Pe 17 mai 1749, în Berkeley, Gloucestershire, Anglia, s-a născut medicul Edward Jenner, cel care a descoperit vaccinul împotriva variolei. Această boală a provocat multe decese în toată lumea. Jenner a devenit cunoscut în toată lumea din timpul vieții, însă se retrage din viața publică în 1815. El trece la cele veșnice pe data de 26 ianuarie 1823, la vârsta de 73 de ani.
Viața unui chirurg la începutul perioadei victoriene
Jenner s-a născut în secolul în care medicina evolua de la stadiul de „lux” pentru persoanele înstărite, la serviciu disponibil și pentru clasele sociale inferioare. În acele vremuri, pregătirea doctorilor și farmaciștilor era precară, fără întrucât nici instituțiile de învățământ nu erau construite pentru a pregăti cadre medicali, ci pentru a oferi o pregătire minimală persoanelor. Mai mult decât atât, în Anglia exista o rivalitate între instituțiile de învățământ, care a dus la dezvoltarea învățământului englez. Astfel, chirurgii și farmaciștii au beneficiat de specializări suplimentare pentru a ridica calitatea serviciilor medicale. În acest secol, Edward Jenner s-a născut la țară, într-un sat unde tatăl lui era preot. La vârsta de cinci ani rămâne fără tată și este luat în grijă de fratele mai mare, care era și el preot. Jenner a urmat cursurile unei școli de stat și ulterior a devenit ucenicul unui doctor , la vârsta de 13 ani.
În acele vremuri, întrucât nu exista un sistem educațional dezvoltat în domeniul medicinei, profesia era transmisă prin intermediul uceniciei. Pregătirea lui Jenner a durat opt ani, astfel că la 21 a călătorit la Londra, unde a devenit ucenicul lui John Hunter, care lucra la spitalul Saint George. Hunter era unul dintre cei mai cunoscuți chirurgi din Londra, la acele timpuri. Prietenia dintre Hunter și Jenner s-a dezvoltat treptat, până la decesul lui Hunter în 1793. Între 1770-1773, Jenner urmează o școală de specializare în medicină și se întoarce în Berkeley, unde începe să profeseze. Ajunge în scurtă vreme să fie cunoscut în satul natal, însă reticența oamenilor era ridicată față de capacitățile reale ale medicinei. Jenner observă această problemă și se alătură unor grupuri de promovare a medicinei în rândul oamenilor.
În timpul liber, Jenner a luat lecții de vioară și colecționa insecte pentru a le studia. În 1788 Jenner se căsătorește dar nu apucă să ducă o viață fericită, întrucât variola ajunge și în satul unde trăia. Acesta observă că tulpina suferă mutații iar forma de variolă care infecta de vacile putea fi vindecată mai rapid decât forma normală. Pe baza observațiilor sale, în 1796 intră în contact cu Sarah Nelmes, o infirmieră care suferise de variolă specifică vacilor. Jenner recoltează mostre de la Nelmes și pregătește un experiment. Acesta infectează un băiețel în vârstă de opt ani cu variola specifică vacilor, pe 14 mai. Jenner a observat că pacientul s-a simțit rău opt zile iar în a noua zi simptomele au dispărut. Pe 1 iulie, Jenner l-a infectat pe același băiețel cu o formă normală de variolă și a observat că pacientul nu s-a infectat. Pe baza acestui succes, Jenner scrie o carte, intitulată: „Causes and Effects of the Variolae Vaccinae”.
În mediul public, cercetările sale au fost privite cu suspiciune de către persoanele din mediul academic. Pentru a dezvolta vaccinul, el pleacă la Londra să caute voluntari pentru vaccinare, însă nimeni nu și-a manifestat interesul. Timp de trei luni, Jenner nu a identificat voluntari. Pentru a populariza vaccinul, Jenner decide să-l ofere medicilor cunoscuți, care să-l administreze pacienților. Acesta distribuie vaccinul către: Henry Cline, George Pearson și William Woodville. Nici aici probleme nu se opresc, întrucât Pearson a încercat să-și însușească munca lui Jenner și să-și asume public meritul pentru apariția vaccinului.De asemenea, Woodville, care era doctor într-un spital dedicat pacienților cu variolă, a încercat să distrugă vaccinul deoarece nu era dezvoltat de el.
Alte probleme au apărut ulterior, întrucât producția de vaccinuri era lentă iar numărul persoanelor care aveau nevoie era în creștere. Pe lângă erorile și problemele din societatea engleză, vaccinul a oprit creșterea numărului de bolnavi. Edward Jenner începe să fie cunoscut în toată lumea iar Parlamentul britanic îi oferă 10.000 de lire în 1802 iar ulterior 20.000 de lire în 1806 pentru a continua producția de vaccinuri. Alături de descoperirea sa, Jenner se trezește în centrul unor atacuri publice fără precedent, în ziarele acelor vremuri. Este acuzat de malpraxis, corupție și interese diabolice, dar acesta nu se oprește din cercetare. El cercetează și dezvoltarea altor vaccinuri până în 1815, când soția lui trece la cele veșnice, din pricina tuberculozei. Din 1815, Jenner se retrage din viața publică.
Bibliografie
https://www.britannica.com/science/immunization
https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1200696/
https://www.bbc.co.uk/bitesize/guides/z8yd8hv/revision/8
RADOR – Alexandru Eduard Balaci
