Autor:Alexandru Eduard Balaci
Context
În circumstanțele pierderilor teritoriale din anul 1940, popularitatea regimului autoritar al regelui Carol al II-lea s-a prăbușit.Prin urmare, regele Carol al II-lea pierde controlul guvernul, statutului și abdică verbal pe data de 6 septembrie 1940. În aceeași zi, mai multe decrete de legi au suspendat constituția din 27 februarie 1938, au conferit prerogative extinse de guvernare Președintelui Consiliului de Miniștri și au definit noul „Stat Național Legionar”.
Prăbușirea regimului autoritar regal
Din 27 februarie 1938, România a devenit stat autorit, cu o constituție care a permis regelui să conducă cu mână forte destinele statutului. Conform constituției din 1938:
„Art. 29. – Toate puterile Statului emana de la Natiunea Romana.
Ele insa nu se pot exercita decat prin delegatiune si numai dupa principiile si regulile asezate in Constitutia de fata.
Art. 30. – Regele este Capul Statului.
Art. 31. – Puterea legislativa se exercita de Rege prin Reprezentatiunea Nationala care se imparte in doua Adunari: Senatul si Adunarea Deputatilor.
Regele sanctioneaza si promulga legile.
Inainte de a i se da sanctiunea regala, legea nu e valabila.
Regele poate refuza sanctiunea.
Nici o lege nu poate fi supusa sanctiunii regale, decat dupa ce va fi fost discutata si votata de majoritatea ambelor Adunari.
Promulgarea legilor votate de ambele Adunari se va face prin ingrijirea Ministrului de Justitie care este si pastratorul Marelui Sigiliu al Statului.
Initiativa legilor este data Regelui. Fiecare din cele doua Adunari pot propune din initiativa proprie numai legi in interesul obstesc al Statului.” (Monitorul Oficial nr. 48/27 feb. 1938).
Reglementarea unui regim autoritar militar
În ciuda prerogativelor extinse, regimul autoritar regal a dispărut în septembrie 1940, după ce România a cedat Basarabia, Nordul Bucovinei, Cadrilaterul și Nord-Vestul Transilvaniei, practic aproape toate posesiunile teritoriale consfințite prin tratatele de pace de după Primul Război Mondial. Conform jurnalului personal, regele nota cum cedările teritoriale au produs furie și nervozitate în rândul populației, care au atacat palatul regal. Aflat sub presiunea politică internă și externă, Carol al II-lea abdică și părăsește țara la bordul trenului regal. Odată cu abdicarea, parlamentul stabilește o nouă succesiune la tron:
„ART. 1
Maria Sa Marele Voevod de Alba-Iulia, în virtutea drepturilor, titlurilor şi prerogativelor ce-I revin şi de care se bucura ca urmaş la Tronul României, va depune jurãmântul de credinţa în condiţiunile arãtate în acest decret, devenind astfel Mihai I-iu, Rege al României.
ART. 2
Jurãmântul de credinţa se va depune în prezenta Şefului de Stat Roman, preşedinte al Consiliului de Miniştri, Înalt Prea Sfintiei Sale Patriarhul României şi primului preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
ART. 3
Jurãmântul de credinţa are urmãtorul cuprins:
„Jur credinţa Naţiunii Romane. Jur sa pazesc cu sfintenie legile Statului. Jur sa pazesc şi sa apar fiinta Statului şi integritatea teritoriului României. Asa sa-Mi ajute Dumnezeu”.
ART. 4
Orice dispoziţiuni în legile organice potrivnice cuprinsului acestui decret, rãmân fãrã fiinta.”
(Monitorul Oficial nr.206 Bis din 6 septembrie 1940).
Ion Antonescu a fost învestit în funcție de Președinte al Consiliului de Miniștri iar prin legea nr.511/1940, acesta primește toate prerogativele regelui și puteri depline. Legea menționa
„ART. 1
Investim pe d-l General Ion Antonescu, preşedintele Consiliului de Miniştri, cu depline puteri pentru conducerea Statului Roman.
ART. 2
Regele exercita urmãtoarele prerogative regale:
- a) El este Capul Ostirii;
- b) El are dreptul de a bate moneda;
- c) El conferã decoratiunile romane;
- d) El are dreptul de graţiere, amnistie şi reduceri de pedepse;
- e) El primeşte şi acrediteazã ambasadorii şi miniştrii plenipotentiari;
- f) El încheie tratate;
- g) Modificarea legilor organice, numirea ministrilor şi subsecretarilor de Stat se va face prin decrete regale contrasemnate de preşedintele Consiliului de Miniştri.
