Context
Poarta Brandenburg (Brandenburger Tor) este unul dintre cele mai reprezentative monumente din Berlin și un simbol al istoriei tumultoase, precum și al reunificării Germaniei. A fost inaugurată în urmă cu 233 de ani, pe 6 august 1791. Poarta se află în Pariser Platz, una dintre cele mai frumoase pieţe din oraş. Magnificul bulevard Unter den Linden duce direct către piaţă, care este mărginită de numeroase clădiri remarcabile, cum ar fi hotelul de lux Adlon Kempinski, Universitatea de Arte şi Ambasada SUA.
Proiectare și construcție
Berlinul îi datorează acest monument regelui Wilhelm al II-lea, care comandase poarta pentru a incheia bulevardul Unter den Linden. Este considerată una dintre cele mai frumoase construcţii ale clasicismului. A fost construită între 1788 şi 1791 pe baza proiectelor lui Carl Gotthard Langhans cel Bătrân, care a fost inspirat de propileele Acropolei din Atena. La doi ani după ce Poarta Brandenburg a fost finalizată, aşa-numita ”quadriga” (cvadrigă) – un car tras de patru cai – a fost plasată deasupra porţii. Aceasta a fost adăugată în 1793 de sculptorul Johann Gottfried Schadow. Frâiele cailor sunt ţinute de zeiţa Victoria. De-a lungul timpului, sculptura a fost coborâtă de pe Poarta Brandenburg de trei ori. După înfrângerea Prusiei, în 1806, Napoleon a luat Quadriga la Paris, aminteşte sursa citată. Cu toate acestea, victoria Alianţei a facilitat readucerea şi replasarea sa opt ani mai târziu. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, Poarta Brandenburg şi Quadriga au fost grav avariate de bombardamente. Prin urmare, sculptura a fost înlăturată în 1956, în cursul reconstrucţiei monumentului, şi înlocuită cu o copie.
Poarta are 26 de metri înălțime și este compusă din 12 coloane dorice, dispuse în două rânduri, care formează cinci treceri. Cea centrală era rezervată exclusiv familiei regale și oaspeților de rang înalt.
Semnificația istorică
De-a lungul istoriei, Poarta Brandenburg a fost un martor tăcut al numeroaselor schimbări politice și sociale din Germania. În timpul ocupației napoleoniene, în 1806, Napoleon a ordonat ca Quadriga să fie demontată și dusă la Paris. A fost returnată în Berlin după înfrângerea lui Napoleon, în 1814, și a devenit un simbol al triumfului prusac. În secolul XX, poarta a devenit un simbol al diviziunii și reunificării Germaniei. După al Doilea Război Mondial, Berlinul a fost împărțit între cele patru puteri aliate, iar Poarta Brandenburg a rămas în zona de ocupație sovietică. Odată cu construcția Zidului Berlinului, în 1961, poarta a devenit inaccesibilă cetățenilor din ambele părți ale orașului, fiind situată în „no man’s land”.
Reunificarea și restaurarea
Pe 22 decembrie 1989, la câteva săptămâni după căderea Zidului Berlinului, Poarta Brandenburg a fost redeschisă, marcând începutul procesului de reunificare a Berlinului de Est și de Vest. Acest eveniment a fost sărbătorit cu entuziasm de germanii din ambele părți ale orașului și a devenit un simbol al libertății și al unității. Pe 22 decembrie 1989, poarta a fost deschisă în uralele a peste 100.000 de oameni. De-a lungul anilor, Poarta Brandenburg a fost supusă unor lucrări de restaurare pentru a-i păstra splendoarea originală. Astăzi, este un punct de atracție major pentru turiști și un loc de desfășurare a numeroase evenimente publice și ceremonii oficiale.
Concluzie
Poarta Brandenburg rămâne un simbol puternic al istoriei germane, reflectând atât perioadele de diviziune, cât și cele de reunificare. De la designul său inspirat din Grecia antică la rolul său în evenimentele majore ale secolului XX, poarta continuă să fie un martor tăcut al trecutului și un simbol al speranței pentru viitor.
Bibliografie:
Calendar Rador
https://artsandculture.google.com/entity/m014kf8?hl=ro
https://www.britannica.com/topic/Brandenburg-Gate
