Implicațiile victoriei electorale a lui Donald Trump în SUA, deopotrivă pe plan intern și extern, continuă să fie dezbătute de presa internațională, cu conflictele din Ucraina și Orientul Mijlociul figurând în prim-planul preocupărilor.
„FBI acuză Iranul că ar fi plănuit asasinarea lui Trump în timpul campaniei electorale”, informează Euronews, precizând că suspectul principal e un a afgan stabilit la Teheran, membru activ al Gărzii Revoluționare și cu antecedente penale la New York. The Washington Post detaliază „opt decizii ale democraților care au deschis calea revenirii lui Trump”, subliniind că „lui Donald Trump trebuie să-i fie recunoscut meritul enorm pentru victoria sa istorică, întrucât și-a sporit susținerea în aproape toate segmentele demografice. Însă democrații au făcut posibil acest lucru prin mai multe alegeri catastrofale din decursul ultimilor patru ani”. Editorialul din The Wall Street Journal ne explică decizia atipică a lui Trump de a anunța că două personalități republicane nu vor face parte din cabinetul său. Fostul secretar de stat Mike Pompeo și contracandidata lui Trump la alegerile primare Nikki Haley au fost excluși din următorul executiv, deși cu mulțumiri formale pentru aportul lor la victorie. Cotidianul american consideră gestul drept indiciu că republicanii se gândesc deja la alegerile prezidențiale din 2028, pentru care îl pregătesc pe vicepreședintele ales JD Vance și pe care nu îl vor eclipsat de potențiali contracandidați. La viitoarele alegeri se gândește și unul dintre puținii editorialiști conservatori de la The New York Times, Bret Stephens, încercând să-și calmeze colegii: „Am mai trecut deja printr-o administrație Trump. Vom mai trece și de încă una. Ce s-a întâmplat săptămâna trecută nu înseamnă sfârșitul democrației. A fost reafirmarea ei. Vom vota din nou în 2026, când democrații vor fi poziționați mai favorabil pentru Senat. Și vom vota în 2028, când Trump nu va mai fi eligibil pentru a candida. Scrâșnitul din dinți nu ajută pe nimeni și cu atât mai puțin dinții. Viața merge mai departe.”
Ziarul ungar Magyar Nemzet apreciază că „obţinerea autonomiei strategice a Europei poate fi, în mod ironic, mai ușoară cu o administrație Trump, deoarece sperăm că vom fi sub o presiune considerabilă pentru a merge în sfârșit în această direcție”. Cu alte cuvinte, va fi o provocare pentru Europa, dar ar putea fi transformată într-una pozitivă. Cancelarul german Olaf Scholz a vorbit cu președintele ales Trump, și ambii s-au declarat „pregătiți să colaboreze pentru revenirea păcii în Europa”, a anunțat Berlinul, citat de agenția italiană ANSA. Un editorial din cotidianul britanic de stânga The Guardian acceptă premiza avansată de Magyar Nemzet: presiunea de peste ocean le va limpezi mințile liderilor UE în vederea unei cooperări mai strânse și a unor măsuri concrete. O dovadă în acest sens o vede chiar în prăbușirea coaliției de guvernare germane „imediat ce rezultatul electoral din SUA a devenit clar”. Portughezul Diário De Notícias comentează aceeași temă: „răspunsul va consta în consolidarea rolului UE, care ar trebui să-și asume în diplomație și apărare același rol principal pe care-l joacă deja în economie și comerț. Dar UE e profund divizată în guverne care se tem de viziunea trumpiană și cele care o îmbrățișează, iar pentru ca UE să facă acest salt cosmic va fi necesară identificarea unor soluții care să-i mulţumească pe toți”. Săptămânalul german Der Spiegel titrează „Donald Trump și noua ordine mondială – Sfârșitul Occidentului”, explicând în subtitlu că revenirea lui Trump „demonstrează că democrația liberală a eșuat. S-a dovedit incapabilă să asigure o structură coerentă în era post-postbelică”. Editorialul arată că l-a un moment dat s-a considerat că problema prosperității e rezolvată, iar social-democrația s-a transformat într-un progresism interesat de alte chestiuni, context în care populația a sărăcit. Concluzia nu e însă atât de pesimistă precum titlul: pentru ca „Vestul să poată fi resuscitat, trebuie să înțelegem în sfârșit că aproape toate chestiunile sunt și chestiuni sociale”.
