Autor:Alexandru Eduard Balaci
Introducere
„Only 10 more minutes of this crap” a fost fraza atribuită de presă lui George H.Bush în momentul în care președintele în exercițiu în 1992 s-a uitat la ceas pentru câteva secunde. Gestul poate fi considerat nesemnificativ, însă pentru publicul american a presupus un moment decisiv care a înclinat balanța către candidatul democrat Bill Clinton, care îl înfrânge pe George H.Bush și devine cel de-al 42-lea președinte al Statelor Unite.
La cele trei dezbateri au participat trei candidați: George H.Bush, Bill Clinton și Ross Perot.
O problemă de conducere
George H. Bush a fost vice-președintele lui Ronald Reagan și a căpătat experința în timpul mandatului exercitat de republicanului Reagan. Bush nu a fost interesat de politica internă, ci s-a preocupat de politica externă a Statelor Unite. În decembrie 1989, Bush a ordonat invazia statului Panama, sub pretextul traficului crescut de droguri și securității Statelor Unite. Această operațiune a fost denumită „Just Cause” și a fost contestată la nivel internațional pentru brutalitatea trupelor americane. Statele din America Latină și Națiunile Unite au criticat operațiunea și au încercat să treacă mai multe rezoluții care au fost respinse în Consiliul de Securitate. Tot în 1989, George Bush și Mihail Gorbaciov au discutat soarta statelor satelit din Uniunea Sovietică, în circumstanțele în care Uniunii Sovietice dădea semne de slăbiciune din punct de vedere economic și politic. La scurtă vreme, în majoritatea statelor subordonate Uniunii Sovietice au fost organizate alegeri libere iar Cortina de Fier a „căzut”. Zidul Berlinului, unul dintre cele mai dramatice episoade din istoria Germaniei a dispărut tot în mandatul lui Bush iar unificarea a avut loc în 1990. Datorită acestor evenimente, mandatul lui George H.Bush a fost caracterizat drept „epoca schimbărilor”, titlu inspirat din melodia trupei Scorpions „Wind of Change”.
Sfârșitul Războiului Rece a fost marcat prin semnarea unui acord simbolic între Uniunea Sovietică și Statele Unite în 1990, la Camp David. În august 1990, administrația Bush a decis să intervină în conflictul dintre Irak și Kuweit, printr-o operațiune militară cu participarea mai multor state (Războiul din Golf). În Consiliul de Securitate au fost discutate rezoluții prin s-a cerut retragerea statului Irak, însă acest lucru nu s-a întâmplat. Acest rezoluții au stat la baza intervențiilor militare din Bosnia (1992) și Irak (2003).
La nivel intern, mandatul lui Bush a fost marcat de scandalul „Iran-Contra”, din timpul mandatului lui Ronald Reagan iar Bush a fost considerat „participant” la încălcarea mai multor legi care nu permiteau vânzarea de armament către statele aflat sub emargou strategic. Administrația Reagan a furnizat armament statutului Iran iar acest lucru s-a aflat încă din timpul mandatului lui Ronald Reagan, dar nu a fost investigat de organele juridice, ci doar de presă. Politicile economice nu au adus la o stabilitate, cum a preconizat Ronald Reagan, ci la creșteri de taxe care au dezămăgit populația. George Bush a avut un mandat dificil de gestionat, încărcat cu probleme de tranziție și onflicte internaționale prin care a reușit să afirme rolul de învingător al Statelor Unite în urma Războiului Rece.
Către o dezbatere în trei
George Bush a ajuns să fie contestat puternic de democrați, care l-au nominalizat pe Bill Cliton pentru alegeri iar în congresul republican, părerile au fost divizate. În ciuda problemelor, Bush este sprijinit pentru a candida pentru al doilea mandat. În scenă intră și Ross Perot, un om de afaceri cunoscut în acele timpuri.Cei trei candidați au stabilit să participe la trei dezbateri, într-un format diferit față de confruntările politice anterioare. Cei trei candidați au fost prezenți pe o scenă, în jurul moderatorilor și participanților, fără pupitru, ci doar cu un microfon și un scaun. Această idee a fost enunțată de Bill Clinton, la sugetia echipei de campanie. Dezbaterea fără pupitru oferă o perspectivă inedită, întrucât candidații sunt expuși în fața publicului și este mai greu să răspundă întrebările libere venite de la populație. Acest format a permis candidaților să se plimbe, să gesticuleze, să-și prezinte creativitatea și încrederea în sine.
