Victoria lui Donald Trump la alegerile prezidențiale din SUA continuă să preocupe în cel mai înalt grad presa internațională, care sesizează totodată și un moment de cotitură în războiul din Ucraina, fără a uita însă nici de criza guvernamentală de la Berlin.
Victoria lui Trump „mărește riscurile pentru economia globală”, avertizează guvernatorul Băncii Franței, care se teme de „mai mult protecționism”, „mai multă inflație” și „mai puțină creștere” sub administrația Trump, consemnează Le Figaro. Și publicația spaniolă 20 Minutos se teme că „Trump îi va impune taxe vamale Europei” și va „accentua protecționismul”, subliniind o „victorie majoră”, mai ales că „și Partidul Republican îşi va recăpăta controlul asupra Senatului și, previzibil, asupra Camerei Reprezentanților”. The Wall Street Journal e mult mai optimist în editorialul său intitulat „Investitorii îi spun adio economiei lui Biden”. „Nu ne-au spus tot soiul de economiști laureați cu Nobel și editorialiști că economia merge minunat și Kamala Harris ar fi mai bună pentru inflație și creștere? Ne-au spus, dar aparent alegătorii n-au fost de acord, și nici piețele. E dificil să-ți amintești o ocazie în care tagma comentatorilor economici a fost într-atât de detașată de realitatea electoratului și a piețelor.” O primă confirmare vine din Israel. The Jerusalem Post titrează că, „Încurajați de revenirea lui Trump, investitorii saudiți și din Golf susțin discret sectorul tehnologic israelian”. Ziarul crede că „Victoria electorală a lui Trump semnalează în Orientul Mijlociu o nouă eră a păcii și colaborării tehnologice cu Israelul”. Cel mai mare cotidian nipon de limbă engleză, The Asahi Shimbun, e îngrijorat mai degrabă de o posibilă cotitură spre izolaționism, care ar periclita alianțele americane din Asia. Editorialul reușește însă performanța de a-și contrazice titlul sentențios („Programul «America Întâi» al lui Trump pune lumea în pericol”) încă din primul paragraf al textului („Consecințele pentru diplomația americană ale programului «America Întâi» al lui Donald Trump nu pot fi calculate pe moment”). Și britanicul The Guardian, de stânga, proclamă în titlul editorialului său „O zi întunecată pentru America și lume”. Fiindcă SUA au ales un „delincvent condamnat, cu două tentative de destituire la activ, rasist, misogin, promovând ură și răzbunare”. Și totuși, electoratul i-a înmânat „nu numai o simplă victorie, ci și un mandat”, fiindcă „e pe cale să câștige și votul popular”. Portughezul Diário De Notícias conchide că Trump va fi un „hiperpreședinte”, nu doar în calitate de conducător al singurei „hiperputeri” de pe glob, ci și pe plan intern. La „o puternică legitimitate democratică” conferită de votul popular se adaugă cele două camere ale Congresului, plus Curtea Supremă, unde „judecătorii conservatori întrunesc majoritatea”, plus o „majoritate a statelor americane conduse de guvernatori republicani”. Practic, „nu se putea mai bine”. Editorialul ziarului elvețian Le Temps repetă mai toate temerile deja amintite, ținând însă să le tempereze la final prin observația că retorica electorală hiperbolică nu se traduce garantat în fapte odată ce un candidat ajunge la putere. Și poate că acesta e „cel mai optimist mod” de a privi alegerea lui Trump.
Presa americană întoarce scrutinul pe toate fețele în încercarea de a descoperi ce i-a determinat pe americani să opteze pentru Trump. The Washington Post subliniază din capul locului că Trump a câștigat „corect și cu adevărat decisiv”. Victoria nu poate fi pusă exclusiv pe seama prejudecăților electoratului, ci, din contră, disprețul cu care e tratat acesta de elite „a fost în sine un factor împotriva căruia alegătorii au protestat susținându-l” pe Trump. Dar cauza principală ar fi „frustrarea profundă provocată de inflație și imigrația ilegală”. Revista The Atlantic consideră că avem de-a face de fapt cu o „poveste cu adevărat simplă” care explică reorientarea spre republicani a majorității segmentelor electorale: „nemulțumirea populară față de gestionarea economiei de către Biden a afectat majoritatea segmentelor demografice într-un mod destul de omogen”. Efectele inflației sunt atât de grave încât autorul compară condițiile desfășurării scrutinului cu cele din pandemie. În cotidianul The New York Times, cu simpatii puternice de stânga, două titluri se remarcă dintr-o mulțime de ipoteze neverosimile. „Alegătorii către elite: Acum ne vedeți?”, cu subtitlul „Donald Trump e un narcisist monstruos, dar e ceva în neregulă cu o clasă de indivizi educați care se uită în oglinda societății și nu se vede decât pe ea însăși”. Respectiv „Kamala Harris a reprezentat establishment-ul la un scrutin anti-establishment”. Să lăsăm concluzia în seama prestigiosului The Financial Times, care și-a intitulat editorialul „Noua ordine mondială a lui Trump”: „Victoria lui Trump indică și o maladie generală, un exces al programului stângii progresiste și o contestare de către electorat a însuși scopului democrației atunci când aceasta încetează să mai lucreze în folosul lui. Liderii centriști ai Europei ar face bine să țină cont de aceste sentimente, întrucât și ei se confruntă cu dreapta populistă.” Pe plan internațional, aliații Americii vor fi nevoiți să înfrunte incertitudinea, însă partea bună, remarcă Financial Times, e că impredictibilitatea lui Trump îi va ține ca pe ace și pe despoții de la Moscova și Beijing.
