Introducere
După 16 ani de dezbateri indirecte, Gerald Ford și Jimmy Carter au participat la o serie de confruntări televizate, care s-au încheiat nefavorabil pentru președintele interimar Ford. Acesta a pierdut șansa de a fi ales pentru patru ani și a pus partidul republican într-o situație nefavorabilă. În ciuda acestui sfârșit, un scenariu similar cu din timpul alegerilor din 1976 s-a repetat și în 1980, când Jimmy Carter a fost provocat la dezbatere de Ronald Reagan, fost guvernator al statului California. Carter a încercat să evite dezbaterile televizate și nu s-a prezentat la prima confruntare, pentru a provoca un dezinteres general față de dezbaterea televizată, însă după ce Reagan a fost cotat favorabil în sondajele electorale, Jimmy Carter a fost nevoit să se prezinte pentru a-și apăra mandatul în fața guvernatorului republican Ronald Reagan. În urma acestor dezbateri, Jimmy Carter a fost învins de Ronald Reagan.
Dezbateri indirecte vs dezbateri directe
Jimmy Carter nu a fost un președinte slab, dar nici un președinte formidabil, fiind caracterizat drept „mediocru” de publicul american la sfârșitul mandatului. Acesta a avut de rezolvat o serie de crize internaționale, precum războiul arabo-israelian, non-proliferarea armelor nucleare, conferința pentru dezarmare de la Helsinki 1975, invazia Uniunii Sovietice în Afganistan în 1979, negocierile pentru canalul Panama, al doilea acord strategic „Salt” care a fost semnat în 1979 și criza din Iran 1979. La nivel intern, Carter s-a concentrat pe reducerea inflației și a taxelor. El a fost cel care a creat strategia națională pentru energie a Statelor Unite, care avea drept obiectiv: dezvoltare prin noi tehnologi și reducerea risipei.
În ciuda tuturor problemelor pe care Jimmy Carter le-a rezolvat, el nu a putut să-și justifice anumite măsuri în fața populației. Criza iraniană din 1979 i-a scăzut popularitatea atât în țară, cât și peste hotare, alături de negocierea tratatelor Torrijos-Carter, prin care administrația prezidențială americană a oferit controlul relativ al canalului navigație Panama către statul Panama. Carter a fost caracterizat drept „slab și fricos” în presa vremurilor iar populația Statelor Unite a votat împotriva acestei măsuri, însă Carter a fost nevoit să finalizeze negocierile pe care fiecare președinte le-a amânat. La începutul anilor 80, Jimmy Carter dorea să candideze pentru al doilea mandat la Casa Albă,întrucât opinia publică era favorabilă, acesta avea o imagine bună în epocă, doar pentru vontații democrați dar și pentru cei care erau indeciși.
Jimmy Carter avea nevoie să determine votanții indeciși pentru a putea obține un nou mandat iar republicanii au intuit strategia democraților. Alegerea unui candidat care să poată performa împotriva lui Carter a fost dificilă, întrucât partidul republican era încă afectat de scandalul „Watergate”.Politicienii tradiționali, care au avut funcții de vice-președinți sau senatori, nu mai erau favorabili, întrucât erau percepuți drept „corupți” astfel că, republicanii au ales o strategie alternativă: un candidat care nu are o formație politică, ci una actoricească. Deși avea o vârstă înaintată, Ronald Reagan avea o imagine favorabilă în partidul republican dar și California. Reagan a fost actor și a apărut în câteva producții cinematografice, dar nu doar faima era importantă, ci și faptul că, Reagan putea ușor să întruchipeze rolul de politician, dar și de cetățean conservator, cu familie, copii și nepoți.
Față de formarea clasică de politician, cu răspunsuri evazive, actorul poate purta mai multe măști și poate ușor să întruchipeze un cetățean cu valori conservatoare sau progresiste, pentru a atrage votanți și din aria celor indeciși. Jimmy Carter nu era priceput la dezbateri și nici nu era un politician care să poată întoarce argumentele împotriva adversarilor. În 1976, el a beneficiat de un curent politic nefavorabil pentru republicani, care l-a ajutat să obțină mandatul.
Cele două dezbateri pe care Jimmy Carter a dorit să le evite
În cursa electorală din 1980 s-au înscris trei candidați: Jimmy Carter, din partea partidului democrat, Ronald Reagan, din partea partidului republican și John Anderson, care era independent. Carter era criticat de Reagan pentru politicile lipsite de autoritate și a fost invitat la o dezbatere alături de John Anderson. Carter a refuzat să participe la prima dezbatere, întrucât a intuit că acest lucru o să scadă audiența iar el nu va fi atacat direct. Strategia lui Carter a funcționat iar dezbaterea nu a prezentat interes pentru o mare parte a populației americane, însă atacurile formulate de Reagan din timpul dezbaterii au ajuns în presă iar Carter a fost nevoit să se prezinte la a doua dezbatere pentru a-și apăra mandatul de președinte.
Prima dezbatere prezidențială, 21 septembrie 1980, Baltimore Convention Center
Dezbaterea a fost moderată de Bill Moyers și întrebările au fost adresate de șase persoane: Charles Corddry, Baltimore, Sun Soma Golden, New York Times, Daniel Greenberg, Syndicated columnist, Carol Loomis, Fortune Magazine, Lee May, Los Angeles Times și
Jane Bryant Quinn, Newsweek.
Confruntarea s-a desfășurat fără participarea președintelui Jimmy Carter, care a redus considerabil audiența. Înainte de această dezbatere, procentele electorale arătau în felul următor:
Jimmy Carter era cotat cu 47 % din voturi, Ronald Reagan cu 39% și John Anderson cu 14%.
