Duminică, 1 decembrie, în zi de mare sărbătoare a României, se împlinesc şi 75 de ani de la înfiinţarea Orchestrei de Muzică Populară Radio, un ansamblu care a păstrat peste veacuri, prin concerte şi înregistrări, filonul folocloric naţional, în deplin respect pentru originalitatea şi puritatea stilurilor locale.
Prima idee a constituirii unei orchestre în cadrul Radioului i-a aparţinut, încă din anul 1939, marelui compozitor Tiberiu Brediceanu, care a imaginat înfiinţarea unui ansamblu care să stea la dispoziţia rapsozilor populari pentru acompaniament sau să interpreteze muzică populară instrumentală, şi al cărei dirijor să fie Ion Luca-Bănăţeanu. Preparativele în acest sens s-au suspendat, însă, pe perioada celui de-Al Doilea Război Mondial.
La mai bine de 10 ani distanţă, Brediceanu a recomandat din nou ca Societatea de Radio să-şi înfiinţeze o mică orchestră de muzică populară.
Ca urmare, la 1 decembrie 1949, Radiodifuziunea înfiinţa Orchestra de Muzică Populară a Comitetului de Radio, acesta fiind al şaselea şi cel din urmă creat ansamblu al instituţiei, după Orchestra Simfonică – în noiembrie 1930, Corul Radio – în 1940, Corul de Copii – în 1945, Orchestra de Studio – în 1947, şi Orchestra de Estradă – în 1949.
De-a lungul timpului, ansamblul a avut diverse denumiri: Orchestra populară a Comitetului de Radio (1950-1954), Orchestra de muzică populară Radio (1954-1957, care este şi cea actuală, cea de după 1989), sau Orchestra de muzică populară a Radioteleviziunii (1957-1989).
Primul dirijor al ansamblului a fost Ion Luca-Bănăţeanu (1894 – 1963), un virtuoz violonist, pianist şi dirijor, remarcabil culegător de folclor, fiul lui Simu Luca, un lăutar vestit al zonei Văii Almăjului.
El cântase cu Orchestra simfonică din Caransebeş, în perioada 1912 – 1915, apoi şi-a făcut o formaţie, pe care a numit-o „Trio Luca”, în anii ’20, cu care a cântat câţiva ani în Bucureşti, muzică populară şi mai ales uşoară şi cu care a debutat la Radio Bucureşti.
Ulterior a renunţat la formaţia „Trio Luca” şi a înfiinţat o altă orchestră, cu Traian Lăscuţ-Făgărăşanu, clarinetist din fostul judeţ Făgăraş, sub denumirea „Carpaţi”.
Ion Luca – Bănăţeanu şi orchestra sa au fost de multe ori invitaţi la Radio, pentru acompaniament şi înregistrări, şi chiar a înregistrat câteva discuri de muzică şi la „Columbia Records”.
În anii următori, Ion Luca – Bănăţeanu a avut o bogată şi îndelungată activitate de lăutar violonist şi culegător de folclor muzical, cântând peste 40 de ani la Bucureşti, mai ales cântece bănăţene, contribuind astfel, mai mult decât oricare alt lăutar din Banat, la răspândirea folclorului muzical din această regiune, nu numai în Capitală, ci în toată ţara, prin permanentele sale emisiuni oferite de Radiodifuziunea Română.
În aprilie 1949, la recomandarea compozitorului Tiberiu Brediceanu şi a etnomuzicologului Tiberiu Alexandru, Ion Luca – Bănăţeanu a înfiinţat orchestra de muzică populară a Institutului de Folclor din Bucureşti, formaţia „Barbu Lăutaru”.
Tot lui Tiberiu Brediceanu i se datorează şi ideea ca Societatea de Radio să-şi alcătuiască o mică orchestră, cea înfiinţată în decembrie 1949.
Iniţial orchestra era formată din 12 instrumentişti, cei mai buni profesionişti din întreaga ţară, printre aceştia aflându-se Traian Lăscuţ-Făgărăşanu – clarinetist, Marcel Budală – acordeonist, Iosif Cocoş – ţambalist, Iosif Milu şi Ion Murgu – taragotişti, Moise Belmustaţă, Nelu Stan, Simion Stan şi Aladar Arpad – viorişti, violonişti şi bracişti.
În anul 1955, Prezidiul M.A.N, condus de dr. Petru Groza i-a conferit lui Ion Luca – Bănăţeanu titlul de „Artist emerit al R.P.R.”, pentru merite deosebite în activitatea artistică şi în domeniul radiofoniei.
Bănăţeanu a dirijat Orchestra de Muzică Populară Radio până în anul 1958, la pensionarea sa.
Tot în anii ’50, un alt dirijor al Orchestrei de Muzcă Populară Radio a fost Victor Predescu (1912 – 1984), un alt reputat violonist, provenit dntr-o familie de lăutari vestiţi din zona Ploieştiului. Acesta activase în Orchestra Simfonică a Armatei, în Orchestra „Barbu Lăutaru” dar şi în Ansamblul „Ciocârlia”.
