Context
La 31 iulie 1866 vedea lumina zilei Nicolae Coculescu, cel care urma să devină o personalitate în domeniul astronomiei românești, cunoscut pentru fondarea Observatorului Astronomic din București. A adus contribuții semnificative la dezvoltarea astronomiei în România și a fost un pionier în cercetările astronomice din țară.
Biografie si educatie
Nicolae Coculescu s-a născut la 31 iulie 1866, în Craiova, România. A urmat cursurile Universității din București, unde și-a demonstrat interesul pentru științele exacte, în special matematică și astronomie.După absolvire, și-a continuat studiile în străinătate, la Universitatea din Paris (Sorbona), unde a obținut doctoratul în științe, avându-l ca îndrumător pe celebrul astronom Henri Poincaré. În 1892, în timp ce-şi efectua stagiul la Observatorul astronomic din Paris, Nicolae Coculescu publică, în „Comptes rendus des seances de l’Academie des sciences de Paris”, primul său memoriu de mecanică cerească intitulat: „Sur la stabilite du movement dans un cas particulier du probleme des trois corps”. Aici el se ocupă de un caz particular al problemei celor trei corpuri, arătând că al treilea corp nu se îndepărtează la nesfârşit, ci că există o stabilitate în sensul indicat de Hill sau de Poisson. Această lucrare a fost considerată foarte interesantă, fiind citată mult mai târziu, şi anume, în anul 1919, de italianul A. Marcolongo în studiul: „Il problema degli tre corpi de Newton ai nostri giorni”.
Un prim memoriu în legatură cu viitoarea teză de doctor în matematică îl publică Coculescu apoi în aceeaşi publicaţie în 1894. Urmeaza în acelaşi periodic memoriul: „Sur le developpment approche de la fonction perturbatrice”. Apoi la 5 noiembrie 1895, îşi susţine teza în matematică la Sorbona, cu un subiect din mecanica cerească: „Sur les expressions approchees des termes d’otre eleve dans le developpement de la fonction perturbatrice” (Asupra expresiilor apropriate ale termenilor de ordin ridicat, în dezvoltarea funcţiei perturbatoare). Această teză a fost publicată în: „Journal de mathematiques pures et appliques”.
Inaintea tezei lui N. Coculescu privind funcţia perturbatoare, Darboux arătase că cercetarea părţii principale a unui coeficient de rang ridicat în dezvoltarea în serie depinde numai de singuralităţile ce le infăţişează funcţia pe cercul de convergenţă. De asemenea, Henri Poincare, tot înaintea lui N. Coculescu, adusese funcţia perturbatoare de două variabile la o funcţie (x) de o singură variabilă.
N. Coculescu în teza sa studiază această funcţie (x), preocupat fiind de determinarea singularităţilor. Dar aceste singularităţi erau date de ecuaţii de grad foarte ridicat, aşa că munca pentru aflarea lor era destul de grea. După ce studiază însă câteva cazuri particulare, N. Coculescu conchide că pentru perturbaţiile din sistemul solar există doar un singur punct singular pe conturul de convergenţă. Pornind de la acest punct şi ţinând seama de teorema lui Darboux, află partea principală a coeficientului general al lui (x), ceea ce rezolva problema pusă de Poincare privind funcţia perturbatoare din problema celor trei corpuri. După finalizarea studiilor, Nicolae Coculescu s-a întors în România și a devenit profesor de astronomie și mecanică la Universitatea din București.
A ocupat, la 1 noiembrie 1895 ca suplinitor şi apoi la 28 mai 1896 ca profesor titular la Universitatea din Bucureşti, catedra de astronomie şi geodezie, pe care de la înfiinţarea universităţii o deţinuse Dimitrie Petrescu. Principala preocupare a sa după aceea a fost realizarea Observatorului astronomic din Bucureşti, fapt împlinit abia în anul 1908 – după 12 ani de insistenţe pe langă oficialităţi. A fost unul dintre fondatorii Școlii de Astronomie din România, promovând educația și cercetarea în acest domeniu.
Fondarea Observatorului Astronomic din București:
În 1908, a fondat Observatorul Astronomic din București, pe care l-a dotat cu echipamente moderne pentru acea vreme: un ecuatorial dublu, vizual şi fotografic, cu lunete de câte 38 cm diametru şi 6 m lungime focală; un cerc meridian şi o pendulă fundamentală. În anul 1933, sub coordonarea lui N. Coculescu, Observatorul astronomic a participat la cea de-a doua operaţie mondială privind stabilirea longitudinii.Observatorul a devenit rapid un centru important de cercetare astronomică și de educație publică în domeniul astronomiei.
Contribuții științifice:
Nicolae Coculescu a efectuat cercetări importante în domeniul mecanicii cerești, observării cometelor și planetelor. A scris pentru publicații științifice în reviste de prestigiu, contribuind la dezvoltarea cunoștințelor în domeniul astronomiei. Cursul de mecanică cerească, publicat în 1905 a tratat şi perturbaţiile provocate de sateliţii lui Jupiter. Iar cursul de astronomie teoretică, din 1929, cuprinde astronomia sferică, sistemul planetar şi astronomia siderală. Nicolae Coculescu a format numeroşi astronomi. Gheorghe Demetrescu, Constantin Popovici şi C. Pârvulescu datorează o parte din formarea lor ca astronomi şi lui Nicolae Coculescu.
A fost un promotor activ al popularizării astronomiei, organizând observații publice și conferințe pentru a crește interesul publicului larg față de acest domeniu. A jucat un rol esențial în formarea unei noi generații de astronomi români, mulți dintre elevii săi devenind ulterior personalități marcante în știința românească.
Performanțe și recunoaștere
Nicolae Coculescu a fost membru al mai multor societăți științifice internaționale, printre care și Societatea Astronomică din Franța. A fost recunoscut pentru contribuțiile sale la dezvoltarea astronomiei în România și pentru eforturile sale de a pune țara pe harta cercetării astronomice internaționale. A murit la 5 noiembrie 1952, lăsând în urmă o moștenire durabilă în domeniul astronomiei. Observatorul Astronomic din București, pe care l-a fondat, continuă să fie un centru de cercetare și educație de importanță națională. Prin dedicarea sa și prin contribuțiile sale științifice, Coculescu a avut un impact profund asupra dezvoltării astronomiei în România și a inspirat multe generații de cercetători.
Autor:Alexandru Eduard Balaci
Bibliografie
Calendar Rador
https://www.icr.ro/pagini/iulie-creativitate-si-inovatie-nicolae-coculescu
https://craiovaveche.ro/nicolae-coculescu.php
