Sâmbătă, 28 septembrie, se împlinesc 100 de ani de la naşterea actorului italian Marcello Mastroianni, unul dintre cei mai mari actori născuţi în peninsulă. Pe parcursul carierei sale, va juca în peste 150 de filme, a devenit celebru în întreaga lume în filme regizate de maeștri ai cinematografiei europene și jucate alături de cele mai strălucitoare actrițe.
Va interpreta cu un talent rar întâlnit, mai întâi personaje pitoreşti din Italia postbelică, perioadă aşa-numită a ”neorealismului roz”, în care figura centrală este cea a seducătorului, apoi, în perioada maturităţii depline, va întruchipa cu un talent rarisim, personajele anti-erou.
Cinematografia mondială l-a definit ca un etalon al stilului și rafinamentului şi unul dintre puținii actori care au putut surprinde emoțiile complexe ale experienței umane cu atâta grație și ușurință.
Marcello Vincezo Domenico Mastroianni s-a născut la 28 septembrie 1924, la Fontana Liri, un sătuc din Provincia Frosinone, la sud de Roma, într-o familie de ţărani săraci. În pofida dificultăţilor materiale ale familiei, Mastroianni a avut o copilărie fericită. La maturitate, a trebuit să facă toate meseriile pentru a supravieţui: a fost zidar, metalurgist, funcţionar public, înainte de a descoperi lumea cinematografiei.
Pe parcursul războiului, a fost trimis de germani într-un lagăr de muncă, dar a reuşit să evadeze şi a trăit la Veneţia, până în 1945. A ajuns apoi la Roma, unde i s-a oferit un loc de muncă în biroul unei societăţi britanice de cinema.
A debutat în filmul Marionette (1939), la vârsta de 14 ani, însă timp de peste zece ani nu a jucat decât în roluri nesemnificative.
După terminarea studiilor liceale, se înscrie la facultatea de Economie și Comerț, dar preferă să frecventeze grupul Centrului Universitar de Teatru din Roma, unde este remarcat de regizorul Luchino Visconti.
Acesta îl determină să urce pe scenă şi îl distribuie, împreună cu Vittorio Gassman, în spectacole de teatru cu piesele „Un tramvai numit dorință” de Tennessee Williams, „Moartea unui comis-voiajor” de Arthur Miller și „Trei surori” de Anton Cehov. Adevăratul său debut în cinematografie s-a produs în anul 1948 în ”Mizerabilii”, în regia lui Riccardo Freda.
În 1951, s-a remarcat în drama „Atto d’accusa”, în regia lui Giacomo Gentilomo, unde a interpretat rolul lui Renato la Torre. În acelaşi an, a jucat în „Passaporto per l’oriente” şi „Parigi e sempre Parigi „, dar fără să strălucească.
Primul său mare succes s-a numit „Big Deal on Madonna Street”, comedie ce datează din 1958, regizată de Mario Monicelli, considerată o capodoperă a cinematografiei italiene.
Momentul hotărâtor în cariera sa a fost întâlnirea cu Federico Fellini şi ”La dolce vita”, probabil că cel mai important film care l-a avut în distribuţie pe Marcello Mastroianni. Pelicula, care a câştigat Palme d’Or la Festivalul de la Cannes din 1960 şi Oscarul pentru cele mai bune costume, rămâne unul dintre cele mai apreciate din întreaga istorie a cinematografiei mondiale, inclusiv pentru rolurile făcute de Mastroianni şi sex simbolul Anita Ekberg.
După acest film, cuplul Fellini-Mastroianni a devenit celebru şi a rămas inseparabil.
În cursul carierei sale, Mastroianni va juca în peste 150 de filme şi va interpreta cu un talent rar întâlnit, mai întâi personaje pitoreşti din Italia postbelică, perioadă aşa-zisă a ”neorealismului roz”, în care figura centrală este cea a seducătorului.
În 1963 se produce o nouă prestaţie genială a lui Marcello Mastroianni, în rolul Guido Anselmi, din filmul „8 1/2” din 1963, în regia aceluiaşi Fellini. Filmul a primit Oscarul pentru cel mai bun film străin şi cele mai bune costume.
Printre filmele în care a jucat Marcello Mastroianni se numără: „Days of Love” (1954), „la Notte” (1961), „Divorce Italian Style” (1963), „Yesterday, Today and Tomorrow” (1964), „Marriage Italian Style” (1965), „The Pizza Traingle” (1970), „Dark Eyes” (1988), „What Time is It?” (1989).
