Iubirea, plic ros de timp la colțuri
În care stau împǎturite cu grijǎ
Inima mea şi a ta
Totuşi ne regǎsim privirile în locuri
În care n-am fost niciodatǎ
Şi unde nici luminile nu se aprind
Cǎci nimeni nu ar vrea
Ca singur, în miez de noapte
Sǎ ajungǎ pe câmpurile întinse în care
Luptele sfârşit nu vor vedea
Iubire, marfar ce trece prin gǎri goale
Vǎzut doar de cei care, din întâmplare,
Stau dezarmați fațǎ in fațǎ
Pe câmpul unde ani întregi ei au luptat
Renunțând acum lipsiți de falǎ
Pentru cǎ vǎd cǎ au îngropat
Iubirea lor, iar la final precum o boalǎ
Dragostea pe care o simțeau îi doare.
