Pentru a înțelege pe deplin strategiile, obiectivele, proiectele oamenilor care dețin funcţiile cele mai importante, cei care conduc națiunile lumii, trebuie să părăsim camerele puterii și să intrăm în celelalte. Dormitor, bucătărie, baie, sufragerie, cele în care domnesc primele doamne, pentru că acolo se iau deciziile cruciale.
Cel mai recent exemplu în acest sens îl găsim în filmul Leei Domenach „Bernadette The President’s Wife”, în care Catherine Deneuve, în rolul soţiei lui Jacques Chirac (Michel Vuillermoz), demonstrează, încă o dată teorema fundamentală conform căreia soțiile sunt cele care conduc jocul, chiar și atunci când par aparent umilite, jignite, trădate, exploatate. În filmul lui Domenach, care duminică a avut premiera la Roma, cu binecuvântarea lui Nanni Moretti şi în prezenţa actriţei Catherine Deneuve, prima doamnă Bernadette Crouchon de Courcel intră în scenă cu eșarfa legată sub bărbie, în stilul doamnele de altădată, pasul hotărâtor și tonul sottovoce folosit în confesiunile bisericești. Este doar începutul.
Prima, flagrantă, ofensă publică soseşte atunci când oamenii de la palat (Elysee) care îl caută pe președintele Chirac, îl găsesc, după infinite încercări, în apartamentul unei celebre dive italiene (referirea este la flirtul preşedintelui francez cu Claudia Cardinale), flagrantul fiind descoperit chiar sub ochii și urechile soției sale. O lovitură care ar fi lăsat fără cuvinte alte femei, dar care, în cazul lui Bernadette, a provoacat reacții contrare. Schimbare de look, schimbare de atitudine, schimbare de pact cu soțul ei: „Filmul meu – spune regizoarea Lea Domenach – ilustrează povestea unei răzbunari”. Și trebuie spus că, Deneuve, în calitate de răzbunătoare în tailleur, este încântătoare. La fel ca ea, pe marele ecran, în diferite forme și în diferite țări, multe alte prime doamne au arătat publicului capacitatea lor de a avea o influență decisivă asupra politicilor prezidențiale, impunând devieri providențiale în momentele cheie.
Dulapurile reşedinţelor Președinților sunt pline de schelete și depinde de ele, de doamnele aparent invizbile, să le dezvăluie la momentul potrivit. Şi vorbim aici de infidelităţile lui Kennedy, care nu au ştirbit nicio fărâmă din farmecul și puterea lui Jacqueline (mereu perfect conștientă de tot ce se întâmpla), până la cele ale președintelui Franklin Delano Roosevelt, care așa cum povesteşte filmul „A Royal Weekend”, au făcut-o pe soția sa să plece de acasă şi să locuiască în altă parte, cultivând prietenii și chiar pasiuni, dar continuând să sprijine mereu politicile soțului ei. Şi pentru că Roosevelt era ţintuit într-un scaun cu rotile, prima doamnă îşi inventase un slogan impecabil: „Eu sunt picioarele soțului meu”.
Lista este foarte lungă şi dacă ne uităm la vremuri mai recente, ne gândim la Hillary Clinton care, după ce a metabolizat episodul Lewinsky, când i-a luat imediat apărarea lui Bill, a început cursa pentru scaunul prezidențial, de care s-a apropiat ddestul de mult, dar pe care a pierdut-o, câţiva ani mai târziu. Chiar și uniunea de basm dintre cuplul Obama are clarobscurul ei şi nu există nicio îndoială că talentul lui Michelle a servit la ocolirea obstacolelor aflate în calea lui Obama.
https://www.lastampa.it/spettacoli/2024/04/08/news/deneuve__c_tutte_le_donne_dei_presidenti-14204527/?ref=LSHRT-BH-P5-S1-T1 (www.lastampa.it- 8 aprilie)
Articol de Fulvia Caprara
Traducerea: Cătălina Păunel/cpaunel
RADOR RADIO ROMANIA, (8 aprilie)
