Presa internațională continuă să fie preocupată preponderent de războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu, dar dezbate în continuare și politica europeană, spațiu în care se remarcă astăzi îngrijorarea pricinuită de Ungaria și România.
„Preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat marți că înaintarea rușilor în nordul regiunii Harkiv a încetinit datorită permisiunii țărilor partenere de a lovi cu arme occidentale de-a lungul graniței cu Rusia”, consemnează agenția ucraineană de presă RBC. Însă miercuri frontul economico-diplomatic a fost cel cu adevărat relevant. La Libre Belgique preia reproșurile adresate de Washington Beijingului pentru că „oferă sprijin esențial complexului militaro-industrial al Rusiei”: „China nu poate juca la două capete. Nu poate continua să aibă relații comerciale normale cu țările europene și concomitent să alimenteze cel mai mare război pe care l-am văzut în Europa în perioada postbelică.” Și portalul european Politico e de aceeași părere, anunțând „lovitura finală primită de «neutralitatea» Chinei în războiul din Ucraina”. Aceasta e neparticiparea Chinei la conferința din Elveția dedicată păcii în Ucraina, după un istoric de nefolosire a pârghiilor de influență asupra Rusiei. UE „are dreptate să întrețină un dialog cu China și să-i ceară în continuare să-și folosească influența. Dar până când China chiar o va face, a-i permite Beijingului să-și asume un rol major în procesul de pace riscă să-i confere legitimitate invaziei”, conchide Politico.
Sprijinul chinez nu e însă suficient, astfel încât dictatorul rus s-a văzut nevoit să viziteze și celălalt regim totalitar din Orientul Îndepărtat pentru a procura mai multe arme: „Vladimir Putin și Kim Jong-un semnează un acord de parteneriat strategic la Phenian”, titrează France 24. Conținutul acordului n-a fost dezvăluit, dar „Occidentul îl acuză pe Kim Jong-un că-i furnizează arme aliatului său istoric pentru a fi folosite în Ucraina, încălcând sancțiunile impuse ambelor țări.” Spaniolul La Razon apreciază că vorbim despre un „parteneriat împotriva Occidentului”. „Acest parteneriat tactic dintre Moscova și Phenian reflectă nevoia tot mai mare a lui Putin de a-și menține ofensiva în Ucraina cu orice preț. Un pragmatism geopolitic care a determinat Rusia să se apropie de regimul lui Kim.” The Washington Post apreciază că „evenimentul e cea mai grăitoare demonstrație a legăturilor Rusiei cu niște țări anti-occidentale care vor să înlăture SUA din poziția de lider mondial”. „Cum Putin se confruntă cu o izolare tot mai mare și cu o penurie de artilerie în Ucraina, Coreea de Nord a devenit una dintre ultimele lui surse de sprijin diplomatic și militar.” Analiza britanicului The Guardian merge în aceeași direcție: „Putin și Kim sunt un cuplu bizar cu o misiune comună – cimentarea unei noi ordini mondiale”. Deși târgul dintre ei e considerat mai degrabă pragmatic: Kim se bucură de un pic de recunoaștere internațională, iar Putin face rost de niște arme. Alt cotidian britanic, The Telegraph, își dedică editorialul episodului, și nu-și alege deloc cuvintele: „Faptul că Putin e obligat să meargă cu căciula în mână la un stat paria pentru a cere arme demonstrează în ce hal a decăzut el”. Similar procedează și portughezul Diário de Notícias, care aduce 10 argumente convingătoare (de la aderarea Suediei și Finlandei la NATO la dependența Rusiei de China) pentru a demola „mitul conform căruia Putin e un maestru al strategiei – un geniu geopolitic de calibrul lui Clausewitz, la fel de perspicace ca Sun Tzu, la fel de îndrăzneț ca Napoleon”. „Realitatea a demonstrat cât de nerealistă e această derivă imperială, creând o schizofrenie la nivelul conducerii ruse, unde dorința se suprapune realităţii, iar adevărul e substituit de propagandă și mitomanie.”
ONU sugerează într-un raport publicat miercuri, „fără a face legătura clar”, o „posibilă implicare în crime împotriva umanității” a Israelului prin bombardamentele din Fâșia Gaza; vorbește de asemenea despre „posibile crime de război” comise de Hamas și alte grupări palestiniene, transmite La Libre Belgique. La rândul ei UNRWA, agenția ONU pentru palestinieni, a avertizat miercuri cu privire la criza gunoaielor care i-a forţat pe palestinienii din Fâșie să trăiască printre „munţi de gunoaie care reprezintă un pericol major la adresa sănătăţii publice şi mediului”, citează BBC. O știre a agenției Reuters evidențiază efectele îndepărtate ale conflictului: „Organizarea unui meci de fotbal între Belgia și Israel la Bruxelles ar fi imposibilă din cauza nesiguranței și a posibilelor proteste, a anunțat miercuri guvernul municipal al capitalei Belgiei”. Site-ul israelian Ynet News examinează și el cum e nevoit președintele francez Emmanuel Macron să jongleze cu problematica Israelului în dezbaterea politică națională, încercând să fie pe placul ambelor tabere sau „să ia partea uneia fără a-i lua partea”. „Relația Israel-Franța implică certuri și împăcări frecvente, iar în acest sens ea rămâne stabilă.” Unde nu ezită însă Franța e în lupta contra antisemitismului. Cotidianul israelian Haaretz publică o conversație imaginară între premierul Benjamin Netanyahu și consilierii săi la scurt timp după masacrul din 7 octombrie, vizând „obiectivul unui război prelungit pentru a amâna anchetarea dezastrului militar și a-i asigura supraviețuirea guvernului”. Textul se încheie cu afirmația: „Acest articol este o ficțiune. Realitatea nu este.” The Wall Street Journal abordează în editorialul său chestiunea programului nuclear iranian, subliniind că au apărut noi dovezi că Teheranul avansează în această privință „fără ca nimic să-i stea în cale”. SUA și Israelul suspectează că teocrația islamică „dezvoltă modele computerizate necesare pentru construcția bombei” atomice. Pe de altă parte, ONU a admis că în acest moment „nu există vreun obstacol diplomatic” în calea programului. Săptămânalul britanic The Economist încearcă printr-o amplă analiză să răspundă la întrebarea „Este un stat palestinian o fantezie?”, cu precizarea că înființarea lui ar presupune „transformarea unui haos într-o țară”. Concluzia: „Visul constituirii unui stat palestinian democratic alături de Israel ar putea avea într-adevăr șanse extrem de reduse. Însă alternativa e una care-i oferă regiunii doar nefericire, extremism și război.”
