Autor:Alexandru Eduard Balaci
Introducere
Pe 27 noiembrie 1940, în localitatea Strejnic, județul Prahova, marele istoric și om de cultură Nicolae Iorga a fost asasinat de un grup de legionari, într-un act care a șocat atât România, cât și comunitatea internațională. Această crimă, simbol al violenței extreme din perioada interbelică, a reprezentat un moment de cotitură în istoria politică și culturală a țării.
Context istoric și politic
În anii ’30, România se confrunta cu o situație politică tensionată. Mișcarea Legionară, o organizație ultranaționalistă și antidemocratică, câștigase influență printr-un discurs populist și violent. După asasinarea lui Corneliu Zelea Codreanu, liderul mișcării, tensiunile dintre legionari și regimul regal al lui Carol al II-lea au escaladat. În 1940, regele a abdicat, iar generalul Ion Antonescu a format un guvern în alianță cu Garda de Fier, legalizând astfel mișcarea.
Nicolae Iorga, o voce puternică împotriva extremismului, denunțase public excesele legionarilor. Autoritatea sa morală și intelectuală, precum și implicarea sa politică în perioada interbelică, l-au transformat într-o țintă pentru Garda de Fier.
Cum s-a întâmplat
În noaptea de 27 noiembrie 1940, un grup de legionari l-a răpit pe Nicolae Iorga din casa sa din Sinaia. Fără un proces sau justificare oficială, istoricul a fost dus la Strejnic, unde a fost împușcat. Asasinatul a fost coordonat ca parte a unei serii de execuții din aceeași perioadă, cunoscute drept „noaptea demnitarilor”, când mai mulți foști oficiali ai regimului carlist au fost uciși de legionari.
Impactul asasinatului
Moartea lui Nicolae Iorga a avut un impact devastator asupra societății românești. Considerat unul dintre cei mai mari istorici ai timpului său, autor a peste 1.000 de volume și 25.000 de articole, Iorga era o figură iconică, respectată atât în țară, cât și peste hotare.
Pe plan politic, asasinatul a arătat disfuncționalitatea alianței dintre Antonescu și legionari. Tensiunile dintre cele două părți au escaladat, culminând cu rebeliunea legionară din ianuarie 1941, reprimată violent de Antonescu.
Ce a urmat
După război, asasinatul lui Iorga a devenit un simbol al represiunii politice și al extremismului. În perioada comunistă, regimul a instrumentalizat moartea sa pentru a condamna Mișcarea Legionară și a-și justifica propriile politici represive.
Cultural, Iorga a rămas o figură centrală în memoria colectivă românească. Numeroase instituții, străzi și școli îi poartă numele, iar lucrările sale continuă să fie studiate și apreciate.
Asasinatul lui Nicolae Iorga a fost evocat în numeroase opere literare și studii istorice. În literatura română, tragedia sa a fost subliniată ca simbol al conflictului dintre valorile culturale și barbaria extremismului politic. Filmele și documentarele despre viața sa, cum ar fi „Istoricul națiunii”, pun în lumină contribuțiile lui Iorga la istorie, literatură și politică, dar și contextul dramatic al sfârșitului său. Artiști plastici și sculptori au creat busturi și tablouri care îl omagiază, iar casa sa memorială din Vălenii de Munte este un loc de pelerinaj cultural.
Concluzie
Asasinarea lui Nicolae Iorga rămâne un episod întunecat al istoriei românești, dar moștenirea sa culturală și intelectuală continuă să inspire generații. Prin opera sa vastă și prin lupta împotriva extremismului, Iorga ne amintește de importanța valorilor democratice și a dialogului în societate.
Bibliografie
https://historia.ro/sectiune/general/cum-a-fost-ciopartit-si-batjocorit-nicolae-iorga-576166.html