Ronald Reagan a demonstrat în timpul acestei dezbateri că poate cu ușurință să inverseze estimările electorale. A folosit fiecare prilej pentru a ataca administrația Carter, fără posibilitatea de a fi contestat de președinte. De asemenea, Reagan a profitat și de sinceritatea lui Anderson și s-a poziționat împotriva inițiativei de creștere a prețului carburantului, care a fost susținută de Anderson. Candidatul independent Anderson a susținut că o creștere a prețului carburantului ar produce, în viitor, o scădere a prețului general la pompă, ceea ce a fost considerat lipsit de logică de către telespectatori. Ronald Reagan a susținut că acest lucru este imposibil din punct de vedere economic, astfel că, în mandatul său, nu vor exista creșteri de prețuri.
Ronald Reagan a fost declarat câștigător în urma acestei dezbateri iar procentele electorale au fost modificate. Anderson a pierdut din voturi și a ajuns la 9% în sondaje. Carter era cotat cu 45% și Reagan cu 42% iar 4% din populație era indecisă, conform Washington Post. ABC a publicat un sondaj în care Jimmy Carter era cotat cu 45%, Ronald Reagan cu 42% și Anderson cu 10% din voturi iar 3% din populație era indecisă.
Anderson a rămas cunoscut pentru afirmația: „Let me tell you that I, first of all, oppose an election-year tax cut”.
Reguli
Discurs de deschidere (3 minute)
Timp de răspuns la întrebări (2.5 minute și 15 secunde timp suplimentar de răspuns în cazul în care era nevoie de clarificări)
Discurs de încheiere (3 minute)
Subiecte
Politică internă: economie, inflație, reduceri și creșteri de taxe, probleme interne.
A doua dezbatere, 28 octombrie 1980, Convention Center Music Hall, Cleveland
În urma primei dezbateri, președintele Jimmy Carter a acceptat invitația lui Ronald Reagan și amândoi s-au confruntat timp de 90 de minute. Dezbaterea a fost moderată de Howard K. Smith, ABC iar întrebările au fost adresate de patru persoane: Harry Ellis, Christian Science Monitor, William Hilliard, Portland Oregonian, Marvin Stone, US News & World Report și Barbara Walters, ABC. Dezbaterea s-a desfășurat doar între Jimmy Carter și Ronald Reagan, întrucât Anderson era cotat cu un procentaj de vot mult prea scăzut pentru a participa.
În timpul dezbaterii, Jimmy Carter l-a acuzat pe Ronald Reagan că dorește să elimine inițiativele democrate pentru programul de sănătate public. În ceea ce privește programul electoral, Carter l-a acuzat pe contracandidatul său de lipsă de viziune și neînțelegere a ceea ce înseamnă dezvoltarea energiei nucleare, care era stipulată în programul de dezvoltare energetică. Reagan a rămas celebru pentru afirmația: „ „There you go again” prin care l-a determinat pe Carter să adopte o poziție defensivă și să nu mai lanseze atacuri. Mai mulți analiști politici au menționat că această afirmație a presupus „arma secretă” a lui Ronald Reagan, prin care își intimida adversari.
Spre finalul dezbaterii, Jimmy Carter a comis o gafă de mari proporții, prin intermediul afirmației referitoare la programul nuclear: „ think to close out this discussion, it would be better to put into perspective what we’re talking about. I had a discussion with my daughter, Amy, the other day, before I came here, to ask her what the most important issue was. She said she thought nuclear weaponry — and the control of nuclear arms.”. Acest argument a fost gândit pentru umaniza discuția despre armamentul nuclear, însă a lăsat impresia generală că, Jimmy Carter este o persoană care cere discută subiecte delicate cu toată lumea. Ronald Reagan a fost declarat câștigător iar sondajele efectuate imediat după dezbaterea televizată au indicat că două treimi dintre telespectatori au indicat că vor vota cu Ronald Reagan. În 1983, Ronald Reagan a fost acuzat că a obținut ilegal, cu ajutorul serviciilor speciale, mai multe informații clasificate, la care nu avea acces. Republicanii au intrat în posesia mai multor documente cu care Jimmy Carter se pregătea de dezbatere.
Dezbaterea a fost urmărită de 80.6 milioane de spectatori.
Regulile
Discurs de deschidere (3 minute)
Timp de răspuns la o întrebare (2 minute și încă 1 minut timp suplimentar de răspuns în cazul în care era nevoie de clarificări)
Timp de răspuns la întrebări speciale (2 minute/ întrebare-adresată de jurnaliști și 1 minut suplimentar/ întrebare care era adresată de oponent)
Discurs de încheiere (3 minute)
Subiecte
Politică internă: Programul nuclear, armament balistic, sistemul public de sănătate, economie și doctrina economică americană.
Concluzie
În urma acestei dezbateri, Ronald Reagan și Jimmy Carter aveau procente foarte apropiate iar rezultatul a fost surprinzător: Ronald Reagan a obținut 489 de voturi electorale și 43,899,248 vot popular. Jimmy Carter a obținut 49 de voturi electorale și 35,481,435. Prin victoria lui Ronald Reagan, republicanii au reușit să se întoarcă la Casa Albă după dezastrul produs de afacerea Watergate.
(Autor: Alexandru Eduard Balaci)
Bibliografie
https://edition.cnn.com/ALLPOLITICS/1996/debates/history/1980/index.shtml
https://www.presidency.ucsb.edu/documents/presidential-debate-cleveland
https://slate.com/news-and-politics/2012/09/the-myth-of-jimmy-carter-s-eight-point-lead-over-reagan.html
https://www.britannica.com/event/United-States-presidential-election-of-1980/General-election-campaign
https://www.reaganlibrary.gov/archives/speech/1980-ronald-reagan-and-jimmy-carter-presidential-debate
