O echipă internațională de antropologi a reușit să reconstruiască recent în 3D cutia toracică a scheletului de Neanderthal, cel mai complet descoperit vreodată până în prezent (al unui bărbat care probabil a murit acum 60.000 de ani). Suficient pentru a arunca o nouă lumină asupra modului în care respirau verii noștri îndepărtați. Se pare că acesta din urmă avea capacități pulmonare mai mari decât Homo Sapiens, făcând astfel posibilă „hrănirea” mușchilor lor masivi. Detaliile studiului au fost pubicate în „Nature Communications”.
„Forma toracelui este esențială pentru înțelegerea comportamentului oamenilor de Neanderthal în mediul lor, deoarece ne informează despre respirația și echilibrul lor”, explică Asier Gomez-Olivencia, de la Universitatea din Țara Bascilor și autorul principal al studiului. Neanderthalienii sunt strâns înrudiți cu noi și au adaptări culturale complexe foarte asemănătoare cu oamenii moderni, dar forma lor fizică este diferită de noi în moduri importante. Înțelegerea adaptărilor lor ne permite să înțelegem mai bine propria noastră cale evolutivă”, spune cercetătorul.
Folosind scanări CT, antropologii au reușit să recreeze practic în 3D toracele acestui om de Neanderthal, care a murit în urmă cu 60.000 de ani. Forma cutiei toracice pare să ofere o diafragmă mai mare decât cea a lui Homo Sapiens, permițând stocarea maximă a aerului. De asemenea, se pare că oamenii de Neanderthal se bazau mai mult pe diafragmă pentru a respira (Homo Sapiens se bazau pe diafragmă și pe o expansiune a cutiei toracice). De asemenea, s-ar părea – așa cum demonstrează dispunerea coastelor care se leagă de coloana vertebrală spre interior – că oamenii de Neanderthal stăteau mai drept decât noi. La nivel pulmonar, această nouă descoperire are sens. Neanderthalienii erau de fapt mult mai masivi decât oamenii moderni în ceea ce privește mușchii. Prin urmare, un volum pulmonar mai mare era esențial pentru a furniza oxigen acestor mușchi. Aceste descoperiri ne îmbogățesc înțelegerea evoluției umane, evidențiind particularitățile fizice și adaptative ale neandertalienilor în comparație cu oamenii moderni. Ele dezvăluie, de asemenea, o postură mai dreaptă și o utilizare predominantă a diafragmei, oferind o nouă perspectivă asupra stilului lor de viață și a adaptărilor la mediu. Înțelegerea acestor diferențe fiziologice ne permite să apreciem mai bine căile evolutive distincte care ne-au modelat strămoșii și abilitățile unice ale acestora.
De asemenea, acest studiu evidențiază adaptarea remarcabilă a oamenilor de Neanderthal la mediul lor. Capacitățile lor pulmonare crescute, combinate cu respirația centrată în primul rând pe diafragmă, sugerează capacitatea de a supraviețui în condiții climatice dure și de a efectua un efort fizic intens. O astfel de fiziologie le-ar fi permis acestor hominide să se adapteze mai bine la mediile reci ale erei glaciare, prin optimizarea oxigenării corpului lor, în special în timpul activităților de vânătoare sau de supraviețuire. Această trăsătură distinctivă ar putea explica și anduranţa lor și rezistența fizică excepţională. (www.sciencepost.fr – 17 octombrie)/rcostea
RADOR RADIO ROMÂNIA (24 octombrie)