Conflictele din Ucraina şi din Orientul Mijlociu se menţin în atenţia presei internaţionale, care urmăreşte cele mai recente evoluţii de pe cele două fronturi, dar constituie şi cele mai importante puncte pe agenda summitului G7 din Capri. Participanţii la reuniune sunt de acord cu privire la necesitatea furnizării de sisteme de apărare antiaeriană Kievului, cerute de președintele ucrainean Volodimir Zelenski, scrie Euronews. „Trebuie să sprijinim Ucraina mai repede și mai bine”, a declarat Înaltul Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate, Josep Borrell. „Războiul se intensifică și Europa trebuie să-și asume responsabilitățile în ceea ce privește ajutorul militar. Nu ne putem baza doar pe SUA. Avem Patriot, avem sistemele antirachetă, trebuie să le scoatem din depozite și să le trimitem în Ucraina, unde războiul se intensifică, și sunt sigur că vom face repede acest lucru”, a adăugat înaltul reprezentant. „Este urgent ca toți prietenii Ucrainei să depună toate eforturile pentru a-i oferi în continuare ceea ce are nevoie pentru a se apăra de agresiunea rusă”, a avertizat secretarul de stat al SUA Antony Blinken, amintind de votul așteptat sâmbătă în Camera Reprezentanţilor din SUA, privind pachetul de ajutoare pentru Kiev, blocat din octombrie anul trecut. „Este o situaţie pe viață și pe moarte”, a subliniat ministrul de Externe ucrainean Dmytro Kuleba, cerând un ajutor mai substanţial pentru apărarea aeriană a Ucrainei.
Iran, Rusia și China „formează un bloc de temut care își întărește legăturile pentru a lupta împotriva Occidentului”, opinează publicaţia spaniolă La Razon. „În ultimii ani, sancțiunile economice împotriva Moscovei și Teheranului au determinat ambele țări să privească Beijingul ca partenerul lor prioritar. De-a lungul istoriei, China, Rusia și Iranul nu au fost națiuni prietene. În general, din cauza naturii lor imperialiste, care a îngreunat rutele comerciale asiatice. Cu toate acestea, în ultimii ani, Beijingul, Moscova și Teheranul au fost mai unite ca niciodată printr-un numitor (și inamic) comun: Occidentul, în special Statele Unite, care prin acțiunile și sancțiunile sale au schimbat dinamica. Astfel cele trei națiuni făuresc o axă anti-occidentală cu legături mai strânse. Dar nu numai relațiile bilaterale au întărit cooperarea celor trei țări între ele, ci și diverse foruri care au promovat investițiile transfrontaliere. Astfel, Iranul a devenit al nouălea membru al Organizației de Cooperare de la Shanghai, o alianță de securitate condusă de chinezi, care include și Rusia. În decembrie, a semnat un acord de liber schimb cu Uniunea Economică Eurasiatică condusă de Rusia, care acoperă o mare parte din Asia Centrală, iar în ianuarie, Iranul a intrat în BRICS, care include atât Rusia, cât și China”.
„SUA blochează planurile militare de redresare ale Rusiei prin intermediul gazului natural lichefiat”, scrie ziarul Kathimerini din Grecia. „Un nou episod al confruntării energetice Washington – Moscova se desfășoară în Siberia, în Regiunea Autonomă Yamalo-Neneţk, de unde se extrage cea mai mare parte a gazelor naturale din Rusia. În regiune se construiește o nouă instalaţie offshore, un proiect de mare anvergură pentru președintele rus Vladimir Putin, care doreşte să crească de mai bine de trei ori exporturile de GNL în următorii ani, dar planurile lui se ‘împiedică’ de Occident. Gazul natural lichefiat, una dintre cele mai importante surse de energie din lume, reprezintă un nou punct de tensiune între Rusia și SUA, după ce Washingtonul a pus în aplicare un val de sancțiuni pentru a bloca inițiativa, cunoscută sub numele de Arctic LNG 2, împiedicând, printre altele, Rusia să primească nave-cisternă specializate necesare pentru transportul gazelor naturale”.
Orientul Mijlociu se află pe marginea „prăpastiei” unui „conflict regional generalizat”, a avertizat secretarul general al ONU, citat de La Libre Belgique. „O eroare de calcul, o comunicare proastă, o greșeală, ar putea duce la un conflict regional de neconceput, larg răspândit, care ar fi devastator pentru toți cei în cauză și pentru restul lumii”, a spus Antonio Guterres, condamnând atacul fără precedent al Iranului asupra Israelului în weekendul trecut. El a denunțat totodată, în cei mai fermi termeni, operațiunea israeliană pe teritoriul palestinian, reiterându-și apelul pentru o încetare imediată a focului, acces nestingherit pentru ajutorul umanitar și eliberarea tuturor ostaticilor. „În Gaza, șase luni și jumătate de operațiuni militare israeliene au creat un iad umanitar”, a deplâns el.
Atacul lansat de Iran asupra Israelului arată că Teheranul „nu dispune de mijloacele necesare pentru a lansa un contraatac convențional semnificativ împotriva puterii israeliene. Iar Teheranul e dureros de conștient de acest lucru”, opinează The Washington Post. „Nimeni nu poate nega că imaginea sutelor de proiectile brăzdând cerul a fost o priveliște impresionantă și terifiantă. Faptul că aparent nici măcar unul dintre ele nu a lovit o țintă de o relevanță cât de cât strategică este însă grăitor. În ciuda intenției sale proclamate de a distruge Israelul, aceasta a fost prima ofensivă militară din istorie lansată de Teheran contra statului evreiesc, și a fost dejucată aparent cu ușurință. Multe articole subliniază că Iranul însuși a oferit numeroase informații înainte de atac, lăsându-le Americii, Israelului și aliaților lor loc mai mult decât suficient să se pregătească pentru asalt. Ceea ce pare să indice că iranienii n-au intenționat să provoace daune cât mai mari țintelor israeliene și să incite astfel un conflict mai amplu”.
Însă „Cea mai importantă armă a Iranului este Hezbollahul”, susţine publicaţia braziliană O Globo. „Principalul avantaj al Hezbollahului față de Iran constă în faptul că se află la granița cu teritoriul israelian, şi nu la peste 2.000 de kilometri distanță. Poate lovi în câteva minute orașe mari precum Tel Avivul, Haifa și Ierusalimul, infrastructura civilă și militară și chiar şi reactorul nuclear de la Dimona, din deșertul Negev. Este suficient să ne uităm la raza de acțiune a rachetelor lor Zelzal-2, Fateh-110, M600 și eventual Scud. Sunt peste 100.000 în arsenalul grupării. Ca o comparație, Hamasul dispune doar de rachete și la o scară mult mai mică. Ca urmare a proximității, este mai dificil pentru sistemul de apărare israelian să doboare aceste rachete decât pe cele lansate de Iran la sfârşitul săptămânii”. O Globo identifică încă un avantaj al grupării Hezbollah pentru Iran. „Cu aproximativ 20.000 de soldați cu normă întreagă și un număr și mai mare care poate fi mobilizat pe timp de război, Hezbollahul are capacitatea de a efectua incursiuni terestre. Trupele sale de elită, cunoscute sub numele de forțe Raduan, sunt extrem de bine instruite și pregătite, pe lângă faptul că au cunoștințe aprofundate asupra teritoriului, având capacitatea de a lupta atât pe partea israeliană, cât și pe cea libaneză”.
Florin Matei, Agenția de Presă RADOR
