Pe măsură ce contururile viitoarei administrații Trump încep să se distingă, presa internațională dezbate aprins semnificațiile acestora pentru SUA și cele două mari conflicte actuale, în Europa de Est și Orientul Mijlociu. Concomitent, lumea liberă se confruntă și cu inamic intern mult mai subversiv: cenzura.
The Washington Post apreciază că echipa de securitate națională aleasă de Trump e una de „demolatori”. Numirile au început „rezonabil” cu congresmenii Marco Rubio și Michael Waltz la externe, respectiv în calitatea de consilier de securitate națională. Nici John Ratcliffe ca director al CIA nu e o alegere rea, consideră ziarul. În schimb, Pete Hegseth și Tulsi Gabbard în calitate de secretar al apărării, respectiv directoare a serviciilor de informații, „nu sunt nici de departe calificați. Sunt polemiști și ideologi – demolatori, spus pe șleau, iar nu constructori”. The Financial Times și-a dedicat aceleiași teme editorialul de sâmbătă, observând că, spre diferență de primul mandat, Trump numește oameni pe criterii de „loialitate și servilism, nu experiență și competență”. Rămân însă „două speranțe”: inerția funcționarilor de carieră din administrație și posibila opoziție a unor senatori republicani, care ar putea respinge „cele mai scandaloase” numiri. Săptămânalul britanic The Economist e mai degrabă de un optimism precaut. El reține că Howard Lutnick, însărcinat de Trump cu tranziția guvernamentală, ceea ce presupune și ocuparea a aproximativ 4.000 de posturi în administrație înainte de învestirea președintelui, este un om competent. Și da, el „propune în funcții loialiști – dar numai dintre cei capabili”. „Elon Musk și Vivek Ramaswamy au lansat recrutarea pentru Departamentul de Eficiență Guvernamentală”, informează agenția italiană ANSA, precizând că ei „caută personal cu un «IQ foarte ridicat» și disponibil «să lucreze gratuit 80 de ore pe săptămână»”. Ei au și identificat deja o anomalie: „Organizațiile neguvernamentale finanțate de guvern sunt o evidentă contradicție în termeni. E pur și simplu o ramură ilegală a guvernului”, a declarat Musk. Site-ul israelian Ynet News avansează o teorie inedită: Musk, care prin achiziția platformei Twitter a devenit „cel mai influent cetățean privat din istoria politicii americane”, e în fapt un „președinte din umbră”. Drept argumente autorul invocă investițiile financiare în campania lui Trump, convingerea acestuia să-l accepte drept vicepreședinte pe JD Vance, faptul că Trump și Musk au fost aproape nedespărțiți de la alegeri și participarea celui din urmă la dialoguri la nivel înalt cu Kievul și Teheranul.
La Libre Belgique analizează conceptul „păcii prin forță” pe care Trump îl va folosi în politica externă. Acesta l-a servit deja bine pe președintele Ronald Reagan la finalul războiului rece, fiind aprobat și de Henry Kissinger. Oricum, de peste granițe parvin semnale pozitive. „Președintele chinez Xi Jinping l-a asigurat sâmbătă pe omologul său american Joe Biden că Beijingul va lucra pentru o «tranziție lină» cu noua administrație Trump”, consemnează France 24. „China e tot mai îngrijorată de promisiunile lui Trump de a impune taxe de până la 60% pe importurile chineze, iar cel desemnat de Trump drept secretar de stat – senatorul Marco Rubio – e de asemenea dornic să reducă expansiunea Beijingului, atât economic cât şi militar”, explică BBC. The New York Times titrează că realegerea lui Trump „a încheiat o eră”, „epoca post-război rece”, iar cale de întoarcere nu mai există. Mulți „alarmiști” afirmă că „ieșim din era democrației liberale și intrăm într-un viitor autocratic, sau cel puțin autoritar, al Americii. Însă noul viitor e mult mai deschis și mai incert decât această viziune sumbră”. Mulți au votat contra lui Trump pentru liberalism și democrație, dar mulți l-au votat pe Trump din exact același motiv: „apărarea normelor liberale de poliția limbajului sau a puterii democratice de controlul elitelor tehnocrate”.
