În trecut se considera normal ca un copil sa se plângă de dureri de articulaţii, fiind apreciate drept rezultat al creşterii rapide. Uneori, copilul poate acuza dureri moderate de sold, genunchi sau călcâi, care pot dura săptămâni sau chiar luni. Mulţi dintre părinţi nu iau in serios aceste dureri crezând că este vorba despre ,, durerile de creştere” sau despre spasme ale musculaturii membrelor. În general, dacă durerea persistă şi, dacă durerea este totdeauna în acelaşi loc pe acelaşi membru, sau există şi alte simptome, cazul trebuie în mod cert discutat cu medicul.
Exista multe cauze ale durerii de la nivelul mâinilor şi picioarelor şi din acest motiv numai un medic poate examina, testa şi decide în fiecare caz în parte.
Consultă medicul pediatru dacă:
– durerile de picioare sau braţe ale copilului sunt persistente sau cronice;
– durerea este severă sau interferează cu activităţile normale ale copilului;
– copilul are articulaţiile umflate;
– durerea este însoţită de febră;
– zona dureroasă prezintă roşeaţă sau iritaţii;
– copilul are dificultăţi la mers sau prezintă o slăbiciune la nivelul membrelor.
Medicul pediatru este în măsură să spună dacă durerile de membre indică afecţiuni, mai grave cum ar fi osteocondrita disecanta juvenilă. Zonele cele mai afectate de aceasta boală sunt genunchii, gleznele sau şoldurile.
Care sunt simptomele?
Simptomatologia de debut este moderată şi se înrăutăţeşte în timp. Mişcarea în articulaţie devine dureroasă, genunchiul devine inflamat şi sensibil la atingere. Uneori durerea este suficient de mare încât determină copilul sa evite folosirea piciorului afectat. Pe măsură ce boala se agravează, porţiunea de os afectată se poate prăbuşi şi necroza, formând o depresiune faţă de suprafaţa articulară netedă. Cartilajul care acoperă aceasta zona se deteriorează şi copilul resimte o senzaţie de frânare în articulaţie, însoţită de durere.
Tratament
Metoda de tratament depinde de gradul de severitate pe care îl constată medicul ortoped pediatru. Un grad mai ridicat necesită intervenţie chirurgicală pentru a repara fragmentul de os prin fixarea în şuruburi. Fragmentele care nu pot fi reparate sunt îndepărtate şi cavitatea articulară este „răzuită” pentru a stimula creşterea unui nou cartilaj. După intervenţia chirurgicală membrul afectat va fi imobilizat pentru o perioadă de 8-12 săptămâni. Evoluţia post tratament a osteocondritei disecante juvenile este una favorabilă copiilor, comparativ cu adulţii.
Iuliana Gheorghe