Prima dezbatere, 11 octombrie 1992, Washington University, Missouri
Prima confruntare televizată între cei trei candidați a fost transmisă la televizor și a respectat formatul cunoscut până atunci în timpul campaniilor prezidențiale. Întânirea a fost moderată de Jim Lehrer, PBS iar întrebările au fost adresate de trei jurnaliști: John Mashek, The Boston Globe, Ann Compton, ABC News și Sander Vanocur, Freelance journalist, Freedom Forum. În timpul confruntări nu au fost prezente gafe, dar nici momente memorabile. George H.Bush l-a acuzat pe Bill Clinton de campanie împotriva Statelor Unite, când a participat la o campanie anti război, în timpul operațiunilor militare din Vietnam. Bill Clinton nu se afla în Statele Unite, ci în Anglia. Bush a argumentat că, Clinton lipsită de patriotism. Bill Clinton a răspuns că își iubește țară, dar nu e de acord cu războaiele. Pe durata dezbaterii, cei doi candidații s-au atacat reciproc iar Ross Perot a profitat de această situație.
Perot a discutat despre lobbyism, corupție și lipsă de viziune, prezentându-și astfel planul de campanie. În urma acestei dezbateri, Ross Perot a fost declarat câștigător de public, urmat de Bill Clinton și George H.Bush. Mai multe sondaje realizate de CNN și USA Today îl creditau pe Ross Perot cu 40% intenție de vot, urmat de Bill Clinton cu 37% și George H.Bush cu 16%.
Dezbaterea s-a desfășurat timp de 90 de minute.
Regulile
Discurs de deschidere: 3 minute/candidat
Răspuns la întrebări: 2 minute/ candidat și 1 minut de candidat pentru răspuns la acuzațiile adresate de ceilalți.
Discurs de încheiere: 2 minute/candidat
Subiecte de discuție
Politica internă și externă: economie,inflație, trecutul candidaților și acuzații.
A doua dezbatere, 15 octombrie 1992, University of Richmond, Richmond-Virginia
A doua confruntare s-a desfășurat în formatul „Town Hall”, în care candidații nu au pupitre și răspund la întrebările puse de participanți. Acest format de dezbatere a presupus o noutate pentru acel moment și a fost sugerată pentru a observa încrederea în sine și creativitatea candidaților care nu cunoșteau întrebările adresate din public. Acest format i-a oferit avantaj lui Bill Clinton, care a fost pregătit de echipa de campanie să răspundă liber și să gesticuleze fără pupitru.
George H Bush, candidatul republican, a încercat să recupereze procentele electorale pierdute în urma primei dezbateri. Dezbaterea a fost moderată de Carole Simpson, ABC News și a avut o durată de 90 de minute.
Regulile
Fără discurs de început
Răspuns la întrebări:2 minute/ candidat
Nr.de întrebări alocate pentru spectatori: 1 întrebare/ persoană
Discurs de final: 3 minute/candidat
Subiecte
Politică internă: economie, reforme locale și viziunea prezidențială.
Desfășurare
În timpul acestei dezbateri, George Bush a fost observat cum și-a verificat ceasul, în timp era discutat un subiect referitor la datoria publică. Acesta a răspuns, într-un final: ”I’m not sure I get it. Help me with the question and I’ll try and answer it”. Acest răspuns a fost caracterizat drept o lipsă de interes a candidatului, având în vedere imaginea anterioară când își verifica ceasul. Clinton a speculat momentul și a răpuns că în cei patru de mandat republican, populația din statului în care a fost guvernator a început să câștige mai puțini bani decât cu 10 ani înainte, din pricina unor slabe reforme economice ale administrației Bush.
Față de prima dezbatere, Perot a nu a mai performat la nivelul așteptărilor, a adoptat o strategie defensivă și a stat în gardă, pregătit să răspundă atacurilor. Acest lucru s-a datorat primei dezbateri, unde Perot a depășit nivelul așteptărilor și și-a conturat o imagine favorabilă . El a căutat să-și conserve această imagine și să profite de disputa dintre Clinton și Bush. De această dată însă, Cliton a intrat în ofensivă și a profitat lipsa de reacție a lui Perot, dar și de slăbiciunea lui Bush.
O întrebare surprinzătoare a fost adresată din sală, referitoare la numărul de mandate prezidențiale pe care candidații și le-au propus. Perot a spus că dorește doar un mandat, fără a încasa indemnizația pentru funcție, în timp ce Bush a susținut același lucru. Clinton s-a folosit de carisma proprie pentru a răspunde ambiguu, fără a da de înțeles dacă este pro sau contra afirmației lui Perot. La finalul dezbaterii, Clinton a promis o reformă a sistemului medical, prin care să fie incluși și mai mulți asigurați, cu mai multe beneficii, în primele 100 de zile de mandat. Afirmația lui Bill Clinton a stimulat spectatorii și telespectatorii.
La această dezbatere au participat 209 persoane care nu făceau parte din nici un partid și nici nu aveau simpatii electorale. CNN și USA TODAY au realizat din nou statistici referitoare la intenția de vot a telespectatorilor iar Bill Clinton a fost creditat cu 58%, fiind declarat câștigătorul acestei dezbateri, în timp ce George H.Bush a fost creditat cu 16% iar Perot cu 15%.