Săptămânalul britanic The Economist avertizează că în teritoriile ucrainene ocupate de Kremlin s-a instaurat „un iad totalitar”, iar „identitatea li se schimbă rapid. Unii localnici au fost mereu rusofili. Acum reprimarea, spălatul pe creier și exodul au înclinat balanța și mai mult. În regiunile ocupate Herson și Zaporijjia cam 5-30% din locuitori sunt rusofili, 20-35% sunt pro-Ucraina, iar restul, posibil peste jumătate, au o atitudine de expectativă”. „Rusia va trebui să răspundă pentru crimele de război comise în Ucraina și să plătească pentru distrugeri, indiferent de viitorul acord de pace, a declarat duminică șeful diplomației UE Josep Borrell”, citează Le Figaro. El e „primul demnitar european care a vizitat Ucraina de la alegerea lui Trump”. Cotidianul spaniol La Razon, citând informații obținute „pe surse” de The Washington Post, scrie că „Trump a vorbit la telefon cu Vladimir Putin și i-a cerut să nu escaladeze războiul din Ucraina”. Convorbirea ar fi avut loc cu știința și acceptul Kievului. „Echipa de campanie a lui Donald Trump a comunicat că nu va comenta informaţiile apărute în The Washington Post”, reține BBC, precizând că „pare că discuţiile au început la numai câteva ore după victoria în alegeri”. Kremlinul, în schimb, a negat categoric orice discuție, consemnează agenția rusă RIA-Novosti: „Acest lucru nu corespunde deloc realității. E o pură invenție. E pur și simplu o informație falsă”. Între timp, Helsinki avertizează că „finlandizarea” nu poate fi o soluție pentru Ucraina, mai ales că ea era oricum neutră înainte de a fi atacată. În plus, „nu se poate avea încredere în Moscova că va respecta orice acord semnat”, transmite Reuters. Revista americană The Atlantic titrează că „Ajutarea Ucrainei e de acum treaba Europei”, dat fiind că Trump ar fi „mai apropiat de Putin decât de oricare dintre conducătorii democratici ai continentului”. Revista Foreign Policy susține exact contrariul, și anume că „Ucraina e pregătită să parieze pe Trump”, fiindcă „Kievul e de o vreme tot mai frustrat de echipa Biden”, iar o administrație Harris n-ar fi făcut altceva decât să-i continue politica „de a face exact cât e nevoie pentru ca Ucraina să supraviețuiască, dar niciodată suficient pentru a izbândi”. În fine, The Financial Times arată că orice se va petrece în „epoca Trump”, animozitatea dintre Rusia și Occident va persista și după ea: „Adevărul trist e acela că lupta contra Vestului a devenit principiul organizator al regimului lui Putin și a creat mult prea mulți beneficiari pentru a fi abandonat oricând prea curând. Cu Trump sau fără Trump, politica externă a Rusiei va fi ghidată de anti-americanism cel puțin atât timp cât Putin se va afla la Kremlin”.
„A înființa un stat palestinian nu este «azi» un proiect «realist», a declarat luni ministrul israelian de externe, Gideon Saar, întrebat despre perspectiva unei relansări a Acordurilor Abraham odată cu alegerea lui Donald Trump și posibilitatea normalizării relațiilor dintre Israel și Arabia Saudită în schimbul creării unui stat palestinian”, scrie La Libre Belgique. Saar a subliniat că Fâșia Gaza a fost de facto un stat palestinian vreme de aproape două decenii, dar a optat să devină o entitate teroristă. Din contră, transmite Reuters, „ministrul israelian de finanţe Bezalel Smotrici [de extrema dreaptă] a declarat luni că speră ca Israelul să își extindă în 2025 suveranitatea în Cisiordania ocupată”, profitând de viitoarea administrație Trump. Cotidianul israelian Haaretz e îngrijorat însă că, pe termen scurt, SUA ar putea sista livrările de arme către Israel, cât și protecția acestuia în Consiliul de Securitate al ONU, dat fiind că miercuri va expira un ultimatum privind suplimentarea ajutoarelor pentru Gaza. Editorialul ziarului The Jerusalem Post este practic o scrisoare deschisă adresată lui Jared Kushner, ginerele lui Trump și fost consilier prezidențial, îndemnându-l să-și reia rolul de mediator în regiune, calitate în care a contribuit decisiv la realizarea Acordurilor Abraham. Britanicul The Telegraph are o opinie similară, considerând că Trump a dovedit deja în primul mandat „un succes remarcabil în a reconcilia Israelul cu vecinii săi arabi”. Kushner a încercat atunci și un acord israeliano-palestinian, dar „liderii palestinieni au refuzat să se implice în procesul de pace”. Însă acum, cu Hamas aproape lichidată, propunerea lui Kushner ar putea avea succes, caz în care „Orientul Mijlociu s-ar putea afla în pragul păcii”./asuba/gpodea
(Andrei Suba, RADOR)
