Context
Acum 69 de ani, pe 21 august 1955, România pășea în era televiziunii prin difuzarea primei emisiuni experimentale. Între orele 20:00 și 22:00, românii care aveau acces la un televizor au fost martorii unui eveniment istoric. Cu doar un sfert de oră înaintea începerii emisiunii, imaginea de identificare a stației a fost transmisă, având pe fundal melodia „București, București, peste vreme să trăiești, mai voinic mai frumos…”, care a devenit simbolică pentru acel moment.
Primele cuvinte și emisiuni
Începând cu anul 1953 a fost conceput şi construit primul emiţător de televiziune românesc, pe baza documentaţiei sovietice, în laboratorul de cercetări de telecomunicaţii al Ministerului Poştelor şi Telecomunicaţiilor. Colectivul de specialişti a fost condus de profesorul Alexandru Spătaru și format din inginerii Grigore Antonescu, Octav Gheorghiu, Adrian Gheron, Nicolae Luncescu, Gheorghe Răducanu şi tehnicienii Traian Anghel, Simion Grigorescu şi Ştefan Stanef. În ianuarie 1955 a fost obţinută prima imagine inteligibilă, iar până în vara aceluiaşi an staţia a fost pusă la punct. Emiţătorul pentru imagini a avut iniţial puterea de 1 kW, dar ulterior aceasta a fost crescută la 2 kW, putând acoperi întreg Bucureştiul şi împrejurimile. Staţia a fost concepută pentru a transmite exclusiv imagini filmate în prealabil pe peliculă. Definiţia imaginilor emise era de 320 de linii şi 50 de semicadre întreţesute pe secundă.
21 august 1955. Cu un sfert de oră înaintea începerii emisiunilor, a început să fie difuzată imaginea de identificare a staţiei, având pe fundal melodia „Bucureşti, Bucureşti, peste vreme să trăieşti, mai voinic mai frumos…”.
La ora 20:00 pe ecran a apărut crainica Cleo Steiber, care a spus: „Bună seara, dragi spectatori. Aici Staţia experimentală de televiziune Bucureşti. Începem primul nostru program…”. Au fost difuzate jurnalul de actualităţi nr. 31, o prezentare din „Tăunul”, documentarul „Asia sovietică”, desenul animat „Ursuleţii” şi alte filme. Deoarece staţia dispunea de un singur videoproiector, pe durata schimbării filmelor existau pauze, în care se difuzau diafilme şi muzică. Emisiile au continuat şi în zilele de 22, 23 şi 24 august 1955, cu alte filme. Emisiunea putea fi recepţionată pe puţinele televizoare ruseşti „Leningrad”, „Rubin” şi „Temp” existente la acea dată în Bucureşti. Pentru public au fost amenajate săli de vizionare la magazinul „Electrotehnica” din bulevardul Magheru, magazinul „Tehnometal” din calea Victoriei, cooperativa „Radio Progres” din bulevardul Magheru, Muzeul tehnic din parcul Carol, la terenurile de tenis din parcul Naţional, parcul de distracţii din parcul Herăstrău şi la magazinul „Sport-Muzică” din strada Academiei. Ulterior, numărul acestora a sporit.
Până în noiembrie 1955 programele s-au difuzat cu intermitenţă. Din 12 noiembrie, emisiunile au fost difuzate cu regularitate sâmbăta, între orele 19:00 şi 21:00, transmiţându-se câte un documentar şi un film artistic. În decembrie 1955, emisiunile au fost extinse şi în cursul săptămânii, special pentru a putea fi recepţionate la expoziţia „Aspecte ale construcţiei paşnice în URSS”. Pe 28 şi 29 decembrie a fost transmis filmul „Desfăşurarea”, iar pe 30, 31 decembrie şi 1 ianuarie 1956 au fost transmise documentarele „376 de zile”, „La Polul Nord”, „Maeştrii sportului”, „Schiorii sovietici”. În 1956 emisiunile experimentale au constat în continuare din filme artistice şi documentare, jurnale de actualităţi, desene animate. Staţia experimentală de televiziune şi-a încetat emisia odată cu înfiinţarea postului public.
De la experimente la emisii regulate
După succesul acestor prime emisiuni experimentale, Televiziunea Română a început să emită regulat la 31 decembrie 1956. Primul studio al televiziunii era situat într-o clădire improvizată din Floreasca, pe Strada Moliere nr. 2. Prima emisiune oficială a fost un film pe peliculă, marcat de emoțiile și așteptările mari ale publicului.
În 1957, televiziunea a făcut un pas major prin realizarea primei transmisii exterioare în direct. Aceasta a avut loc cu ocazia recitalului celebrului artist Yves Montand la Sala Sporturilor din Floreasca. Acest eveniment a demonstrat capacitatea tehnică și ambiția televiziunii românești de a aduce spectacole de înaltă calitate direct în casele telespectatorilor.
Vedete și programe
În anii care au urmat, Televiziunea Română a început să-și construiască o identitate distinctă, lansând emisiuni variate și atrăgând o serie de vedete de televiziune care aveau să devină figuri emblematice pentru public. Printre acestea se numără:
– Tudor Vornicu – jurnalist și realizator de televiziune, a devenit cunoscut pentru interviurile sale și pentru modul în care aborda subiectele de actualitate.
– Valentin Silvestru – prezentator și critic de teatru, cunoscut pentru emisiunile culturale și pentru modul în care promova arta și literatura.
– Nadia Comăneci – deși cunoscută în primul rând ca gimnastă, aparițiile sale la televiziune, mai ales după Jocurile Olimpice de la Montreal din 1976, au avut un impact uriaș asupra publicului român.
În perioada de început, grila de programe era destul de simplă, cu emisiuni de actualități, filme documentare și culturale, dar și programe educative și de divertisment. Pe măsură ce televiziunea a crescut în popularitate, grila s-a diversificat, incluzând emisiuni pentru copii, programe de varietăți și spectacole de teatru filmat.
Rolul televiziunii în comunism
De la început, televiziunea a fost privită cu suspiciune de autoritățile comuniste. Deși inițial a fost percepută ca un instrument de propagandă, a devenit rapid un mijloc prin care oamenii puteau accesa o varietate de informații, inclusiv cele care nu erau controlate strict de stat. Autoritățile au încercat să impună cenzura și să controleze conținutul, dar televiziunea a reușit să fie o fereastră către o lume mai largă, chiar și în contextul restricțiilor impuse.
Televiziunea Română a jucat un rol crucial în dezvoltarea culturii și a informației în România. De la primele emisii experimentale din 1955 până la emisiunile complexe și variate de astăzi, televiziunea a evoluat, adaptându-se la noile tehnologii și la așteptările unui public din ce în ce mai diversificat. Primele zile ale televiziunii, marcate de curaj și inovație, rămân un capitol important din istoria mass-media din România.
Autor:Alexandru Eduard Balaci
Bibliografie
Calendar Rador
http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Televiziunea_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia
http://www.tvr.ro/istoric-alb-negru-si-color_2223.html#view