A treia dezbatere, 19 octombrie 1992, Machigan State University
Ultima confruntare a fost caracterizată de telespectatori drept „cea mai dură”, întrucât moderatorul a adresat întrebări problematice pentru candidați. Formatul adoptat a fost cel din prima dezbatere iar moderatorul a fost prezent singur în prima parte a dezbaterii iar în a doua a fost asistat de trei jurnaliști. Dezbaterea a fost moderată de Jim Lehrer, MacNeil-Lehrer Newshour, PBS iar jurnaliștii prezenți au fost Gene Gibbons, Reuters, Susan Rook, CNN și Helen Thomas, United Press International.
Dezbaterea a durat 90 de minute.
Regulile
Fără discursuri de început
Răspuns la întrebări: 2 minute/candidat și 1 minut pentru răspuns suplimentar la întrebări
Discurs de final: 2 minute/candidat
Subiecte
Politică internă și externă: Războiul din Golf, reformă administrativă, atragerea investițiilor, cooperare internațională și deficit bugetar.
Desfășurare
În timpul acestei dezbateri, Ross Perot a adoptat o strategie ofensivă și a ieșit la atac, George H.Bush a rămas în defensivă și Bill Clinton a încercat să-și conserve victoria din a doua dezbatere. Ross Perot l-a atacat pe George H.Bush pe subiectul Războiului din Golf, prin faptul că a refuzat să prezinte Congresului motivarea acestei intervenții militare, însă Bush a declarat că acest lucru este fals. Ulterior, Perot a susținut că republicanii susțin o politică duplicitară, ascunsă față de public, din care vor doar să-și atragă foloase.
Moderatorul i-a întrebat pe cei trei candidați dacă consideră că au probleme de credibilitate în față votanților. Cei trei au răspuns ambiguu iar moderatorul a început să adreseze întrebări specifice pentru fiecare. Clinton a fost întrebat dacă nu promite mai mult decât poate să suporte bugetul iar candidatul a susținut că banii se pot obține din colectarea fondurilor și investiții guvernamentale. Bush a atacat acest răspuns și a spus că, Bill Clinton urmărește să crească deficitul, cum a făcut și Jimmy Carter, care s-a confruntat cu un deficit de 15%. În momentul în care Bush a primit aceeași întrebare, a răspuns că urmărește să crească taxe doar pentru persoanele cu mulți bani, care nu platesc taxe sau găsesc modalități să le evite.Pe baza acestui argument, Bush a argumentat că, Bill Clinton va taxa toate clasele sociale pentru a plăti pentru programele pe care promite să le implimenteze.
Acest răspuns l-a determinat pe moderator să întrebe de ce administrația Bush nu a căutat soluții pentru problemele economice interne iar președintele în exercițiu, George H.Bush, a menționat că, Congresul a fost dominat de democrați iar aceștia au blocat inițiativele sale.
Față de începutul acestei dezbateri, când Perot a fost în ofensivă, pe parcurs, el și-a calmat discursul iar dezbaterea s-a transformat într-un atac a lui George H. Bush spre Bill Clinton. Candidatul democrat Bill Clinton a reușit să răspundă atacurilor lui Bush, inclusiv în momentul în care acesta l-a caracterizat indirect drept „bipolar”, întrucât într-o zi promite ceva iar ziua următoare altceva.
În 1988, Bush a declarat în campania electorală pentru primul mandat că nu vor fi creșteri de taxe iar din 1989 s-a întâmplat opusul. Clinton a adresat acest subiect și l-a acuzat pe Bush de politică duplicitară și promisiuni de campanie neîndeplinite în mandat.
Întâlnirea s-a terminat la egalitate, fără un câștigător iar statisticile realizate de CNN și USA TODAY i-au creditat pe cei doi reprezentanți ai marilor partide, George H.Bush și Bill Clinton cu un scor egal: 28% iar pe Perot cu 37%.
Rezultatul alegerilor
În ciuda statisticilor favorabile pentru Ross Perot, Bill Clinton a obținut 370 de voturi electorale, urmat de George H.Bush cu 168 și Ross Perot cu doar 19. Bill Clinton a obținut 44.909.889 de voturi de popularitate, George H. Bush 39.104.545 și Ross Perot 19.742.267. În ciuda acestor rezultate, au existat 669.958 voturi atribuite un candidați care nu au reușit să obțină peste 5 voturi electorale, ceea ce a presupus un nivel de credibilitate relativ scăzut pentru cei trei candidați.
Bibliografie
https://www.britannica.com/event/United-States-presidential-election-of-1992
https://edition.cnn.com/ALLPOLITICS/1996/debates/history/1992/index.shtml
https://www.270towin.com/1992_Election/
