Apariția vehiculelor de transport pe două roți

Context

În 1869, în Japonia a fost inventată ricșa, un mijloc de transport pe două roți, cu tracțiune umană,care era utilizat pentru mobilitate urbană. Această invenție a revoluționat transportul persoanelor, întrucât Japonia abia ieșise din era Meiji, după prăbușirea erei shogunatului. În timpul shogunilor, orice mijloc de transport pe roți era interzis prin lege, întrucât era considerat de import și păgân iar regimul dorea să conserve tradițiile japoneze. Această invenție a fost inspirată din trăsurile utilizate în occident, care aveau patru roți și erau trase de cai.

Primele mijloace de transport cu două roți

În antichitate, mijloacele de transport pentru marfă și persoane erau trăsurile și caii. În scrierile vechi, sunt amintiți grecii ca fiind cei care utilizau un soi de cabriolete (brișcă), trase de cai și asirienii, o populație care există și în zilele noastre, care au trăit în teritoriile Mesopotamiei. Nu se știe exact momentul când au fost inventate primele modele de cabriolete antice, dar este luat în considerare anul 1800 î.Hr și chiar mai devreme, având în vedere că roata a fost inventată. Asemenea tipuri de vehicule erau ușor de construit, dar anumite piese, precum caii, nu erau ieftini de achiziționat pentru antici.Primele prototipuri nu aveau arcuri de susținere și nici suspensii, ceea ce determina o călătorie plină de probleme pentru persoane. Astfel de trăsuri au fost inventate și pentru curse, pe care anticii le-ar fi folosit pentru a concura reciproc. Trăsurile cu roți, trase de cai, au fost utilizate și pentru scopuri militare, mai ales de egipteni și mesopotamieni. Peste timp, trăsurile au devenit singurul mijloc de transport pentru oameni, fiind preferate doar cele trase de cai sau măgari.
În anul 3000 î.Hr, în Mesopotamia, primul prototip de șaretă a apărut, cu două locuri, trasă de unul sau doi cai. Primele prototipuri de trăsuri au fost descoperită în teritoriile ocupate cândva de civilizațiile Harappa, Mohenjo Daro și Chanhu. Aceste trăsuri au fost concepute pentru o singură persoană.

Modernizarea transportului

 

În 1832, John Manson a propus introducerea tramvaiului tras de cai, în New York. Ulterior, acest mijloc a fost preluat și în Philadelphia, Boston, New Orleans și ulterior în Paris și Londra.  Trăsurile pe șine trase de cai au reprezentat precursoarele automobilelor. Un tramvai tras de cai putea duce aproximativ 30 de persoane.  Conform unor statistici naționale, în 1880 au existat 18.000 de trăsuri pe șine iar la doar zece ani diferență, aceste trăsuri erau pe cale de dispariție. Acest fenomen era specific și în Europa, unde s-au investit sume importante pentru dezvoltarea liniilor ferate. În 1903, în Statele Unite, trăsurile existau în număr scăzut, fiind preferate automobilele. Prețul unui automobil era ridicat, în comparație cu prețul unei trăsuri trase de cai. Cu toate acestea, expansiunea feroviară a durat, întrucât construcția liniilor ferate genera costuri care nu puteai fi acoperite mereu de state.
În cazul multor state din Asia, transportul feroviar a fost un plan pe câțiva ani. Multe țări au beneficiat de dezvoltarea căilor ferate din pricina statutului de colonie pe care îl aveau. În Japonia, după deschiderea comerțului cu statele externe și dispariția regimului feudal al samurailor,societatea trebuia să se adapteze la nivelul de dezvoltare al țărilor din lume,  altfel riscă să rămână o „pradă” ușoară pentru țările coloniale. Astfel că, Japonia a important mai multe modele de dezvoltare din Europa, inclusiv modele de transport. În acest fel, în Japonia a apărut ricșa (jinrikisha) care se traduce: vehicul propulsat de putere umană.Primul prototip nu a fost dezvoltat în Japonia, ci a fost dezvoltat de Albert Tolman, un fierar american, conform unor surse. Alte surse vorbesc despre Yōsuke Izumi, care ar fi dezvoltat primul prototip la Tokyo. Primele modele au început să fie comercializate de James H. Birch. În Orientul Mijlociu sau Orientul Îndepărtat, acest model de transport era utilizat, cu diferența că, acolo era propulsat de om pe bicicletă. Ulterior, aceste modalități de transport au fost comercializate și pentru alți oameni, care le foloseau pentru transportul bunurilor.
În zilele noastre, ricșa încă este folosită în  Japonia, dar doar pentru turiști și ocazii speciale. Pe lângă Japonia, ricșa este utilizată și în India, pentru transportul pe distanțe scurte a persoanelor.

Bibliografie

https://www.britannica.com/technology/wagon-vehicle

https://www.historymuseumofmobile.com/uploads/CarriageActivity.pdf

RADOR – Alexandru Eduard Balaci