Spre sfârşitul vieţii, va interpreta mai ales personaje anti-eroi, filmul lui Robert Altman ”Pret-a-porter” fiind un exemplu în acest sens.
A turnat cu regizori italieni celebri ca Visconti (”Străinul”), Mario Bolognini (”Frumosul Antonio”), Michelangelo Antonioni (”Noaptea”), Vittorio de Sica (”Căsătorie în stil italian”), Dino Risi (”Soţia preotului”), Carlo Lizzani (”Cronica unor bieţi îndrăgostiţi”).
A jucat alături de actori la fel de celebri – Brigitte Bardot, Sophia Loren, Jack Lemmon, Yves Montand, Shirley MacLaine. ”Divorţ în stil italian”, ”Casanova”, ”La dolce vita” sunt numai câteva din filmele sale rămase în istoria cinematografiei.
În străinătate a început să fie cunoscut odată cu filmul ”Trei fete din Roma”. În ”Anatomia iubirii” (1954), ”Marea afacere de pe strada Madonna” (1958) şi ”Nopţile albe” (1957), în regia lui Visconti, Mastroiani deja interpreta roluri de compoziţie, la fel ca în ”Cetatea femeilor” (1979), ”Ginger şi Fred” (1985).
După succesul său cu ”Divorţ în stil italian”, Mastroianni a efectuat un turneu în SUA. Pe ecran, a format un cuplu de neuitat cu Sophia Loren, partenera sa în nu mai puţin de zece filme. Primul lor succes a fost ”Căsătorie în stil italian” (1964), urmat de ”Floarea soarelui” (1969), ”Soţia preotului” (1970) şi ”O zi specială” (1977). Ultimul film în care s-au întâlnit a fost ”Pret-a-porter” (1994), în regia lui Robert Altman. Mastroianni a fost nominalizat pentru Oscar pentru rolul său din ”O zi specială”, în care a interpretat un homosexual ce încerca să supravieţuiască în Italia fascistă, răsturnând imaginea sa de ”amant latin”.
Marcello Mastroianni a fost nominalizat la Premiile Oscar pentru cel mai bun actor de trei ori, pentru rolurile din „Divorce Italian Style”, „A Special Day şi Dark Eyes”.
Este laureat al Globurilor de Aur pentru cel mai bun actor, în 1962.
A câştigat de două ori Premiul pentru cel mai bun actor la Festivalul de la Cannes, în 1970 şi 1988 (în 1970, pentru ”Drama geloziei” şi în 1984, pentru ”Ochi negri”), performanţă egalată doar de Dean Stockwell şi Jack Lemmon.
Este multiplu laureat al Premiului David di Donatello, distincţia supremă a Academiei Cinematografice Italiene, cu cinci trofee în palmares şi două premii speciale. A câştigat de nu mai puţin de şapte ori premiul Nastro d’Argento pentru cel mai bun actor. Premiul Nastro d’Argento este oferit de Sindicatul naţional al Jurnaliştilor de Cinema Italieni, fiind considerat cel mai vechi premiu pentru film din Europa.
La Festivalul de la Veneţia, Mastroianni a fost considerat cel mai bun actor în 1989 şi Cel mai bun actor în rol secundar, în 1993. Din palmaresul actorului italian nu lipseşte nici Premiul BAFTA pentru cel mai bun actor străin, pe care l-a obţinut în două rânduri, în anii 1963 şi 1964.
Marcello Mastroianni a jucat cu entuziasm și dăruire totală în comedii, în drame psihologice, în melodrame și în filme istorice, refuzând și în ultimii ani odihna și plictiseala unei existențe comode, departe de platourile de filmare.
Mastroianni a fost căsătorit cu Flora Carabella, cu care a avut o fiică, Barbara, iar pe Chiara a avut-o în urma relaţiei cu Catherine Deneuve.
În 1996, a jucat în filmul „Three Lives and Only One Death”, alături de fiica sa, Chiara Mastroianni.
În ultimii ani ai vieţii, actorul italian a rămas alături de Anna Maria Tato, relaţia lor debutând în 1976.
Marcello Mastroianni a murit la 19 decembrie 1996, la vârsta de 72 de ani, în urma unui cancer pancreatic.
Anna Maria Tato i-a dedicat, un an mai târziu, filmul documentar „Marcello Mastroianni: I Remember”, creaţie contestată, însă, de o parte a familiei marelui actor.