Ajuns dirijor la „Ciocârlia”, el preia în paralel, cu jumătate de normă, începând din anul 1950, conducerea proaspetei Orchestre de Muzică Populară a Radiofuziunii Române, având drept obiectiv înregistrările şi concertele în direct. La Orchestra Radio a colaborat cu artişti din întreaga ţară, în fruntea cărora se situează înregistrările şi discurile cu Maria Tănase, dar are meritul de a fi pregătit şi promovat tinere talente în domeniu dar şi în realizarea primelor înregistrări pe discuri standard ale celebrei hore „Periniţa”.
În anul 1959, realizează un turneu de mare succes în Iugoslavia, cu Orchestra de Muzică Populară Radio. Victor Predescu a dirijat ansamblul până în anul 1977.
O altă personalitate care a condus ansamblul a fost Radu Voinescu, pe numele adevărat Rudolf Wagner, dirijor român de origine germană. A fost unul din dirijorii permanenți ai Orchestrei de muzică populară Radio începând cu anul 1954, el având ca orizont profesional prelucrarea repertoriului din zonele folclorice Moldova și Dobrogea, ulterior dobândind cunoștințe și despre specificul muzical al altor regiuni (Muntenia, Oltenia, Transilvania).
Radu Voinescu a înregistrat numai în calitate de dirijor la Societatea Română de Radiodifuziune, câteva din acestea fiind cele de pe discuri şi bandă magnetică – Sârba de la Panciu – în 1954, Câmpulungeanca (joc popular) – în 1955 sau Hangul (joc moldovenesc) – în 1956.
George Vancu (1919 – 1992) a fost un alt conducător al Orchestrei de Muzică Populară a Radioului, compozitor şi folclorist, unul din dirijorii şi aranjorii permanenţi ai orchestrei, în perioada 1960 – 1990.
Vancu a cules folclor din Banat – mai ales din zonele Radna, Făget, Lipova – , apoi din Valea Vişeului, Valea Izei, Valea Marei şi întreaga zonă a Maramureşului. De asemenea, el a transcris, armonizat, orchestrat, dirijat şi înregistrat peste 3000 de piese populare româneşti, a compus muzică corală, vocală, piese instrumentale şi a făcut parte din jurii naţionale şi internaţionale de concursuri muzicale. Vancu a întreprins cu orchestra nenumărate turnee artistice de suuces, cum sunt cele din Iugoslavia – în anii 1966, 1968, 1970, 1972, 1974, 1976, 1979, în Franţa şi Spania – în 1971, sau Anglia – în 1974.
Paraschiv Oprea (1937 – 2004), pianist şi compozitor, fiul unui violonist vestit în zona Drăgăşaniului, a condus Orchestra de Muzică Populară Radio începând din anii ’70, în paralel cu conducerea ansamblului ”Rapsodia Română”. A cântat alături de peste 300 de interpreţi de muzică populară, între care Sofia Vicoveanca, Maria Ciobanu, Benone Sinulescu, Ion Dolănescu, Irina Loghin, Mioara Velicu, Veta Biriş, Tiberiu Ceia, Ioan Bocşa, Nicolae Furdui Iancu, şi mulţi, mulţi alţii. A lucrat şi cu instrumentişti de o valoare inegalabilă: cu violonistul Ion Drăgoi, cu trompetistul Constantin Gherghina, cu taragotistul Luca Novac. A dirijat ansamblul până la finalul vieţii, în 2004.
Începând cu acel an, Adrian Grigoraş devine dirijorul Orchestrei de muzică populară Radio la pupitrul căreia a înregistrat o impresionantă şi apreciabilă paletă de piese orchestrale, instrumentale şi vocale din toate zonele folclorice ale ţării.
Violonist, orchestrator şi dirijor, Adrian Grigoraş a fost preocupat de cunoaşterea şi însuşirea stilurilor folclorice zonale sub îndrumarea celor mai mari specialişti ai genului.
Fiind apreciat pentru remarcabilele sale calităţi, a ajuns colaborator al Orchestrei de muzică populară Radio în anul 1985, având şansa să-i cunoască pe marii maeştrii ai muzicii populare George Vancu, Paraschiv Oprea şi Constantin Arvinte.
În 1990 este angajat ca violonist în Orchestra de muzică populară Radio, iar din 1997 devine dirijor secund al acestei formaţii.
De-a lungul existenţei sale, orchestra a efectuat numeroase turnee peste hotare în Europa, Australia, Asia, Africa, fiind distinsă cu premii importante: Colierul de Argint – Dijon (Franţa), Discul de Aur Electrecord, titlul de laureat a unor festivaluri din Italia, Olanda, Grecia, Germania, Ţara Galilor, alte disticţii acordate de Ministerul Culturii, Uniunea Criticilor Muzicali Mihail Jora, Federaţia Naţională a Ansamblurilor Folclorice, Fundaţia Ethnos.
De asemenea, înregistrările numeroase pe care Orchestra de Muzică Populară Radio le-a realizat în toţi aceşti ani reprezintă o dovadă a cunoaşterii aprofundate a folclorului în marea sa varietate, a particularităţilor zonale, a complexităţii formelor ritmice şi sonore şi a valorii artistice a melodicii.
Fotografii realizate de Alexandru Dolea
