa lui Caragiale a cunoscut adevărata literatură a clasicilor şi tot aici îl cunoaşte, în 1900, şi pe viitorul soţ, Francisc Farago.
În 1900, împreună cu soţul ei, numit director al unei sucursale a Băncii Generale Române, pleacă la Constanţa, unde au stat până în 1907.
În 1902, a debutat, ca poetă, în ziarul „România muncitoare” cu poezia „Gândul trudiţilor”, iar în 1906 îi apare primul volum, „Versuri”.
Va semna de-a lungul timpului cu pseudonimele Ellen, Fatma, Elena Fotino, Ileana, Ileana-Fatma, Andaluza.
Elena Farago a scris de la început o poezie de factură tradiţională, cu discrete veleităţi simboliste, înfluenţată fiind de Coşbuc sau Şt. O. losif, însă va rămâne cunoscută drept „scriitoarea copiilor”.
Poeta a ajuns în 1907 în Craiova, împreună cu soţul ei, Francisc Farago, şi, neavând unde să stea, a fost găzduită în casa care va deveni, peste ani, Casa Memorială „Elena Farago”.
Tot în 1907, după răscoalele ţărăneşti, primind anumite sume de la N. Iorga pentru poeziile publicate, Elena Farago a împărţit banii familiilor ţăranilor ucişi. În acest context a fost închisă pentru puţină vreme şi dusă la Bucureşti. A scăpat de închisoare datorită intervenţiilor lui Iorga.
În această perioadă l-a adoptat pe fiul său, Mihnea, iar în anul 1913 se va naște fiica Elenei, Cocuța.
Între anii 1921-1954, a fost directoare a Fundaţiei „Alexandru şi Aurelia Aman” din Craiova (azi Casa memorială „Elena Farago”) şi a îndeplinit funcţia de inspectoare a azilurilor de copii.
Cât timp a condus Fundaţia „Aman”, biblioteca a primit cea mai mare donaţie de carte, aceasta fiind din partea fostului primar Nicolae Romanescu, care, aşa cum a lăsat majoritatea moşiilor sale oraşului Craiova, aşa a lăsat şi cărţile.
Elena Farago s-a aflat printre fondatorii revistei „Năzuinţa”, în 1922, la Craiova.
A colaborat cu versuri şi proză la „Adevărul”, „Epoca”, „Ramuri”, „Almanahul Societăţii Scriitorilor Români”, „Dimineaţa copiilor”, „Sâmănătorul”, „Floarea darurilor”, „Viaţa românească”, „Zeflemeaua”, „Luceafărul” ş.a.
După debutul în presa socialistă, a colaborat la mai toate publicaţiile sămănătoriste.
În 1937 publică volumul ce va defini întreaga ei creaţie literară, „Poezii”, marcat de o atitudine afectivă, umanitară, avându-i în vedere pe toţi nefericiţii, de la „săraci”, „zdrenţăroşi” la orbii din orice nivel social.
A scris multe versuri pentru copii, de altfel, Elena Farago aduce poezia copilăriei în mai toate versurile ei, mai ales în cele inspirate de obiceiurile de Crăciun.
Între scrierile sale se află: „Versuri”, Budapesta (1906), „Şoapte din umbră”, Craiova (1908), „Din taina vechilor răspântii”, Craiova (1913), „Şoaptele amurgului” (1920), „Bobocica”, Craiova (1921), „Dar din dar”, Craiova (1921), „Să fim buni”, Craiova (1922), „Poezii alese”, Bucureşti (1924), „Ziarul unui motan”, Bucureşti (1924), „4 gâze năzdravane”, Craiova (1944), „Pluguşorul jucăriilor”, Craiova (1944), „Să nu minţi, să nu furi”, Bucureşti 1944).
A tradus din H. Ibsen, Fr. Nietzsche, din poezia franceză clasică şi simbolistă, din Anatole France.
De asemenea, a patronat și revista educativă pentru copii și tineret „Prietenul Copiilor” (1943-1946).
A fost distinsă cu Premiul Academiei Române (1908, 1920), Premiul „Femina” (1925), Premiul Naţional pentru Poezie (1937). Poeta Elena Farago a primit şi titlul de cetăţean de onoare al Craiovei precum şi Medalia „Bene Merenti” – clasa I și „Ordinul Meritul Cultural” – Cavaler clasa a II-a din partea regelui Carol al II-lea pentru merite literare.
Elena Farago a murit la 4 ianuarie 1954, la vârsta de 75 de ani, la la Craiova, după o lungă suferinţă, fiind înmormântată la Cimitirul Ungureni din localitate.
Aflată în curtea Bibliotecii Judeţene „Alexandru şi Aristia Aman” Craiova, Casa Memorială „Elena Farago” a fost amenajată în cinstea poetei care a condus acest lăcaş de cultură timp de peste 30 de ani.
Poeta îşi transformase casa într-un adevărat salon literar, în care îşi primea prietenii, personalităţi marcante ale vieţii culturale româneşti cu care a întreţinut o bogată corespondenţă: Nicolae Iorga, Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu, Mihail Dragomirescu, George Topârceanu.
De altfel, atât clădirea în care se află Casa Memorială „Elena Farago”, cât şi imobilul în care funcţionează sediul central al bibliotecii au fost donate de soţii Alexandru şi Aristia Aman Primăriei Craiova, pentru înfiinţarea „unei biblioteci libere şi a unui muzeu pentru răspândirea cultului de frumos în sine”.
Numită directoare a Fundaţiei „Aman”, în septembrie 1921, poeta Elena Farago, de origine greacă, prietenă a marelui istoric Nicolae Iorga, fostă guvernantă în casa dramaturgului Ion Luca Caragiale, a condus destinele acestui lăcaş de cultură timp de peste trei decenii, locuind şi creând în casa care azi adăposteşte o parte din avuţia spirituală pe care a lăsat-o.
În prezent, în casa în care a trăit Elena Farago se află birourile administrative ale Bibliotecii „Aman” şi o expoziţie permanentă în camerele locuite de către poetă, care cuprinde 396 de exponate: documente originale, scrisori, fotocopii, fotografii ale familiei, corespondenţă, cărţi şi reviste, obiecte personale, piese de mobilier, diverse obiecte care au aparţinut poetei şi familiei sale. Este singura casă memorială din Craiova şi este vizitată anual de sute de persoane.
Biblioteca Judeţeană „Alexandru şi Aristia Aman” organizează, anual, în perioada aniversării naşterii sale, Zilele „Elena Farago”.