ART. 3
Toate celelalte puteri ale Statului se exercita de preşedintele Consiliului de Miniştri.” (Monitorul Oficial nr.205 din 5 septembrie 1940).
Din ce putem observa, legea de învestire a fost proclamat înainte de înscăunarea regelui Mihai I, întrucât Ion Antonescu a dorit să exercite atribuții extinse în momentul în care noul rege este înscăunat, pentru a nu fi demis de Regele Mihai I . Guvernarea parlamentară nu mai putea fi exercitată în România, având în vedere crizele interne și participarea României de partea axei.
Constituția din 1938 a fost suspendată prin legea 510 din 5 septembrie 1940 și a fost înlocuită cu constituția din 1923. Practic, guvernul antonescu a funcționat pe baza constituției din 1923, dar cu prerogative extinse.
Prezența României în axă presupunea și existența unui guvern fascist sau cu simpatii fasciste. Guvernul antonescu nu a fost primul cu simpatii fasciste, ci cel al prezidat de Octavian Goga((29 decembrie 1937 – 10 februarie 1938).
Pe lângă extinderea prerogativelor Președintelui Consiliului de Miniștri, România a devenit Stat Național Legionar, prin legea nr.550 din 14 septembrie 1940:
„1. Statul Roman devine Stat Naţional Legionar.
- Miscarea Legionara este singura mişcare recunoscuta în noul Stat, având ca tel ridicarea morala şi materialã a poporului Roman şi desvoltarea puterilor lui creatoare.
- D-l General Ion Antonescu este Conducãtorul Statului Legionar şi Şeful Regimului Legionar.
- D-l Horia Sima este Conducãtorul Miscarii Legionare.
- Cu începere de la data acestui Înalt Decret orice lupta între fraţi înceteazã.” (Monitorul Oficial nr.214 bis din 14 septembrie 1940).
Conform art 2: „Miscarea Legionara este singura mişcare recunoscuta în noul Stat, având ca tel ridicarea morala şi materialã a poporului Roman şi desvoltarea puterilor lui creatoare”, noul guvern continuă să mențină suspendarea partidelor politice, pentru a menține controlul asupra activității legislative. În ciuda faptului că Regele Carol al II-lea a plecat din România, este promulgată o inițiativă legislativă, prin care toate bunurile regale ale fostului rege sunt suspendate :
„ART. 1
Toate acţiunile şi titlurile nominative sau la purtãtor, obligaţiunile şi orice drepturi de creanta de orice natura, proprietatea directa sau indirecta a M. S. Regelui Carol II, sunt şi rãmân blocate, în orice mâini s-ar afla.
ART. 2
Emitentii, deţinãtorii, depozitarii, etc., ai acestor titluri, precum şi cesionarii, mandantii sau reprezentanţii de orice natura ai proprietãţii acţiunilor, titlurilor acţiunilor şi obligaţiunilor prevãzute la art. 1 de mai sus, sunt obligaţi ca, în termen de 5 zile de la data promulgãrii prezentului decret, sa depunã aceste titluri sau sa le declare, indicând locul depozitului.
ART. 3
Declaraţiile se vor depune la primul preşedinte al Tribunalului Ilfov.
ART. 4
Emitentii, deţinãtorii, depozitarii acestor titluri, mandantii, cesionarii sau reprezentanţii proprietãţii care nu se vor conformã acestor dispoziţii, sau care vor incerca înstrãinarea sau evaziunea acestor titluri, vor fi pedepsiţi cu închisoare corecţionalã de la 5-10 ani.” (Monitorul Oficial nr. 209 din 9 septembrie 1940).
Prin urmare, guvernul antonescu a încercat să blocheze posibila întoarcere a regelui și să sancționeze colaboratorii existenți în țară, care aveau dreptul de gestiune asupra proprietãţilor acţiunilor, titlurilor acţiunilor şi obligaţiunilor. În consecință, statutul național legionar a reprezentat o formă de guvernare autoritară și dictatorială, care a rezistat 138 zile, până când Ion Antonescu a primit sprijin german pentru lichidarea legionarilor.
Bibliografie
Legislație
Constituția din 1938
https://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=9206
