Sonia Coman: „Pentru a progresa este nevoie de disciplină şi perseverenţă“

Student, asistent universitar şi cercetător la Univesitatea Columbia din Statele Unite, Sonia Coman este laureata marelui premiu al Ligii Studenţilor Români din Străinătate, cu titlul „Studentul român al anului din străinătate“. Sonia este poet, dramaturg şi artist plastic. În prezent, se specializează în artă franceză, iar cunoştinţele de limbă şi cultură japoneză îi permit să contribuie la crearea unui nou domeniu, care se dezvoltă la intersecţia dintre arta occidentală şi cea est-asiatică.

• Este un drum complicat, Sonia. Cum aţi ajuns să creaţi un proiect unitar din toate aceste domenii, la prima vedere atât de diferite?

De când eram copil, îmi făcea plăcere să desenez și să pictez, în special rochiile mamei și interioarele casei părintești, ca frânturi de viață domestică pe calapodul cărora puteam inventa diverse personaje și situații. În ciclul gimnazial, am început să scriu poezii. La recomandarea unui critic literar, m-am apropiat de literatura japoneză. Pictura, poezia și teatrul m-au hrănit spiritual pe parcursul evoluției mele încă din copilărie. De atunci am realizat că, pentru a progresa pe acest drum artistic, am nevoie de disciplină și de perseverență pentru a descoperi lumea din jur prin prisma culturii și pentru a începe să schițez propriul meu dialog cu societatea globală în care trăiesc.

• Aţi fost un copil curios?

Cred că am fost un copil cu multă curiozitate pentru tot ce se petrecea în jurul meu, cu o pasiune pentru cărți, expoziții și concerte, pe care am avut bucuria să le am mereu în viața mea de zi cu zi datorită părinților mei. Deși am avut prieteni buni de vârsta mea cu care sunt în strânsă legătură și astăzi, am preferat compania adulților, de la care am avut foarte multe de învățat. Aș putea spune, de asemenea, că am avut mereu multă ambiție, nu atât în relație cu alții cât în competiție cu mine însămi, încercând să îmi depășesc propriile limite.

• Cum aţi ales să studiaţi în străinătate ?

Am considerat că studiile în străinătate îmi pot lărgi orizontul de cunoaștere, mai ales că, atunci când a venit momentul să aplic la facultate, aveam deja experiența multor călătorii în afara granițelor țării, ocazionate de conferințe și festivaluri literare la care am participat. Deși această decizie a presupus o despărțire de casă, părinții mei mi-au fost și îmi sunt alături.

• De ce o facultate din Statele Unite?

Am optat pentru o universitate de tip liberal arts din Statele Unite datorită diversității curriculum-ului și accentului pus pe împletirea vieții academice cu activități extracuriculare. După ce am dat examenele SAT și am întocmit și trimis dosarele de aplicație, am fost admisă, cu bursă completă, la universitățile Harvard, Princeton și Stanford. Am ales Harvard-ul pentru calitatea excepțională a corpului profesoral și a studenților, pentru spiritul și etica instituției și pentru mediul de viață din Cambridge, Massachussetts.

• Care a fost impactul noului model educaţional?

Am ajuns la Harvard imediat după terminarea liceului; de aceea, nu am avut un termen de comparație, din punct de vedere al experienței personale, în ceea ce privește modelul educațional la nivel de licență. Rigurozitatea și calitatea cursurilor pe care le-am urmat la liceu în Constanța m-au ajutat foarte mult în primul an la Harvard. Profesorii pe care i-am avut în acel prim semestru mi-au devenit mentori care m-au îndrumat pe parcursul anilor care au urmat, iar prieteniile pe care le-am legat atunci continuă și astăzi. Spiritul de comunitate și de emulație intelectuală de acolo a devenit un model pentru mine.

• Ce proiecte de suflet aţi realizat în perioada studiilor universitare sau doctorale?

Una dintre piesele mele de teatru, Leea, a fost pusă în scenă la teatrul universității Harvard – Loeb Experimental Theater – și apoi la un teatru din Slovenia. De asemenea, am avut ocazia să compun un poem renku – o formă fixă de poezie – cu unul dintre cei mai influenți experți în domeniu, atât în engleză cât și în japoneza clasică. Câțiva ani mai târziu, am ilustrat coperta celei mai recente cărți a acestui mare profesor.

De când m-am mutat la New York pentru programul de doctorat de la Universitatea Columbia, am avut plăcerea să contribui la realizarea unei expoziții care a condus la redescoperirea și re-evaluarea operei unei sculptorițe americane. Aș adăuga că anul acesta predau un curs introductiv de istoria artei care face parte din curriculumul obligatoriu al universității. Pe 14 octombrie am avut o sesiune de recapitulare cu studenții mei înaintea examenului parțial. A fost un sentiment extraordinar să văd cu câtă încredere și elocvență vorbeau despre artă după numai câteva săptămâni de curs.

• Ce vă doriţi pentru viitor?

Îmi doresc ca lucrarea de doctorat pe care o scriu să aibă un efect benefic asupra disciplinei mele, încurajând studiile interculturale și interdisciplinaritatea. De asemenea, ca poet și artist, sper să găsesc soluții tot mai bune pentru a exprima ceea ce am de împărtășit. Nu în ultimul rând, sper să contribui, atât cât îmi este cu putință, la impactul pe care arta îl are – și trebuie să îl aibă – asupra problemelor sociopolitice de astăzi, la orice nivel și oriunde în lume.

Reporter: Carmen Ionescu
Interviu realizat cu sprijinul Ligii Studenţilor Români în străinătate