500 milioane de europeni sărbătoresc astăzi Ziua Europei. Dorim să marcăm astfel aniversarea discursului istoric rostit de Robert Schuman, ministrul francez al afacerilor externe, prin care acesta făcea apel la națiunile Europei să se alăture unui proces de integrare fără precedent.
Anul acesta este cu atât mai special cu cât sărbătorim și 70 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război
Mondial, inițiativa lui Robert Schuman venind ca un răspuns pragmatic, poate cel mai inteligent din istorie, la ororile acestui război.
Într-adevăr, într-un moment în care liderii europeni se străduiau să găsească o alternativă la război, Robert Schuman a arătat că pacea nu ar trebui să aibă nicio alternativă. Evident, cu condiția ca națiunile europene să accepte să colaboreze și să pună la comun exact resursele pentru care luptaseră pe timp de război: mai întâi cărbunele și oțelul, apoi bunurile și mărfurile. Fără îndoială, a avut dreptate: la 65 de ani de la declarația lui Robert Schuman, Uniunea Europeană încă se bucură de cea mai îndelungată perioadă de pace și progres pe care a cunoscut-o Europa de secole și continuă să fie un spațiu al democrației, al libertății și al prosperității.
Cu toate acestea, pentru mulți dintre noi, legătura strânsă dintre pace, stabilitate și integrarea europeană
pare, la ora actuală, mai puțin evidentă decât obișnuia să fie acum câteva decenii. Nouă din zece europeni
nici nu se născuseră la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. În Europa de Est, generațiile tinere, născute după căderea Cortinei de Fier, nu au amintiri proprii legate de viața în timpul dictaturii. Nu este de mirare, așadar, că unii dintre noi s-au obișnuit să ia pacea, democrația și prosperitatea ca pe niște realități firești și să ignore importanța rolului jucat de Uniunea Europeană în crearea și menținerea lor.
Nu trebuie să cădem însă pradă acestei tentații periculoase: în istoria umanității, realizări precum pacea,
democrația și prosperitatea nu trebuie niciodată luate ca de la sine înțelese. Situația internațională actuală
ne reamintește că aceste realizări nu constituie o regulă, ci sunt mai degrabă o excepție. Cu toții trebuie să fim recunoscători generației care a pus bazele Uniunii Europene de astăzi, pentru ca noi să ne putem
bucura de pace și prosperitate.
Aș dori ca acest 9 mai să fie un prilej de reflecție pentru noi toți: să ne imaginăm, preț de o clipă, unde am fi astăzi dacă nu ar fi existat integrarea europeană, fondurile structurale, piața unică, cooperarea transfrontalieră sau programul Erasmus. Și, dacă ne vom da seama că o ducem simțitor mai bine decât o duceau bunicii noștri în anii ’50, să îndreptăm un gând de mulțumire lui Robert Schuman și arhitecților Uniunii Europene.
