Joi, 17 octombrie, se împlinesc 175 de ani de la moartea pianistului şi compozitorului polonez Frederic Chopin, cel mai strălucit reprezentant al şcolii muzicale naţionale poloneze. El a creat o operă originală, începând cu folosirea excesivă a pianului pentru exprimarea sentimentelor, până la inovaţiile tehnice, în forma muzicală şi armonie. Valoarea universală a operei lui Chopin rezultă din conţinutul de idei şi sentimente profund umane şi universal valabile, care au o importanţă deosebită în tezaurul muzicii universale mai ales pentru autenticitatea şi originalitatea valorilor naţiunii din care face parte.
* * * * *
Frederic Chopin s-a născut la 1 martie 1810, la Zelazowa-Wola, lângă Varşovia, fiind fiul profesorului francez Nicolas Chopin şi al Justynei Krzyzanowska.
Chopin a fost un copil deosebit de inteligent, cu un ascuţit simţ al umorului, iar la vârsta de 7 ani compune primele sale creaţii muzicale, „Poloneză” şi „Marş militar”.
Doar un an mai târziu, are prima lui audiţie publică, cu un concert de Gyrowetz, iar opinia unanimă este că a apărut un nou „geniu”.
Dacă în materie de pian a aflat tot ceea ce avea nevoie prin studiu individual, în teorie muzicală, a urmat studiile de armonie, contrapunct şi compoziţie cu J. Elsner, directorul Conservatorului din Varşovia.
În 1824, compune „Variaţiuni pe o arie germană”, iar mai apoi „Rondo” op.I (1826) şi „Variaţiunile pentru flaut şi pian pe o temă de Rossini” (1826).
În anul 1827, apar „Variaţiunile” op.2 pe o temă din ”Don Juan”, care vor fi publicate la Viena trei ani mai târziu şi care i-au inspirat lui Schumann faimosul articol „Jos pălăria, domnilor, un geniu!”.
La 17 martie 1830, are loc, la Teatrul Naţional din Varşovia, primul său mare concert public, iar al doilea său concert marchează triumful „Concertului în fa minor” şi al „Rondoului Krakowiak”.
La 11 octombrie 1830, are loc ultimul său concert în Polonia, cu prima audiţie a „Concertului în mi minor”.
La finalul anului 1830, Chopin va părăsi Polonia pentru „o călătorie de studii”, prilej cu care s-a perindat prin Dresda, Praga, Viena, München, Stuttgart.
În 1831, se stabileşte definitiv la Paris, iar primul său concert aici are loc un an mai târziu. Nu doar că publicul parizian era la picioarele lui, însă înalta societate pariziană era dispusă să-i plătească regeşte lecţiile, ceea ce, din punct de vedere financiar, era extrem de mulţumitor pentru muzician. În schimb, activitatea sa concertistică va avea de suferit, de aici înainte având să suţină doar alte circa 30 de concerte.
În anii 1832-1834, Chopin compune cele douăsprezece „Studii” op.10, dedicate lui Liszt, şase „Nocturne” op.9 şi op.15, „Variaţiunile” pe o temă de Ludovic Halevy, „Je vends des scapulaires” op.12, „Marea fantezie pe arii poloneze” op. 13, „Rondo Krakoviak” op. 14, „Rondo în mi benol major” op. 16, „Patru mazurci” op.17, „Marele vals în si bemol major” op. 18 şi „Bolero în do major” op.19, compus la Varşovia pe o propunere ritmică din „Muta din Portici” de Auber şi publicat de această dată sub titlul „Amintiri din Andaluzia”.
În 1836, compozitorul Franz Liszt îi va face cunoştinţă cu scriitoarea franceză George Sand, iar prima întâlnire între Chopin şi aceasta s-a soldat, mai degrabă, cu un eşec. Cu toate acestea, în 1839, cei doi încep o legătură care va dura nouă ani.
În anul 1842, compune „Balada a IV-a” iar, în anul următor, apar două mazurci op. 56 şi două nocturne op.55, editate în 1844.
În anul 1846, revine la muzica pentru cameră cu „Sonata pentru violoncel şi pian” op. 65 şi compune, de asemenea, nocturnele din opus 62.
Chopin va transforma moşia de la Nohant, lângă Châteauroux, în loc de întâlnire cu artişti influenţi, aşa încât, cel mai adesea, aici poposeşte compozitorul Franz Liszt şi, mai rar, pictorul Eugene Delacroix, scriitorul Honoré de Balzac, fizicianul Jean Arago ori istoricul Edgar Quinet. Tot la Nohant va compune o mare parte din lucrările sale.
Va călători, în schimb, mai rar, având un sejur semnificativ în Germania, unde îi va întâlni pe Mendelssohn şi pe Schumann şi un alt sejur la Londra.
În anul 1848, susţine ultimul său concert la Paris şi, în acelaşi an, o elevă a sa, Jane Stirling, care doreşte să-i devină soţie, îi organizează lui Chopin un turneu de concerte în Anglia (Londra, Manchester, Glasgow, Edinbourgh).
În anul 1849, Chopin devine tot mai epuizat de o mai veche boală de plămâni, iar la 17 octombrie, marele muzician se stinge, la doar 39 de ani.
A fost înmormântat la cimitirul Pere-Lachaise din Paris, iar inima sa a fost dusă în Biserica Sfânta-Cruce din Varşovia.
În martie 2011, un colecţionar polonez din Gdansk a anunţat că a achiziţionat un dagherotip (vechi procedeu de fotografiere, care fixa imaginile cu ajutorul unei camere obscure pe o placă de cupru argintată) – singurul cunoscut al muzicianului – reprezentându-l pe compozitorul romantic pe patul morţii, în 1949. „Totul indică faptul că este un exemplar autentic”, a declarat Wladyslaw Zuchowski, care posedă o galerie de fotografii şi o colecţie de mai multe sute de dagherotipuri. Zuchowski a găsit acest dagherotip în Scoţia şi i-a asigurat restaurarea la Londra. El nu a vrut să precizeze circumstanţele în care l-a descoperit.
Dagherotipul, cu dimensiunile 8 cm/7 cm, este semnat Louis-Auguste Bisson, un fotograf francez din secolul al XIX-lea.
În noiembrie 2017, cercetătorii care au studiat inima compozitorului Frederic Chopin, care de aproape 170 de ani era conservată într-un borcan cu alcool expus într-o coloană de piatră din biserica Sfânta Cruce din Varşovia, au dezvăluit că celebrul muzician a murit în urma complicaţiilor cauzate de tuberculoză. Certificatul de deces al celebrului compozitor – născut în 1810 la Zelazowa Wola (Polonia) şi decedat în 1849, la Paris – arată că Chopin a murit din cauza tuberculozei, în timp ce numeroşi oameni de ştiinţă susţineau, până la cercetările din 2017, că moartea sa a fost provocată de fibroză chistică, o ipoteză care a fost astfel eliminată.
Chopin a inventat genuri muzicale precum balada, însă cele mai reprezentative inovații sub semnătura sa privesc genuri deja existente precum sonata pentru pian, valsul, nocturna și preludiul.
Operele sale sunt numite adesea sprijinul curentului romantic în muzica cultă a secolului al XIX-lea, în plus, însă, Chopin este primul compozitor clasic occidental care include elemente slave în muzica sa, iar mazurcile și polonezele sale reprezintă chiar și astăzi baza muzicii clasice naționale poloneze.