„Intrarea trupelor nord-coreene în conflictul ucrainean va avea un impact «extrem de semnificativ» asupra securității Asiei de est, a declarat sâmbătă ministrul japonez de externe aflat în vizită la Kiev, relatează La Libre Belgique. „Poziția noastră rămâne neschimbată, și anume că Japonia va fi alături de Ucraina”, a insistat el. Spaniolul El Mundo ne asigură că „Rusia crește presiunea în sudul Ucrainei, dar nu are în prezent resursele necesare pentru a pune în pericol orașul Zaporijjia”, citând experți militari. Săptămânalul francez Courrier International titrează: „După doi ani de tăcere, Olaf Scholz l-a sunat pe Vladimir Putin”. Dar, în același timp, „hotărârea neclintită a Germaniei de a sprijini Ucraina în lupta ei defensivă contra agresiunii ruse” rămâne intactă, arată un comunicat al guvernului german. Agenția Reuters transmite că „Liderii G7 s-au angajat sâmbătă să continue să-i impună Rusiei un preț scump pentru invazia din Ucraina, prin sancțiuni, printr-un control al exporturilor și prin alte măsuri, grupul promițând totodată să susțină Kievul atâta timp cât va fi necesar”. Aflăm în schimb o informație interesantă din ziarul ungar Magyar Hírlap: „principalii cumpărători de gaz rusesc în UE în ianuarie-august 2024 au fost Franța, Ungaria și Spania – conform datelor Eurostat, aceste trei țări au reprezentat puțin mai mult de jumătate din totalul importurilor din Rusia”. Revista americană Foreign Policy examinează șansele lui Trump de a obține un acord bun de pace în Ucraina, ghidându-se după negocierile externe purtate de el în primul mandat. Susținând că fiascoul lui Biden din Afganistan a pornit de fapt de la negocierile lui Trump cu talibanii, autorul consideră că „Trump și echipa lui ar putea privi înapoi și conchide că SUA n-au nevoie de un nou fiasco – și că are ocazia de a-și începe noul mandat demonstrând că nu va răsplăti agresiunea”.
„Trump a «aprobat» un plan de încetare a focului în Liban, după ce ministrul israelian al afacerilor strategice, Ron Dermer, i l-a prezentat la Mar-a-Lago”, relatează ANSA. Planul „prevede retragerea Hezbollahului de la granița cu Israelul la nord de râul Litani, armata libaneză și forțele de menținere a păcii ONU fiind însărcinate să garanteze că nu revin”. Între timp, „premierul libanez ar fi încurajat Teheranul să convingă Hezbollahul să accepte un acord” care i-ar putea impune grupării teroriste să se retragă de la granița cu Israelul, informează Euronews. Revista americană The Atlantic subliniază că „Israelul luptă acum un alt război”, întrucât elita militară a realizat că țara nu e implicată în multiple conflicte, ci „într-un singur război, cu fronturi multiple, cu Iranul”. Și este într-adevăr un război „existențial”. Victoria lui Trump a determinat și Iranul să-și modifice strategia, sesizează The Jerusalem Post. Teheranul încearcă să stabilească un canal de comunicare cu Washingtonul, sperând la un „târg bun” cu afaceristul Trump, pe care va evita să-l provoace. Caută concomitent și o apropiere de Arabia Saudită, fie și numai de formă, pentru a diminua lobby-ul anti-iranian al Riadului.
The Wall Street Journal îi propune lui Trump un mecanism instituțional de combatere a cenzurii guvernamentale, pentru a nu mai exista cazuri precum cele din pandemie ori precum laptopul lui Hunter Biden. Astfel autoritățile federale ar trebui să raporteze orice solicitare de cenzură adresată rețelelor sociale la Biroul de Administrație și Buget, care ar fi obligat să publice rapoartele pe internet. În UE, La Libre Belgique atrage atenția că The New York Times a fost obligat să dea în judecată Comisia Europeană pentru a-i da acces la „SMS-urile schimbate în timpul crizei Covid-19 între Ursula von der Leyen și șeful Pfizer, Albert Bourla”. În Regatul Unit, săptămânalul The Spectator semnalează că așa-zisele „incidente non-penale motivate de ură” au „scăpat de sub control” și amenință să „stranguleze treptat libera exprimare”. Publicația prezintă inclusiv cazuri de școlari anchetați de poliție pentru jigniri. Cotidianul The Telegraph consideră problema suficient de gravă pentru a-i dedica două editoriale consecutive. „Asemenea tactici au fără îndoială un efect înfiorător asupra disponibilității indivizilor de a lua parte la dezbaterile publice, dezbateri care sunt esențiale pentru funcționarea oricărei democrații sănătoase și care sunt facilitate acum masiv de către rețelele sociale”.
(Andrei Suba/RADOR RADIO ROMÂNIA)