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a vorbit la telefon cu Donald Trump și a calificat discuţia cu el drept „excelentă”, subliniind că apreciază angajamentul republicanului faţă de abordarea „pace prin forţă”, care „poate aduce cu adevărat mai aproape o pace justă în Ucraina”, reține agenția ucraineană de presă RBC. Publicația franceză L’Express speculează că ucrainenii au motive să fie îngrijorați de victoria lui Trump, care „ar putea submina ajutorul acordat Ucrainei și ar putea însemna un acord cu Rusia lui Putin”. În discursul victoriei Trump a promis că va „încheia războaiele”, declarație „îngrijorătoare pentru Kiev, a cărui armată deja se retrage zi de zi din fața forțelor ruse”. Site-ul brazilian O Globo consideră că „războiul din Ucraina va suferi cel mai mare impact de pe urma victoriei lui Trump. Președintele ales a susţinut întotdeauna negocieri imediate pentru încetarea focului între ruși și ucraineni” și „consideră că ajutorul de peste 100 de miliarde de dolari destinat Kievului ar putea fi cheltuit mai bine în SUA”. Dar săptămânalul britanic The Economist nu e chiar atât de convins, apreciind că „Zelenski s-ar putea să se bucure de victoria lui Trump”, dat fiind că „deziluzia pe care i-a provocat-o Joe Biden a atins niveluri profunde”. Cu alte cuvinte, „revenirea lui Trump la Casa Albă pare cel mai urât coșmar al Ucrainei, [dar numai] pe hârtie”. Opinie împărtășită și de revista americană Foreign Policy, dat fiind că titrează „Nici măcar Donald Trump nu-și permite să piardă războiul din Ucraina”. Pentru simplul motiv că „o victorie a lui Putin ar constitui o lovitură gravă pentru puterea americană”. Revista Foreign Affairs atrage atenția că războiul din Ucraina a devenit deja un conflict mondial prin implicarea unor puteri non-europene precum China, Iran și Coreea de Nord, iar „Ucraina a devenit un laborator pentru puteri non-europene care se gândesc la războaie viitoare”.
„Principalul partid de opoziţie al Germaniei a solicitat un vot de încredere săptămâna viitoare, în urma prăbuşirii coaliţiei de guvernare a cancelarului Olaf Scholz. Planul cancelarului e de a ţine în ianuarie votul de încredere, care ar duce la alegeri anticipate în martie”, informează BBC. „Scholz l-a numit joi pe unul dintre consilierii săi apropiați, Jörg Kukies, în funcția de ministru de finanțe din care îl revocase pe liberalul Christian Lindner cu o zi înainte”, precizează La Libre Belgique. „Coaliția guvernamentală germană trece printr-un moment prost în sondaje și nu se poate pune de acord pe tema închiderii unei găuri bugetare de 12.000 de milioane de euro”, comentează în Spania La Razon. Le Monde explică: „soarta coaliției formate din social-democrați (SPD), ecologişti și liberali (FDP) atârna de un fir după luni de certuri pe tema cursului economic și bugetar al Germaniei, aflată în pragul recesiunii. Dezacordurile se concentrează pe soluțiile pentru a reînvia cea mai mare economie a Europei. SPD încearcă să-și păstreze prioritățile sociale; Verzii vor să lupte cu schimbările climatice, în ciuda costurilor tranziției; iar liberalii se concentrează cu încăpățânare pe respectarea limitelor constituționale drastice privind deficitele bugetare și datoria”. Nu fără o doză de maliție, cotidianul conservator britanic The Telegraph constată că „Eco-extremismul și-a revendicat cel mai nou scalp: Olaf Scholz”. Ziarul e convins că următorul executiv de la Berlin va fi unul de coaliție sub conducerea conservatorilor din CDU, va „reprezenta o reorientare modestă spre dreapta cu politici un pic mai pro-piață. Dar cu certitudine nu va fi o ruptură de consensul pro-UE”. În săptămânalul britanic The Spectator un jurnalist german îi face un rechizitoriu dur cabinetului Scholz: „Coaliția-semafor aflată la guvernare în Germania – și care părea șubredă încă de la constituire, acum trei ani – s-a prăbușit în sfârșit. Cea mai mare economie a Europei șchioapătă de 18 luni, suferind în 2023 o contracție de 0,3%, în vreme ce FMI prognozează creștere zero în 2024 și numai 0,8% în 2025. Iar în acest context partidele de la guvernare nu se puteau pune de acord asupra măsurilor de revitalizare a economiei. SPD a confirmat deja că Scholz va fi iarăși candidatul partidului la funcția de cancelar, însă după toate evidențele zilele lui la conducerea guvernului de la Berlin sunt numărate”.
(Andrei Suba/RADOR RADIO ROMÂNIA)