„Sub emblema cubului Rubik, ca exponent al talentului inventiv unguresc, și cu motto-ul în stil Trump «Să facem Europa măreață din nou», Ungaria își va inaugura pe 1 iulie semestrul de președinție rotativă a Consiliului European”, informează ziarul catalan El Periodico. Publicația bulgară Dnevnik reține că „Ungaria a promis că va lucra pentru intrarea Bulgariei și României în Schengen”. Acest punct „nu se numără printre cele șapte priorități principale” ale președinției, dar a fost menționată drept o „sarcină specială” pe care Budapesta și-a asumat-o. Ungaria va încerca totodată „să transfere «entuziasmul unora» privind admiterea Ucrainei și Moldovei în UE și asupra Balcanilor de Vest”. „Președinția UE, pe care Budapesta a mai deținut-o în 2011, ar trebui să aibă un rol de mediator neutru, lăsând deoparte propriile interese naționale. Însă nu într-acolo pare să se îndrepte Viktor Orbán, se tem mulți observatori, în situaţia în care relațiile dintre Bruxelles și Ungaria sunt tensionate”, comentează elvețianul Le Temps. The New York Times optează însă să se aplece asupra politicii interne din Ungaria și a opoziției neașteptate a unui nou lider conservator, Peter Magyar. „De la preluarea puterii acum 14 ani Orban a câștigat patru alegeri generale la rând, transformând Ungaria într-o «democrație iliberală», deseori mai în ton cu China și Rusia decât cu aliații din NATO și UE. Acum, pentru prima oară după atâția ani, țara dă semne că o schimbare, deși nu iminentă, e totuși posibilă”.
Agenția americană Bloomberg scrie că Ungaria și Slovacia au renunțat la opoziția față de numirea premierului olandez Mark Rutte la șefia NATO, ceea ce „lasă România în postura de unica țară” din alianță care încă nu-l susține pe Rutte, „deși e așteptată s-o facă curând”. „Rutte mai are acum nevoie doar de susținerea României pentru a ajunge la șefia NATO, după ce Ungaria și Slovacia au decis în sfârșit să-l susțină”, relatează și Politico, arătând că „diplomații NATO îl așteaptă acum pe președintele român Klaus Iohannis să-și retragă candidatura”, în contextul în care „SUA speră să finalizeze procedura tergiversată înainte de Consiliul NATO de la Washington din 9 iulie”.
Euronews transmite că „România va avea în 2025 cel mai mare deficit bugetar din UE şi are un dezechilibru macroeconomic excesiv”, în contextul în care „Comisia Europeană a avertizat formal opt state membre cu privire la deficitele bugetare excesive. Belgia, Franța, Italia, Ungaria, Malta, Polonia și Slovacia au fost mustrate pentru că nu au reușit să-şi echilibreze conturile, în timp ce România e acuzată, mai grav, că nu a ținut cont de avertismente primite mai demult de la UE”. „În 2020 România a fost sfătuită în Consiliul UE să «implementeze cu rigurozitate» măsuri de corectare a dezechilibrului bugetar până în 2022, dar anul viitor va avea cel mai mare deficit din UE, 7% din PIB. România e unica țară din UE cu un dezechilibru macroeconomic excesiv, deși UE o îndemnase deja la reforme fiscale și ale salariilor din sectorul public pentru a corecta această situație gravă”. Le Monde amintește că și anul trecut România a fost în topul deficitelor, deși pe un mai modest loc trei: „Cele mai mari deficite din UE au fost înregistrate în Italia (7,4% din PIB), Ungaria (6,7%), România (6,6%), Franța (5,5%) și Polonia (5,1%)”.
În fine, într-un editorial găzduit de The Financial Times, Laurence Boone, fost ministru francez al afacerilor europene, atenționează UE că trebuie să se „pregătească pentru cinci ani de schimbare radicală”, fiindcă „în caz contrar riscă să rămână în urma Americii și Chinei”. Trei teme necesită atenția urgentă a blocului: „schimbarea paradigmei economice pentru a stimula competitivitatea europeană; accelerarea și consolidarea industriei militare europene; extinderea”. Fiecare dintre aceste direcții va necesita propriul set de reforme și investiții, dar, avertizează Boone, „viitorul UE depinde de capacitatea ei de a soluționa aceste probleme”./asuba
(Andrei Suba, RADOR)
