Context
William Harvey s-a născut pe 1 aprilie 1578, în Folkstone, Kent, Anglia și a trecut la cele veșnice pe 3 iunie 1657, la Londra. El a fost cel care a descoperit faptul că sângele din corpul uman este în continuă circulație. Pentru a demonstra circulația sângelui, acesta a efectuat disecții pe animale și a derulat experimente.
Viața și știința
Harvey s-a născut într-o familie cu șapte frați și două surori, la o fermă deținută de părinții lui. Ambiția de a cunoaște mai multe l-a călăuzit pe durata studiilor. El a mers la King’s School în Canterbury, între 1588 și 1593 iar ulterior a studiat artele și medicina la Universitatea din Padua,una dintre cele mai importante instituții de învățământ în domeniul medicinei din Europa acelor vremuri .În Italia, Harvey a devenit ucenicul doctorului Hieronymous Fabricius, care a fost ucenicul lui Cesare Cremoni, un admirator al învățăturilor lui Aristotel. Știința renașterii a fost influențată de scrierile anticilor, întrucât acestea au pus bazele fizicii și matematicii.
Harvey și-a luat doctoratul la Padua, pe 25 aprilie 1602 iar ulterior s-a întors în Anglia pentru a lucra ca doctor. În 1604 s-a căsătorit cu Elizabeth Browne, fiica fizicianului Launcelot Browne, care a fost angajat la curtea regelui James I. Harvey și Elizabeth nu au avut urmași, întrucât Harvey a fost mereu ocupat cu munca lui. La scurtă vreme după căsătorie, Harvey a primit o bursă la Royal College of Physicians din Londra, iar în 1615 a fost angajat ca lector la Royal College, până în 1656. Între 1609-1643 a fost angajat ca doctor la spitalul Sfântul Bartolomeu, dar parlamentul britanic a dat ordin să fie înlocuit. Harvey era un susținător al monarhiei iar în 1643 avea loc primul război civil din Anglia.
În slujba regelui
Din 1618, Harvey a fost angajat ca fizician la curtea regelui James I și a fost primit inclusiv la curtea regelui Carol I, în 1625.În această perioadă l-a cunoscut pe filosoful Francis Bacon. Din 1625, Harvey a condus echipa de doctori care l-au îngrijit pe James I. Regele James I a suferit de „porfiria sau boala vampirului” care i-au provocat mai multe disfuncții metabolice. Mai mult decât atât, Harvey a fost martor în procesul lui George Villiers, care a fost acuzat de asasinarea prin otrăvire a regelui James I. Harvey a fost răsplătit de regele Carol I, pentru serviciile aduse monarhiei britanice. La curtea regală, orice fizician primea dreptul de a efectua experimente pe organe de animale pentru a testa impoteze și a identifica leacuri. Harvey efectua cele mai multe teste pe căprioarele din domeniul regal. În Europa secolului al XVII-lea, vânătoarea de vrăjitoare era în desfășurare, astfel că și Anglia era implicată. Din postura sa de fizician al curții regale, Harvey a fost chemat să examineze patru femei acuzate că ar fi vrăjitoare. El a prezentat regelui explicații științifice pentru condiția celor patru femei iar ulterior acestea au fost considerate inocente și acuzațiile au fost retrase.
Pe lângă munca prestată la curtea regală, Harvey a fost trimis ca atașat medical al unei misiuni diplomatice în Sfântul Imperiu Romano-German, pentru a-l îngriji pe regele Ferdinand al II-lea, în 1636. În acel an, el a început să dezvolte teoria circulației sângelui și a călătorește la Nürnberg pentru a prezenta această teorie. Acolo l-a întâlnit pe Casper Hofmann care i-a validat teoria. Tot în 1636, Harvey a vizitat Italia, unde a căutat tablouri pentru Royal College of Physicians. Este susținut faptul că Harvey ar fi fost prieten cu Thomas Hobbes și cu Robert Fludd și l-a cunoscut și pe John Aubrey, care i-a devenit biograf.
În latura politică, Harvey a susținut monarhia și l-a urmărit pe rege în campaniile militare din Scoția, între 1639, 1640, 1641 și a fost alături de rege între 1642-1646, în timpul războiului civil. Viziunea politică și-a expus-o în cartea „De Motu Cordis”. După 1647, sănătatea lui Harvey s-a înrăutățit, el a suferit de pietre la rinichi, insomnie și gută. În 1666 a publicat „Exercitationes de Generatione Animalium” în care discută despre un tratament bazat pe „opium” pentru ai trece durerea. Acest tratament i-a fost fatal, întrucât a trecut la cele veșnice pe 3 iunie 1657, la vârsta de 79, în urma unui infarct.
Circulația sângelui
Harvey a susținut că sângele este pompat în inimă între 0.5 și 1 litru pe minut (în timp ce valorile moderne arată că 4 litri de sânge sunt pompați pe minut în inimă. Corpul uman conține 5 litri de sânge iar corpul nu poate produce atât de mult sânge în foarte scurt timp, din acest motiv sângele trebuie să circule.El a derulat cercetări referitoare la bătăile inimii și a observat variațile acestor bătăi în timpul diferitelor stăre din viața animalelor, inclusiv înainte de moarte. El a observat că, bătăile inimii au loc în momentul în care inima își evacuează sângele prin intermediul bătăilor care merge spre circulația internă. Această descoperire a fost efectuată pe baza unor calcule matematice exacte și multe ore petrecute în laboratorul de experiemente. Până la descoperirea lui Harvey, cercetătorii credeau că existe două sisteme de circulație a sângelui în corp și nici nu era cunoscută compoziția sângelui.
*
Autor:Alexandru Eduard Balaci
Bibliografie
https://www.britannica.com/biography/William-Harvey/Key-discoveries-and-influences
https://www.philippagregory.com/news/death-of-james-i
https://collection.sciencemuseumgroup.org.uk/people/cp89393/harvey-william
* * * * *
