Din 1989, sărbătorim Ziua Culturii Maghiare pe 22 ianuarie în amintirea faptului că, conform manuscrisului, Ferenc Kölcsey în această zi din 1823 a finalizat textul Imnului maghiar.
Ferenc Kölcsey, care locuia în Szatmárcsek din 1815, a scris cea mai mare capodoperă a poeziei sale patriotice, Imnul (Hymnus), în ianuarie 1823, în perioada în care măsurile anticonstituționale ale Curții vieneze se intensificau, manuscrisul fiind corectat pe 22 ianuarie 1823. Poezia a fost publicată pentru prima dată în 1829, în paginile almanahului Aurora, condus de Károly Kisfaludy, fără subtitlul „Din secolele furtunoase ale poporului maghiar”, care era inclus în manuscris, însă în 1832, în primul volum al lucrărilor lui Kölcsey a fost publicat deja cu subtitlul dat de autor.
Ferenc Kölcsey și-a scris poeziile pe pagini separate și le-a adunat în pachete de manuscrise. Pachetul de manuscrise, care conținea şi Imnul, a dispărut la sfârșitul anilor 1830, iar după mai bine de o sută de ani a intrat în posesia Bibliotecii Naționale Széchényi, în 1946. Manuscrisul Imnului, deteriorat din cauza petelor de cerneală, conţine două pagini. (Site-ul web care prezintă istoria Imnului a fost finalizat în urmă cu doi ani.)
În 1844 a fost lansat un concurs pentru a pune în muzică Imnul, care a fost câștigat de dirijorul Teatrului Național din Pesta, Ferenc Erkel. Capodopera sa a fost prezentată la Teatrul Național, pe 2 iulie 1844, sub conducerea compozitorului. Imnul a fost cântat pentru prima dată în fața unui public mai larg pe 10 august 1844, la șantierul naval Óbuda, când a fost lansat vaporul Széchenyi, și a fost cântat pentru prima dată la o ceremonie oficială de stat în data de 20 august 1848. La vremea respectivă se cânta alternativ sau împreună cu poezia lui Mihály Vörösmarty, intitulată Apel (Szózat) la ocazii festive, iar în perioada represiunii de după înfrângerea Războiului de Independență, Imnul Național a devenit rugăciunea națională a maghiarilor, pe baza unui consens public.
Imnul național a fost adoptat oficial abia în 1989, printr-o lege care a modificat fundamental constituția ţării din 1949 şi a inclus în lista simbolurilor naționale. Articolul I din Legea fundamentală, care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 2012, prevede: „Imnul național al Ungariei este poezia Hymnusz de Ferenc Kölcsey, pus pe muzică de Ferenc Erkel”.
Ideea comemorării Zilei Culturii Maghiare a fost ridicată de tânărul pianist Árpád Fasang, în 1985. În opinia sa, „această zi este potrivită și pentru a crește gradul de conștientizare că ne putem inspira din moștenirea veche de o mie de ani și avem cu ce să fim mândri, deoarece această națiune a dat mult culturii Europei și lumii. Această moștenire oferă dăinuire, poate fi gestionată și, de asemenea, poate ajuta la rezolvarea problemelor de astăzi”. La 29 decembrie 1988, Consiliul Naţional al Frontului Popular Patriotic a decis sărbătorirea Zilei Culturii Maghiare, iar evenimentele au avut loc pentru prima dată în ianuarie 1989. În decembrie 2022, Parlamentul a declarat oficial ziua de 22 ianuarie drept Ziua Culturii Maghiare.
Cu ocazia sărbătorii, maghiarii din Ungaria şi de dincolo de graniţele ţării, precum şi din întreaga lume comemorează valorile culturale maghiare, organizează expoziții și concerte, prezentări de carte, seri literare și spectacole de teatru.
Cu prilejul acestei zi sunt decernate și premiile legate de cultura maghiară și – din 1993 – de activitatea educațională și pedagogică, inclusiv placa memorială Kölcsey, titlul de Cavaler al Culturii al Fundației pentru Cultura Satelor, iar la Cluj-Napoca, premiul Cultura contemporană maghiară din Transilvania, fondat de Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR)/rganciu/gpodea
https://hirado.hu/belfold/cikk/2024/01/22/ma-van-a-magyar-kultura-napja
HIRADO.HU – 22 ianuarie
